memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) De jale 181. - Busuioace, nu te-ai coace! - Api di ce să nu mă coc? Că mă poartă feciorii în clop Ca să le aduc noroc Şi fetile la ureche C-apoi norocu’ le vede. De la Ileana Drăguș, 76 ani, Oncești, 2014 Hăi, mamă, norocu’ meu 182. Hăi, mamă, norocu’ meu, L-o băut boii-n valău. Nu ştiu boii l-o băut Sau vacile l-o păscut Ori poate nu l-am avut. De la Ileana Drăguș, 76 ani, Oncești, 2014 Supărare, supărare 183. Supărare, supărare, Să te pun de-a moi în vale, Şî să trec ca pă cărare. Oi pune o pt’iatră pă tine Să nu mai superi pă nime, Cum m-ai supărat pă mine. Atâta-s de supărată, Apa-i mare, da nu mă-neacă, ANAMARIA DEMIAN Obiceiuri din Boiereni Noi cum eram tineri, n-avém ce povesti, decât că ne adunam tăţi acole laolaltă în șezătoare și începém a hori. Api horém tătă noptea, şi-api jucam. N-apucam a hori o cântare, două, făcem cipcă la lipideauăle aieste. N-am horit numa’ sângură, că doară am fost acolo multe. Câte am fost acolo, tăte am pus glasu’, una cu ceielaltă şi s-o adunat şi s-o făcut o voce faină. Tăte laolaltă, api horem de ne auzăm, era casa cu şezătorea păstă vale, acolo undeva, şi să auză până colo în centru, în mnijlocu’ satului. Atâta horem de mândru. Api să adunau feciorii. Avem că horem mai multe, pântre care era şi: Fete, când vă măritaţi De părinţî să ascultaţ, Ascultaţi ce vă spun ei Că feciorii-s tare răi! C-on părinte bine spune, Numa’ nu-l ascultă nime’! Tăt aşe-am făcut şi eu Şi vai de norocu’ mneu! Multe fete-s măritate, Tinere şi supărate Multe fete-s logodite, Tinere şi năcăjite. Şi să duc la soacră-acasă, Nici să mânce nu le lasă Că-s soacre de gură ré Nu te scapi uşor de ié! Noa, asta era. Era mândru, era mândru! Pă când m-am apucat io, încoace, de m-am măritat şi s-o făcut colectivu’ alea, şezătorile de femei bătrâne o fo până în colectiv, după ce s-o făcut colectivu’, nu s-o prea dus femeile în şezătoare, că n-o avut timp. În colectivele aieste o fost greu de lucrat, o fost obositor. Tăte bietile femeile méréu pă hotar, cum îi şi la noi, cât îi de mare hotaru’, ştii Dumnezo câţi km trebe să te duci din sat, până ai fi ajunsă acolo. Pă când ai ajuns acolo, tătă zua ai lucrat la fân. Pă când se aproptie toamna, era de cules, iarna api trebuie să stai să...no, ai avut vaci, ai avut de muls, de noa, că pă când s-o făcut colectivu’, oaminii s-o cam dus la serviciu, rămânéu 210 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) femeile sângure acasă. Până s-o gătat de aşezat cu ce-o avut p-acasă, nu s-o mai dus, s-o desfiinţat șezătorile de femei bătrâne. Descântau și de furatul laptelui în șezători. Să mai aude că să mai fură şi-n zua de astăzi! Io nu ştiu cum procedează, da’ ştiu aşé, că zâce că la omu care fura laptile, acole sâleşte vaca, de să duce. Noi am avut o vacă mare, albă aşe. Mama, care grijéa de vacile colectivului, o dus și vaca noastă acolo! Şi unu’ de la noi din sat, îi zâce Păpuc Deorde, nu l-am prins, că nu poţi judeca omu’, să ştiu că l-am văzut c-o făcut, da de câte ori mânam vaca de-acasă, atâta muje şi numa în prag la el să opre! Şi când o mânam de-acasă şi când o mânam din ciurdă-napoi! Nici la o poartă nu să oprea, da’ acole numa’ cu puterea, să să baje în grajd! Ş-api până la urma urmelor, nu mi-o mai dat lapte, nu m-o lăsat s-o mai mulg şi-am cătat s-o bag la bază, n-am mai putut-o folosî vaca ceie veci! Îi fura laptile şi îi fura cu putere cu tăt! Deci aşé zâce, că să ié şi laptile numa’ gol şi să ié şi laptile cu putere. Ié şi puterea vacii, deci slăbeşte, nu ştii ce bai are, numa’ tăt scade, scade vaca şi-i ca turbată, nu te poţi aproptie de ié, nici de-o colore. No! Io nu ştiu, că io, cu acee am păţât! Da’ de văzut, o de ştiut că cum, nu ştiu, zâce că din urmă de vacă, o pândeşte cum méré vaca, şi din urmă de vacă ié de-acole, ceva nisip, ceva, api ce fac, ce descântă, ştii voia lui Dumnezău oaminii! No, cât că de năcaz, o fost o grămadă de oamnini cu vacile, cu laptile că l-o luat! Şi şi-n zua de astăzi să vaită oaminii! Şi să prinde la orice animal, la oi, şi la diboli, de la oricare poate lua! Ori de la care poate lua laptile când îl ié! Api cum îl ié, nu ştiu, ferească Dumnezo! Că io cu aşe ceva n-am umblat! Și m-aruncă unde-i seacă. Atâta-s de străină, Apa-i mare, nu mă mână Că m-aruncă unde-i lină. De la Ileana Drăguș, 76 ani, Oncești, 2014 Mămucă, când m-ai făcut 184. Mămucă, când m-ai făcut, Nimnică nu te-o durut Numa’ un gedit la pticior Ș-ai gândit că faci fecior Şi când ai văzut că-s fată, Te-o durut tăte deodată. De la Ileana Drăguș, 76 ani, Oncești, 2014 185. M-ai lăsat bade, lăsat, Da vedzi că nu m-am spânzurat Altu’ mai drag mi-am aflat. Nu-i bai bade, m-ai urât Da vedzi că nu m-am omorât, Altu’ mai bun mi-am găsât. Mai mândru şi mai frumos Nu ca tine-un burețos. De la Ileana Drăguș, 76 ani, Oncești, 2014 Ghicitul ursitului în șezătoare; foto: Felician Săteanu 211 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) 186. Vezi măi, bade că nu-mi pasă Că te-ai dus la altă casă Şi-ai găsât o burețoasă. De la Ileana Drăguș, 76 ani, Oncești, 2014 187. De-ar si pământu cu cheie Omu’ năcăjit s-o ieie, Să deschidă pământu, Și să-ngroape necazu’. Necazuri am avut şi eu Ştie numa’ Dumnezeu. Că n-am avut un om bun, Supărarea să i-o spun. Aşteptându-mi binele, Mi să gată zâlele, Aşteptându-mi dragostea, Mi să gată viaţa. De la Ileana Drăguș, 76 ani, Oncești, 2014 188. Duce-m-oi şi n-oi veni Oare cine m-a agodi. M-a agodi frunza de nuc, Că ié şti de ce mă duc. M-a agodi frunza de fag, Că ié şti de ce mă trag. Aşe-mi trec zâlele mele, Una bună, zece rele. Că aşé-mi trece câte-o lună, Zece rele, una bună. Cine m-aude cântând, Zâce că n-am nici un gând. Da’ eu gânduri am, Câte zâle-s într-un an. De la Ileana Drăguș, 76 ani, Oncești, 2014 Povestea mama pă timpuri, în vremea mamii era vorba de una’, de-aicea di pă Valea Râşului, că era strâgoaie. Povesté mama, vai, Doamne feri! Povesté mama odată, că o zâs că o avut on om de- aci de la noi, holdă pă Valea Râşului, şi-o zâs că s-o dus cu caru’ după, o vrut să aducă snoptii. Şi o zâs baba ceie: - Unde vă duceţi, aduceţi snoptii, nu mereţi astăzi nicări, mereţi înapoi şi nu-mi deranjaţi grădina! - D-api dară, cum să nu deranjăm, că ne ducem la locu’ nost! - Mereţi, că nu v-a umbla bine! O zâs c-o zâs strigoaia ceie. Şi-api o zîs că omu’ tăt s-o dus. Când o ajuns acolo, o zâs că pă când să puie clăile, cum era clăile atuncea, făcuţi snoptii clăi, când să puie clăile în car, o zîs că Domne feri! Ca un lucru rău, tăţi parii i-o smuls din pământ şi i-o ţâpat acolo înt-on părâu, tăţi claie păstă grămadă! Puterea lu strigoaia ceie, strigoia ceie o zâs că nu vă duceţi, că nu v-a umbla bine! El o zîs că di ce să nu mă duc, că doară-s snoptii mnei, cum să nu mă duc să mni-i aduc? Şi-api când o dat să-i încherce, tăţi o văzut că îi smulje clăile cu tăt cu pari din pământ, şi le-o aruncat acolo înt-on părâu, tăte, şi-api o zâs că s-o spăriet omu’ şi-o vinit acasă cu caru’ gol, acolo o lăsat snoptii, de-o putrădit, nu s-o mai dus altu’ în veci, că s-o temut! Că acee să auză că făce mninuni de-aieste pân sat, d-api aia o fo demult, demult! Să vă mai spui, era vorba că, tăt de-aceie care-o fo strâgoaie, că o înmormântat-o şi n-o avut hodină satu’, nu ştiu că ce s-o întâmplat! Că s-o pornit tare mare moarte pân sat, tare mari necazuri! Şi-o zâs c-o ajuns ș-o scos-o şi-o-ntors-o cu faţa-n jos, în sicriu şi i-o fo pusă un caier şi-un fus în sicriu, să aivă de lucru, să nu mai aivă satu’ învârteală cu ié! Şi-api o zâs că s-o liniştit tăte năcazurile di pân sat, pă când o-nturnat-o cu faţa-n jos. Nu ştiu, nu ştiu, ce boală sau ce moarte aduceu strigoii ceia, aşé să zâce că după strigoaica ceie api s-o pornit o moarte mare aşé pân sat, de mureu, chiar şi la vecina asta aci la noi, îmi spunea mama, că tri sicrie o dată o fost, tri coptii o murit! No! O dată o astupat tri înaintea căsî. Şi s-o pornit dintr-o dată aşé, o moarte mare şi la marhă iară, muréu marhăle şi no, o fo nenorocire aşé pă sat, şi-api ominii o bănuit că din cauza asta. Şi-api o zâs c-o cerut aprobare la preot şi-o dezgropat-o şi-onturnat-o cu faţa-n jos şi-o pus on caier şi-on fus ş-api o spus că s-o liniştit tăte sfintile, n-o mai murit nime’, nici oamini, nici vaci, nimnică, api că pântu aceie, că nu... Zâce că aşé să pun strâgoii normal cu fața în jos, nici să duc cu popa, nici să pun cu faţa-n sus. Să pun cu faţa-n jos în sicriu. Nu ştiu di ce să pun așa, să nu mai poată lucra, să nu mai poată face, ştii supărarea, nu ştiu! Îi dă de lucru, i-o pus caier şi fus, să nu mai aivă de vinit! Noi n-am apucat. Mama şi bătrânii de dinainte, ii tăt povestéu şi-api o tăt rămas povestea ceie până încoace, cătă noi, da noi n-am apucat. Amu nu mai văd, da atuncia, înainte, ai putut vede un lucru rău, pentru că o fo oaminii credincioşi, şi oaminii buni! Şi li s-o mai descoperit. Da’ amu’ atâta răutate îi în fiecare om, nu ţî să mai descopră, nimnică! Le vezi lucrurile rele, partea lucrurilor rele, aşé în fiecare zi, că aşe ţi-s date, că-i foarte ră lumea amu’! Nu-i ca înainte, înainte o fo oaminii mai buni, mai credincioşi. Spunem că 212 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) trăje clopotu’ la biserică, api până vine popa, noi eram grămădiţ aicea înaintea bisericii, pă podu’ aista aicea, câţi încăpem înaintea bisericii, de coptii, câţî încăpem! Merem la vecernie, să făcé Calea Crucii părintile ista, Dumnezo-l ierte! Atâta să ruga de mândru! La urma rugăciunilor, făcé mătănii şi-api cum eram coptii aşé mulţi în biserică, ne punem aşé, rânduri, api nu-ncăpem, ne dădem cu capu’n fund unu la celălalt şi îl ţâpam jos şi râdem ca coptii, râdem de Domne feri, ce râdem! Da’ mulţi, mulţi! Amu’ nu mai mere nime’. Nu mai mere nime’, ii goală biserica! S-o răcit tăte! Nici îs porturile, nici îs obdiceiurile cum era înainte, nici...înainte-vreme era altfel organizarea, altfel era! Nu ieşe omu’ din grădină, ştie înainte, primăvara, da amu nu mai şti nime’! Că înainte, primăvara, înainte de a ieşi la plug, scotei marha afară, o dădei cu nişte tăciuni pă un miez de tăblă şi-api punei şi nişte grăunţă de ai şi un miez de tămâie şi afumai roată, umblai roată, pă lângă marhă. Amu’ nu le mai afumă nime’! Amu’ pornesc direct. Făcé rugăciuni, înainte de sămănătură, făcé o Sfântă Cruce, zâce o rugăciune şi începé la sămănat, când gătai, mulţămnei la Dumnezo, amu’ nici face nime’ înainte, nici după! Gata! S-o răcit tăte, s-o gătat, nu-i ca şi cum o fost! Ca să le fie bine păstă an şi să le margă pământu’, îşi făceau rugăciuni şi tămâiau şi afumau grajdurile şi casa în zua întâie când ieşeu la plug. Nu merei la plug, până nu le afumai! Când le-ai scos acoale de le-ai dat să le prinzi la jug să te duci la plug, le-ai tămâiet, le-ai afumat cu ai, ai pus ai în lăzăriţa ceie şi-ai pus tămâie şi le afumai roată. No, şi-ai uns cu ai acolo pă la jug pă la vaci, le-ai făcut o Sfântă Cruce. Amu nu mai crede nime! Că io am impresia că îi pă pământ în tăt locu’, lucru’ rău! În fiecare casă cred că este lucru rău, în fiecare casă şi-n fiecare om, că-s pré răi, amu’ s-o aproptiet diavolu’ pé tare! Atuncea spuneu bătrânii că stăteu într-o casă câte tri, patru rânduri de oamini într-o casă. Era bătrânii, fecioru’ cu nora, fata cu jinerele, coptii 3-4 rânduri di la câţi erau în casa ceie şi să-nţălejeu! Amu’ fiecare-n casa lui şi nu să mai înţăleje! Şi-atuncea ştieu, atuncea s-o temut de Dumnezău şi-o ştiut aşé, o ştiut de cel rău, că vine peste ei, o știut de exemplu, ăla, că dacă s-o dus la plug ó după un car de lemne, ó după un car de fân şi dacă s-o întâmplat ceva rău în zua ceie, omu’ o bănuit: mă, mi s-o întâmplat rău că nu mi-am făcut rugăciunile de dimineaţă, ó că n-am cerut ajutorul lui Dumnezău, ó că nu mni-am tămâiet marhăle. E, amu’ să poate întâmpla orice rău, că nu crede nime’ că pântu aşé ceva ţî s-o-ntâmplat. Ţî s-o-ntâmplat pântu că n-ai fo atent, o pântu că...şi ştiu să suduie, să-njure, nu gânesc că măi, poate pântu asta mi s-o întâmplat, îi diferită lumea faţă de ce-o fo înainte, i di tăt diferită, nu ştiu ce-a fi până la urmă.1 1 Performer Terezia Gherman, 51 ani, Boiereni, 2009. 189. Frunză verde răcățe, Pus-am gând că nu te-oi bé. Da’ eu nu mă pot ţâné, C-am văzut că mândru bé Ş-am făcut şi io aşé. De horincă nu mi-i dor, Că am acasă-n ulcior. Cât îi lume tăt îi gol. De horincă nu mi-i sete, Că am uiegi băgăte, Da în veci îs goale tăte. De la Ileana Drăguș, 76 ani, Oncești, 2014 190. Zi ceteraș mai cu dor Di pă prag să mă cobor. Di pă prag să mă dau jos, C-am văzut nănași frumoși. De la Ileana Drăguș, 76 ani, Oncești, 2014 191. Asară p-asfințit Cu nănașu m-am ibdit Mi-o spus că să-i frig găină Că mi-a da o plată bună. De la Ileana Drăguș, 76 ani, Oncești, 2014 192. Săracu, nănașu Tăt închină și sustină Și să uită la găină 213