memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Ieri o sărit pă nuiele Şi astăzi îi cu mărgele. Ieri o fost pă după şură, Astăzi îi cu ban în gură. De la Maria Rednic, 72 ani, Oncești, 2015 246. S-o-mbătat găina mé Nănaşu numa de-abdé, Nici nănaşu nu-i de ptiatră Şi să-mbată câteodată. Găina ţi-i cât o cioară Şi îţi trebe bani de-o moară; Găina ţi-i cât o sarcă Şi îți trebe bani de-o vacă. De la Maria Rednic, 72 ani, Oncești, 2015 247. Frunză verde, ruptă-n tri Nu-i mândru a să sfădi Într-o casă cu mnirii, Nu-i mândru a să certa La o nuntă c-aiasta. De la Maria Rednic, 72 ani, Oncești, 2015 248. Nănaşu m-a săruta Şi găina-a căpăta, Nănaşa mi-a da o sută Să n-o spun cum să sărută, Să n-o spun nănaşului Cum dă gura mândrului. De la Maria Rednic, 72 ani, Oncești, 2015 ȘTEFAN ANDREICA Basm popular în versuri, cules din Maramureș în anul 1914 În anii 1913 și 1914, Aurel Filimon, asistent pe lângă Muzeul de Etnografie şi Artă Naţională din Bucureşti, a explorat Maramureșul din punct de vedere etnografic.1 A cules descântece, farmece, vrăji, doine, balade, basme etc. După trei luni, în anul 1914, a identificat în comuna Moisei o bătrână care cunoștea un basm în versuri, pe care-l ştia şi cânta. Urmând acest canal, a adunat și de prin alte comune maramureșene 18 basme în versuri.2 Acestea, după forma lor, pot fi clasate în două categorii: - cu refren, la care tot după două rânduri se cânta un refren compus din patru versuri şi - basmul povestit în vers, fără refren (la data culegerii).3 Refrenul era neschimbat, fiind pendinte de melodie, repetându- se de o sută, sau o sută cincizeci de ori în acelaşi basm.4 Primul basm versificat a fost publicat de către acest cercetător în „Convorbiri literare”, 1915, la pag. 1251-1264, sub titlul „Omul sărac şi dracul”, având tot după două rânduri refrenul.5 În alte colecţii de folclor Aurel Filimon nu a găsit acest produs al literaturii populare.6 Lucrarea Folcloristica Maramureșului7, 1970, la pag. 106 face doar o referire scurtă la basmele (poveștile) în versuri culese de Aurel Filimon, nepublicate până la acea dată. Redăm în continuare unul dintre aceste basme în versuri (oferite în manuscris în anul 2015 de către prof. Aurelia Veronica Filimon, fiica lui Aurel Filimon), Balaoru șî fata ďe-mparat, pentru a vedea întâia dată lumina tiparului. Identitatea informatorului popular nu reiese din documentele puse la dispoziție. În manuscris basmul apare într-o formă apropiată de cea literară, cu excepția regionalismelor. Însă, așa cum au fost scrise, acestea nu oglindesc fidel subdialectul maramureșean. De aceea am transcris unele dintre cuvintele acestei producții folclorice în graiul8 popular din Vișeu de Sus, județul Maramureș, existent la începutul 1 Aurel Filimon, Basme în versuri, manuscris, pus la dispoziție de către fiica acestuia, prof. Aurelia Veronica Filimon. 2 Idem 3 Idem 4 Idem 5 Idem 6 Idem 7 Dumitru Pop, Folcloristica Maramureșului, Ed. Minerva, București, 1970 8 În Vișeu de Sus, ca și în localitățile maramureșene Vișeu de Jos, Bogdan Vodă, Dragomirești, cel puțin, se vorbește popular diferit față de majoritatea localităților din Maramureșul Istoric rămas în România. De exemplu, față de alți maramureșeni vișeuanii au spus și spun: balaor, împarat (din latinescul imperator), palant (din maghiarul palánta = gard din scânduri), pamânt (lat. pavimentum), fatucă, sânataťe (lat. sanitas), traieșťi etc., în loc de: bălaor, împărat, pălant, pământ, fătucă, sănătaťe, trăieșťi. 230 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) secolului al XX-lea, vorbit și astăzi de către cei mai bătrâni. Aurel Filimon a fost învățător în această localitate, între anii 1910 și 1913, la școala confesională românească de pe lângă biserica greco-catolică, actuala Biserică Ortodoxă Buna Vestire (Biserica Bătrână). Promovăm în acest fel vorbirea populară din spațiul vișeuan, care, sub ochii noștri, se schimbă. Balaoru șî fata ďe-mparat Ďeparťe-n pustâietaťe Iera o mare čătaťe, Čătaťe-nferecată, Cu dzâdʼi tare-ncunğurată. Șî în ie čâňe șâďe? Groaza lumňii, o, Doamňe, On balaor uriaș, Cu on cap cât on palant, Cu o gură cât o șură. Șî limba balaorului, Ca șî para focului. Cân limba iel ș-o scoťea9 Tăt țânutu îl arďea Șî tăťe că le usca, Pa oamini i sarača Ďe bucaťe șî ďe alťe. O coadă lungă avea, Tri kilometri înťinďea. Cân coada i sa claťea, Tăt țânutu sa sparea, Pamântu sa zguduia. Iel iera-nvalit în solzî, Ďe ačăia mari șî groșî. Șî așă de tari iera, Că plumbu ničî că-l prinďea, Făr pa ďiasupra treča. Baliga o baliga, Tăt țânutu învalea. Oamiňii sa spaimânta, Da nimňic nu puťeu fa, Iera musai a rabda. Șî apoi pťičoarile Cu unďii ca coasâle. Iel așă mare iera, Că o casă rasturna, Pa oamiňi i omora. 9 În vorbirea populară din Vișeu de Sus s-ar zice Cân limba iel ș-o scoťe (nu scoťea). Dar, ca și în colindele vechi care circulă în localitate, se adaugă un a final pentru rimă, dacă nu și din alte considerente. Această regulă se întâlnește și în restul textului. Astfel, arďe apare arďea, saračă = sarača, ave = avea, înťinďe = înťinďea, claťe = claťea, spare = sparea (speria), zguduie = zguduia etc. 249. Socăciţă lăudată, Găina ta nu ţi-i seartă, Nici îi seartă, nici undată O poţi da fără de plată; Nici îi seartă, nici călită O poţi da şi neplătită. De la Maria Rednic, 72 ani, Oncești, 2015 250. Socăciţă hirluită, Găina nu-i pârjolită, Găina nu-i friptă bine Şi te-o făcut de ruşine. De la Maria Rednic, 72 ani, Oncești, 2015 251. Faceţi bine-a mă ierta Nu mi-i friptă găina, Mi-i friptă pă jumătate N-am avut lemne uscate, Că-s pădurile departe; De la Maria Rednic, 72 ani, Oncești, 2015 252. N-am avut lemne pălite Că pădurile-s oprite, Şi-n pădure sunt ardăi Şi să dau după femei; Şi după mine s-o dat, C-o ştiut că n-am bărbat. De la Maria Rednic, 72 ani, Oncești, 2015 231 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) 253. Fă bine, nănașă, ié, Găina din mâna mé! Nu te-atâta lăuda Că găina nu-i a ta, C-am adus-o eu de-acasă Să mi-o pui aici pă masă. De la Maria Rednic, 72 ani, Oncești, 2015 254. Nănăşucă, de n-ai lei Oi da-o pă la femei, Nănaşule, de n-ai sute Oi da-o pă la mai multe. De la Maria Rednic, 72 ani, Oncești, 2015 255. Nănăşucă, te gândé Şi găina o-mpărţă O-mpărţă cum ţi-i voia, Pă nime nu supăra. Clonţu-i a ţiganului, Aripa-i a mnirelui, Coada-i a nănaşului. De la Maria Rednic, 72 ani, Oncești, 2015 256. La mnireasă ce să zine? Ştie mnirele mai bine, Că-i mai lotru decât mine. 10 Oťi = ochi Șî ierau a lui oťi10 Tuma ca lučafăru. Cân ďeparte sa uita, Ca lučafăru straluča. Apâi, Doamňe, glasu lui, Tuma ca a tunului. Că dacă iel îșî ragňia, Pamântu sa zguduia, Puťerňičîî11 sa ruga, Doară12 puterea i-a sta, Da ňime nu-l învinğa. Când vihoruri că iera, În čătaťea lui trazňea, Da ňimňică nu-i fača, Așă puťerňic iera. Tuma cân îl ňimerea, Ďin iel afară sarea, Čătaťea nu sa claťea. Șî tăťe pa rând treča, Câťe cu iel sa-ntâmpla, Nimňică nu îl prinďea, Ničî nimňică nu-i strâca, Numa cu iel sa ğuca. Da dacă sa mâňia, Mulťe comeďii13 fača: Cân coada o învârťea, Munțî sa surupa, Cu pťičoarile scurma Șî afunďe gropťi fača Șî cân limba o scoťea, Tăt țânutu îl arďea Șî ďe tăt îl pustâia Șî cu răgňit čă strâga Tăt pamântu-l îngroza Șî tățî ca ňebuňi fuğa. Da dobďitocu čă fača? Lui iera musai a-i da Zăč-omiňi14 a-i arunca Șî iel pa tățî i mânca. Dacă voaia nu-i fača, Pa mai mulțî i omora Șî ňime nu-i poronča. Iel cum vré așă fača Șî cum vré așă traia, De la Maria Rednic, 72 ani, Oncești, 2015 11 Puťerňičîî = puternicii (i = î) 12 Doară = poate 13 Comeďii = lucruri de mirare 14 Se mai păstrează azi în Vișeu de Sus forma omiňi (= oameni, cu accentul pe primul i; cuvânt păstrat/întâlnit din/în latină homo = om, homines = oameni). 232 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Ďe ňime nu întreba. Tăťe saťile trabuia Pa dobďitoc să-l hraňea. Șî ňime nu cuťeza Porunca a n-asculta, C-apii15 vai ș-amar iera Ďe pťelea ačăluia. Șî tăťte pa rând treča, Până porunca sosa La puťerňicu-mparat, Čă iera tare bogat. Da čă poruncă i da? Ca să-i ducă lui fata, Că iel vré o a mânca16 Cu sânğă a sa spala. Da čă iel o porončât, Iuťe să sie-mpliňit, Că ďe nu s-a împliňi, Vai de pťelea lui a si. Mare jăle, suparare, Cuprinďe lumia-ntreagă. Tătă lumia susťina, Dupa fata aiasta. Iera bună șî frumoasă, Ďe sa čude lumia tătă. Pa saraci i ağuta, Pa orfani i mângâia Șî alťe buňe fača, Da tăťe nu folosa, Iera musai a pleca, Ori ďe nu, a sa-ňeca Pa iel a nu-l mîňia. Împaratu, suparat, Au țânut on mare sfat Cu boierii șî cu grofi Șî cu čăi puťerňicî tățî. Cu tățîî sa sfatuia Cum iei ar puťe scapa Pa fatuca aiasta Ďin perirea ačăia. Batăr17 cum sa sfatuia, Nu puťé a cuğăta Cum iei or ști pa bďeata, Pa fată, o a scapa. Iară fata, saraca, Ie, ňimňică nu mânca, 15 Apii = apoi (cu accent pe a) 16 Se mai întâlnește în vorbirea populară locală forma O a mânca, de exemplu, în loc de A o mânca. 17 Batăr = măcar 257. Nănaşă, nu te greşi, Fă parte şi la socrii, Nu uita nici socăciţa Că tata şi-o ars sumniţa Până ce-o fript găinuţa. La socru şi soacra mare Untura de pă stinare, Cioantele la socăciță, Că i-or trebui la iţă. De la Maria Rednic, 72 ani, Oncești, 2015 258. Ceteraș de peste sat, Unde-ai fost și ce-ai lucrat De mnie nu mi-ai cântat Ca să m-apuc d’e strâgat. Ai, zi-mi ceteraș d’e băut Nu mi-ai zâs tare d’emult. Ai, când aud cet’eruca Să siu moartă m-aș scula Șî d’in gură aș strâga. De la Maria Rednic, 72 ani, Oncești, 2015 259. Ai, tare cetera mi-i dragă Șî de-oi muri d’e bet’eagă De-acasă până la groapă Ai, sie popă ori n-a si, Sie cetera Codri. Ei, haida, hai să ne petrecem Până ceteră avem. Ei, ș-acasă mâncăm și bem, N-avem ceteră când vrem. De la Ileana Grad, 63 ani, Moisei, 2012 233 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) 260. Ai, bine zice dumnealui Poat’e zâce orișicui, Popt’ii șî bdirăului. De la Ileana Grad, 63 ani, Moisei, 2012 261. Ai, cine-o făcut aici joc, Deie-i Dumnezău noroc Ca sămânța-n busuioc. De la Toader Tomoiagă, 60 ani, Moisei, 2012 262. Ceterucă, lemn d’e brad, Pă mulți feciori ai însurat Ai, d’e mni-i zice tare bine, Însura-mi-i și pe mine. De la Toader Tomoiagă, 60 ani, Moisei, 2012 263. Ai, strâgă, strâgă, măi strâgău Dacă vezi că nu pot eu. Ai, tu ai gură d’e strâgat, Io pt’icioare d’e jucat. De la Ileana Grad, 63 ani, Moisei, 2012 Fără tăt sa cuğăta, Cum ďe perire-ar scapa Șî îș ťemé18 viața. Cum focuțu nu s-ar ťeme, Că are mândre sprânčăňe Șî guriță miťiťică Șî statură ca o rujă Șî oťii ca doi pomuțî. Că ié cân sa uita, Pa fečori i čaluia,19 La iňimă-i sağata. Că on ğăit20 de-ș înťinďea Čânčî șî șăsă îș afla. Fečorii sa supara De-nťâmplarea aiasta. La iňimă i durea, Ca fatuca aiasta Să lasă, ié, lumuța. Fečorii că sa strânğa, Sa strânğa, sa sfatuia Șî cân în gând le ziňea Foarťe sa îngrețoșa21, Da curaj capata Șî cu tățî sa strânğa, La-mparat sa duča Toma-n dzâua ačăia, Când fatuca sa gata La balaor a pleca. Iei câtă-mparat strâga: -Înalțaťe-împaraťe, Să ai pačă, sânataťe, Să traieșťi cu fata-n pačă! Cum ťe-nduri o a mâna Pa scumpă fata-iasta La aňimalu ačăla? Noi cu tățîî ňe-om scula Pa peirea ačăluia. De Dumňedzău nu-i lasat, Fără-i drac întuňecat. Șî dacă ňe-om mâňia, Vai de coaj-acăluia, Cu sabďia l-om taia, Ďin pușcă l-om împușca, Ca să știe lumia tătă C-o fo fată ďe-mparat, Da ďe-mparat înalțat, 18 Ťeme (cu accent pe al doilea e) = temea 19 A čalui (celui) = a înșela 20 Ğăit = deget 21 Sa îngrețoșa = se îngrețoșeau 234 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Čo fo bun cu oamiňii Toma ca cu înğării. Împaratu sa uita, Sa uita șî sa čiudea22, Ďe tăťe čă sa-mpliňea Șî cu glas mare strâga: -Dragalașî, feciorii mňei, Puťerňicî ca ňiște zmăi, Țara voi ňi-o aparațî, Viața mňi-o aparațî, Da ničî nu am cuťezat Ďe-așă on viťejăsc sfat. Va dučățî cu Dumňedzău, Va dau ağiutori23 șî ieu. Șî-mparatu că le-au dat Mulťe mňii de husari24, Tățî husari înarmațî Pa cai harňičî25 calecațî Șî merea, tare merea,26 Ďe lumia sa spaimânta. Da nu mereu la cunuňie, Că mereu la baťalie, Ničî nu mereu la ğoc, Fără iei mereu la foc, Da nu la foc catuňesc, Că la foc balaoresc. Dac-acolo ağunğa, On sfat mare că țâňea, Despre cum iei ar puťea P-acăla să-l potopťea. Unu numa că strâga: -Ascultațî aiča, frațî, Cum ieu dzâc ca să-l luațî! Mai întâi ca sî27 ňe dăm, Čătaťea s-o încunğurăm Cu lemňe, cu crănğî înalťe, Să fačăm altă čătaťe, Nu čătaťe de prins, Da čătaťe de aprins, Ca focu să tra-nlontru, Să ardă dobďitocu. Fečorii l-au ascultat, 22 Čudea (ciudea) = mira 23 Ağiutori = ajutor 24 Husar = ostaș din cavaleria ungurească 25 Harnic = solid, frumos 26 Șî merea, tare merea ar fi în vorbirea populară actuală Șî mereu, tare mereu (mergeau); pentru rimă autorul popular a transformat mereau în mere (cu accent pe al doilea e). 27 n unele cazuri vișeuanii pronunță sî pentru să. De ex., Sî ňe dăm pentru Să ne dăm, Sî sa ducă în loc de Să să ducă (Să se ducă). 264. Ai, dragu mni-i mândră d’e t’ine Când t’e văd pă lângă mine Că ești mândră ca o floare Și-n casă-i sărbătoare. De la Toader Tomoiagă, 60 ani, Moisei, 2012 265. Ei, la nuntă d’i ce zinim Să bem, să ne veselim. De la Toader Tomoiagă, 60 ani, Moisei, 2012 266. Să trăiești nănașule, Să-ți sucești mustețăle Să săruți nevestele. Ai, să le sucești cât d’e bine Să mă săruți și pe mine. De la Maria Rednic, 72 ani, Oncești, 2015 267. Ei, săracile fet’ile Cum n-au noroc bdet’ile Ai, mă gândesc mamă și eu Cum mni-a si norocu mneu Știi-m-a bunu Dumnezeu. Ei, d’e nu mi-a si tare bine Oi mai zâni pă la t’ine Șî m-oi sfătui cu t’ine C-așă nu m-a grăi nime. De la Ileana Drăguș, 76 ani, 2014 235 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) MARIA MIRELA PODUȚ Strigături la nuntă din Remeți 268. Când ne-arăduim din loc, Să ne hie cu noroc; Când ne-arăduim d’in drum, Să hie-n ceasul cel bun. Performer Dorca Maria, 55 ani, Remeți, 2014 269. Supărată-i mnireasa Pânce o-ntrebat popa Place-i mnirile ori ba Nici acolo n-o spus drept Numa și-o pus capu-n t’iept Și-o zâs că-i place bugăt. Performer Dorca Maria, 55 ani, Remeți, 2014 270. Tu mireasă, fătu meu, Dacă-i méré la străini, Nu șid’é mult în vecini Că vecinile-s cățăle Șî ț-or scoat’e vorbe rele. Performer Dorca Maria, 55 ani, Remeți, 2014 Cum au dzâs, așă-au lucrat, Čătaťtea o-ncunğurat Cu lemňe șî cu nuiele, Să iasă para ďin iele. Șî apoi le aprinďea, Piste lume sa viďea Para pa čăr cum roșa. Balaoru sa-mblaťea, Sa-mblaťea iel șî racňea, Ďe lumia sa speria, Da iel altu nu scapa. Fečorii bucuroșî, Tăt puňeu mai lomuros28, Să sie focu frumos, Somn mare pa pacatos. Șî čăriu tăt sa roșa Șî on trăzňet că trazňea, Pamântu sa surupa, Čătaťtea sa sfarâma, Balaoru că racňea, I s-apropťia moarťea. Iar fečorii-nfocațî, De Dumňedzău ağutațî, Focu tăt îl aprinďea Să-i sie mare para, Ca să-i ardă iňima. Împaratu cân auza De-ntâmplarea aiasta, Foarte iel sa bucura, Multă oasťe aduna De ağutori trimetea, Pa apă șî pa pamânt Să margă ca șî on vânt. Șî ačăia cân sosa, Pa balaor îl lua Șî ďe tăt îl poloğa29 Șî-napoi că sa-nturna. Împaratu-i saluta, Daruri mari le împarța, Aor șî cu mult arğânt, Čă-i mai scump pa pamânt, Iar la tăt fečoru da Čă iel numa cuğăta, Čă cuğăta șî pofťea. 28 Lomuri = aici, crengi 29 A poloğî = a pologi (a strânge iarba cosită); aici, a-l bate până cade ca și iarba cosită. 236