memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Marța-i păntru dobitoace Miercurea nu-i bine a toarce, Că eu de m-apuc să torc, Mi să face firu gros, Și nu-l pot deloc urzî, Că să destramă câlțî. Joia nu-i bine-a lucra, Asta știi tătă lumea, Vinerea-i o zî de post, Nu pot să lucrez în post. Nu pot să mă ostenesc La, la, la, Lucru din greu și postesc. Sâmbăta-i o zî mai scurtă, Mă găt să mă duc la nuntă, Vinde cânepa bărbate, Ne-om lua pânză de haine. Decât să mă năcăjesc, Mai bine mă hodinesc. Vinde cânepa bărbate, Ne-om lua pânză de haine. De când îs mândrele-n lume 150. De când îs mândrele-n lume Samân grâu, iesă tăciune Bis De când îs mândrele-n țară Samân grâu, iesă săcară. Bis Orice grâu aș semăna Tăciunele l-ar mânca Bis Și iarba l-ar năpusti De păcatele mândrii Bis Mândră di ce m-ai lăsat ALExA GAvRIL BâLE Povestiri cu Fata Pădurii Io n-am văzut-o pă Fata Pădurii, nici nu m-o purtat, numa am auzit că i-o purtat pă alţii. În spatele căsii la noi era o casă bătrânească unde stăte o vară bună de-a mamei la care o umblat, de fată Giurgi, vânătoru’, i-o făcut on prunc, da’ n-o mai luat-o de nevastă, că s-o însurat c-o moroşeancă „de păstă deal”. Vara numa s-o măritat, apoi cu un moldovean, ce-o fost deţinut la Şuior, nu ştiu ce-o fost făcută că o ajuns în puşcărie, de unde l-o adus la mină la Şuior. Acolo o lucrat şi vara numai s-o angajat să-şi poată creşte pruncu’, că era numa sângură. Moldoveanu o luat-o şi cu pruncu şi o stat aici în Negreia în casa bătrână din spatele casei noastre. Într-o seară, sâmbătă seara o fost, moldoveanu s-o dus la cooperativă, la magazinul lu’ Sălăjean. Magazinul era mai jos de moară, mai sus de Ileana Goloman. O băut nişte bere, da’ o povestit Sălăjanu că n-o fo bat când o pornit cătră casă. Da’ n-o fost bat tare. Moldoveanu o vinit în sus cătră casă, da’ când o ajuns la Margareta Donului, pă unde trece cărarea, era o cărare bătută, aicea către partea de sus a satului, când o ajuns în dreapta căsî lu Margareta n-o mai văzut cărarea, o văzut o potecă cu flori frumoase pă di lături iar mai înainte, pă potecă, o femeie frumoasă în alb îl tăt chema, îi făcea sămne cu mâna să vie după ea: „haida, haida”, îi zâce, şi-l chema, făcându-i sămn cu mâna. El s-o dus şi s-o ţânut după ié, până o ajuns în Şuior, departe de Negreia, deasupra Băii Sprie, unde-i mina. O vinit acasă abia a doua zi după amiazăţi, tăt sfârtecat şi rupt. Mai jos de Părasca lu Alesa Păduraru era o casă, amu nu mai îi casa aceie, o cumpărat pământu’ oarecine de la Oradea, ceva domni mari cu bani mulţi. Acolo o stat un nănaş de-a lu tata, s-o dus pă Banat şi acolo o şi murit, acolo-s îngropaţi şi el şi nănaşa. Ii o zâs că atuncea când s-o pierdut moldoveanu, în noaptea aceea, după miezu’ nopţii o trecut pă din jos de casa lor tăt cântând. Ii o gândit că cine ştie unde să duce şi ce treabă are, n-o ieşit să-l oprească. Multă vreme după aceea o tot povestit moldoveanu cât de frumoasă o fost femeia care-l tăt chema, de l-o dus până-n Şuior, de s-o pierdut. *** Tata o fost din Firiza, da o stat în satul Sâi, la Satu Mare, în 198 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) comuna Valea Arinului. O lucrat la pădure, la IFET la Cavnic, stăté păste săptămână acolo, într-o cabană forestieră. De acolo viné sara, câte într-o seară, când nu era tare urât de lucru, la mama, aici în Negreia.Viné cu maşina de ocazie până-n Şişeşti, la uliţa Negreii, şi de acoale, în sus pă jos. Nu era atunci drumu aşă bun, ca amu, era o uliţă cu ţărână, cu cir şi groape. Într-o noapte, cătră miază-noapte, o vinit la mama, când o ajuns în capătu din jos al imaşului dăneştenilor, unde amu-i o stână de capre o văzut mai multe femei cu coşurile în spate, ca şi cum ar mere după mure, ori cu lapte la piaţă-n Baia Sprie, cum méréu mai demult femeile de la noi, pă jos, cu coşu-n spate, păstă Iroşvan. Era să uit, înainte de a vidé femeile, în capătul imaşului, după ce o trecut vâlceaua, Valea Văgăşelului, cum îi zicem noi la valea aceea, o trecut on vânt mare pă lângă el şi apoi o văzut femeile pă lângă el cu coşurile, le-o văzut ca ziua, pă lângă el, mărgând încolo şi încoace, o stat un pic şi s-o gândit ce ar putea fi cu femeile acele, unde mărg, de unde vin? S-o gândit, cum am zâs, că mărg după mure, ori cu lapte-n Baia Sprie, ori la muls, la vaci pă imaş. Şişeştenii şi dăneştenii, vara, ţâneau vacile pă imaş şi noaptea nu le duceau acasă, aveau acole unde înnopta, şi femeile mergeau sara şi dimineaţa la muls, cu coşurile în care puneau cănţile cu laptele. Tata o gândit, printre altele, că femeile ce treceau pă lângă el poate-s dăneştence ori Casă părăsită; foto: Felician Săteanu şişeştence care merg sau vin de la muls. Văzând că nu zic nimică s-o spăriet șî s-o gândit că poate-i Fata Pădurii şi şi-o făcut cruce şi o luat-o-n sus. N-o mai văzut nimic, numa on vânt o urcat pă vale-n sus. Eu nu-ți dau mare păcat Bis Doar doi ai să șezi pă pat Să nu uiți că ț-am fost drag. De flămândă să bei apă, Nime să nu te-nțăleagă, Bis Că doru ce l-ai lăsat O rămas nemângâiat. Să te bată mândră, rău, Doru sufletului meu. Creangă roșie ca rugu 151 Creangă roșie ca rugu Doamne, gré boală-i doru. Bis Că te uscă pă pticioare Ca iarba tăiată-n soare, Bis Răsai lună mai cu zor, măi, Să mă duc unde am dor, măi, La mândră fără dor mult, măi, Ca să-i dau un împrumut. Bis Doru mieu câne turbat Nu doarme neîndurat, măi, Bis Și nu vré ca să să culce Până nu-i dau gură dulce. Bis Tăt mă mir și mă gândesc Pă dor cum să-l potolesc. Bis 199 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) CORINA ISABELLA CSISZáR 152. Frunză verde bosuioc, Să trăiţi, s-aveţi noroc. Frunză verde şî una Mireasă io ţ-oi strâga! Nu ţ-oi strâga tare mult, Te-o luat ce ţ-o plăcut. Te-o luat fecior frumos, Altu-n sat ca el n-o fost. Ai un mnire ca un crai, În grădina lui îi rai, Cu holde şi cu mălai. La multe le pare rău Vreu să sie-n locu’ tău. De la Maria Rednic, 71 ani, Onceşti, 2014 153. Mireasă i-o ț-oi strâga, Cheam-o aici pă mama ta Şi închină-i uiaga. Șî îți ié rămas bun, Că amu te duci la drum. De noră dacă te duci, Multe tragi șî multe duci. Străină îi si în casă Şi-i mânca o coajă arsă Şi nu-i ave loc la la masă. Sara mănâncă plăcintă, Tu mănânci pită prăjită. Da tu sii ascultătoare, Ca pământu’ sub pticioare. De la Maria Rednic, 71 ani, Onceşti, 2014 *** După ce s-o măritat mama cu tata o stat oarecât în Sâi, la Satu Mare. Într-o sară s-o pornit să vie în Negreia cu caru’ cu caii. De la Lipan venind, s-o întunecat şi de la o vreme o pierdut drumu’, tata vide nişte lumini, când înainte, când în lături şi merea cu caii înt- acolo, gânde că-s lumini de la sat, de la căsâle din ceva sat. Merea tata cu caru cătră lumini dar ele să depărtau, nu ajunje nicăieri. Ba apoi le vide în ceie lăture, întorce şi o lua înt-acolo, că gânde că e de la oarece sat, să întrebe unde îi, să se poată orienta, să vie cătră Baia Mare. Multă vreme i-o purtat luminile acelea pe mama şi pă tata, şi prin cături, prin stini, da’ n-o ajuns în vre-on sat. Când o fost odată, mama o strâgat la tata, ié o văzut că-i bai, că-i ceva necurat, o strigat: „Opreşte, că de nu io mă dau jos, nu vezi că te poartă Fata Pădurii? Unde vrei a mai mere, nu vezi că nu ajungem nicăieri?” Tata o oprit caii, o stat on pic, s-o dezbătat de cap, o socotit care pă unde-ar putea fi şi mintenaş s-o lămurit şi s-o abătut cătră drumu’ bun ce vine cătră Baie. Luminile o dispărut apoi, nu le-o mai văzut. *** Casa părintească a mé o fost unde-i amu Tetişan, era o casă cum era mai demult, cu prispă, talpă şi două camere. Păstă drum era o căsuţă de vară, mică, un fel de colniţă. Într-o joi sara, mama spăla haine în coş, cum se făcea atuncea. Era hăt târziu şi, când o fost mai gata, s-o crepat uşa şi şi-o băgat capu’ o femeie cu zadie-n cap, legată păstă frunte, ca babele, o băgat capu’ şi-o zis: „Saaaraaa buuună, ce faci, hăi, lai haineee?” Vorbea pă’ subţire şi lunje vorbele. Mama o sâmţât că nu-i lucru bun, n-o zâs nimic şi femeia o ieşit şi pă părău în sus s-o pornit un vânt şi-o ploaie şi un durgălaş, numa așe umblau lemnele pă vale, arinii stăteau să să rumpă, cum sufla vântu’. Mama o trecut răpide drumu’ şi, tare spărietă s-o băgat în casă şi ne-o spus cum stăté şi cum şi-o băgat capu pă uşă o femeie cu zadie la cap şi cum o zâs bună sara şi ié n-o zâs nemnică, n-o răspuns, că s-o gândit că poate-i Fata Pădurii. De-i răspunde, de zâce oarice, îi lua graiu’, că aşă făcé Fata Pădurii mai demult, le lua graiu’ la ceia care-i răspundeau la vorbe, la ce-i întreba1. *** Eram fată mică, într-o noapte durmeam în căsuţă cu bunica, e într-on pat, io cu fratele meu Cassian în celălalt. Era noaptea târziu, către mniezu’ nopţii, afară era lună faină, să vide dă lună ca dă zâuă, 1 Performer Măriuca Rotarului, 95 ani, Cărpiniş, 21 oct, 2015. 200 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) io cu Cassian nu aveam somn, nu puteam adurmi şi ne-am sculat din pat, ne-am urcat pe masă şi ne-am uitat afară câtu-i de fain, cât de frumos se vede de Lună. Uşa era încuiată cu un drug de fier, bunica dormea dusă, în patu’ de la peretele din fund, noi pă masă ne uitam pă fereastră, afară în odor, la cât de mândru să vede de Lună. Cum stăteam aşă şi ne uitam afară, dintr-o dată vedem în odor un berbec tare mândru, mare, cu coarne mari, cu lână mândră pă el, cum păşă lâna săre în sus şi în jos pă el. O ieşit poate de după şură şi pân odor, cum să vide de lună, l-am văzut tare bine, ne-am temut că a vini la noi, cătră noi, da’ o trecut pă dinaintea casî, o ieşit pă portiță şi pă vale-n sus s-o dus.2 *** Găvrilă de pe Dâmb venea de la fete, era fecior, era într-o noapte. Unde a fost grajdurile C.A.P.-ului era o holdă de grâu, a Moaşii de la şcoală, care a fost moaşă la noi în Cărpiniş, moaşă pusă. Găvrilă îi moş amu’, îi bătrân, Ponde-i pe numele de familie, ţi-ar putea povesti că aşă o fost cum zic io, el mi-o spus şi mie, amu ani mulţi de atunci, el mi-o spus cum o fost şi ce-o văzut. Era noaptea, o văzut după mniezu’ nopţî o femeie în mnijlocu’ holzii, împărţă grâu, încoace şi încolo, tăt împărţă grâu, o vinit cătră el, el era pă drum şi l-o întrebat unde mere şi de unde vine. El s-o temut, n-o zâs nemnic, nu i-o răspuns, că s-o gândit că poate hi Fata Pădurii şi, de-i răspunde, de zice oarice i-ar hi luată glasu’, că aşă face Fata Pădurii. Femeia, dacă l-o văzut că tace s-o luat înapoi cătră vale, dincolo de holdă îi o vale cu arini şi răchiţi pă maluri şi o dispărut în vale, apoi o auzit un vânt mare pă vale şi freamăt de gândeai că-i potopu’, nu altceva.3 *** Eram cu Elvira ce stă aicea, mai jos de noi la oi, în dos, îs nişte poieni acolo pă lângă pădure. Să aproptie amiazăţia şi noi nu ştiam câtu-i ceasu, la amiazăţi trebuia să vinim cu oile acasă, la miei, să-i slobozim să sugă. Erau tare îngrijorate să nu treacă de amiazăţi, să nu ajunjem la timp cu oile la miei. Nu aveam ceas şi nici pă cine întreba şi cum tăt povesteam noi aşă că oare cât o fi fiind ceasu’, clopotul din sat nu să auze până acolo, că la noi să clopoteşte de amiazăţi, vedem în marginea pădurii un om, îmbrăcat în salopetă, cum să dădeau la întreprinderi la muncitori, cu clop de paie în cap şi cu săcurea pă mână. Ne-am dus către el să-l întrebăm dacă nu ştie cumva cât ar putea fi ora, el, când ne-am apropiat de el s-o băgat degrabă în pădure, mai încolo, mai în pădure, nu mult de la margine era o grămadă de 154. De-acasă când ne-am pornit, Nu m-am gândit la horit Da’ mi-i drag unde-am zinit Ş-aş vré să horesc un ptic. Și mi-i drag unde-am pticat Șî m-oi pune pă strâgat. Tu, miresucă, draga mea, Ascultă-mă de îi vrea. Șî de meri la cununie Zî-le la părinţi să ştie. De la Maria Rednic, 71 ani, Onceşti, 2014 155. Miresucă-am zinit la tine, Să văd târguit-ai bine, Șî la tine am intrat Să vedem că ce ț-ai luat Că nu ț-ai luat avere, Numa-un bărbat pă plăcere. Că n-ai cumpărat peminte Numa-un bărbat cuminte. De la Maria Rednic, 71 ani, Onceşti, 2014 156. Da miresucă-n noaptea nunțî Cum ț-or tremura jerunțî Două ouă de vultur, Cum ț-or bontăni la cur. De Simona Vancea, 17 ani, Oncești, 2000 2 Performer Măriuca Rotarului, 95 ani, Cărpiniş, 21 oct, 2015. 3 Performer Măriuca Rotarului, 95 ani, Cărpiniş, 21 oct, 2015. 201 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) 157. Miresucă, draga mea, Îți închin cu uiaga. Îți închin cu păharu’ Nu-i mai si fată altu’. Că de-un an ori doi de dzâle, Aşteptăm aici un mire. De la Maria Rednic, 71 ani, Onceşti, 2014 158. În vârvu’ aiesta de coastă Îi copilăria noastă, Hai, soare şi hai lună, Am crescut tăţi împreună Şi acasă şi în sat, Laolaltă tăţi am stat. Uliţa ne-o despărţât Da’ noi nici nu am sâmţât Am trăit cum am putut Ca şî fraţî am crescut. De la Maria Rednic, 71 ani, Onceşti, 2014 159. Șî eu amu îmi doresc Naşii ca să-i cinstesc. Nu cinstesc pă orişicare Naşii-s oamini de valoare. Nănaşii au sufletu bun, C-o zinit atâta drum, Nănaşu’ şi nănaşa Să cunune mireasa. De la Maria Rednic, 71 ani, Onceşti, 2014 găteje, o grămadă mare de crengi, cum a fost tăiată oarecine un fag şi l-o curăţit şi ca să nu lase hâră-n pădure o făcut crenjile grămadă, o grămadă mare, cât un fundei de claie. Ne-am uitat bine pă lângă grămadă, pă după grămadă, pă dincolo de grămadă printre copaci, dar omu’, nicări, ca şi cum ar fi intrată în pământ. Ne-am speriat un pic şi ne-am întors la oi, am zis să fie ce-o fi, oricât o fi ceasu’ noi ne ducem acasă şi am venit cu oile. Am ajuns bine, numai puţin trecuse de ora douăsprezece. Bunica Elvirei, când i-am povestit cum am văzut omu’ şi cum o dispărut când am vrut să-l întrebăm câtu-i ceasu’ o zis că o fost Miazăziți, o arătare care se arată la amiazăţi şi bine că nu am păţit nimica. Aşa ne-o zis lelea Anica, bunica Elvirei, că aşă o chema.4 *** Lelea Măricuţă mi-o zis, mai demult, că într-o noapte o văzut o vacă în părău, pă Pustă, şi s-o gândit că-i vaca lor, s-o dezlegat oarecum şi o ieşit din grajd şi s-o dus să pască pă Pustă. Tare bine sămăna cu vaca lor. Lelea Măricuţă era femeia fătului şi fratele meu, Ion, era la ei. S-o dat tăţi alături de Ion să prindă vaca, s-o ducă înapoi în grajd, da’ când s-o prindă, să pună mâna pă lanţ, că era cu lanţu după ea, n-o putea prinde, numa nu puté pune mâna pă lanţ. O umblat după ié on dărab de vreme, vai, cât o încercat, numai n-o puté prinde, nimeni nu să puté aproptie de ié. La frate-mio Ion i s-o părut că-i vaca noastră, Bodorică o chema pă vaca noastră. Oricare vacă o fi fost, s-o gândit, o umblat după ié s-o prindă, da’ vaca să tot depărta. Cât păşté, cât meré cu lanţu’ după ié. Când colo, n-o fost nicio vacă, nici de-a noastră nici de-a lelii Măricuţii, vacile noastre erau în grajd.5 *** D’iordiţă din Pustă, când o umblat la Lucica, la femei-sa, la Lucica de pe Deal cum îi zâcè când era fată, o mărs într-o noapte mai târziu acasă după mniezu’ nopţii şi pă pustă o văzut un cal tare mândru, cu clocotici, păscând. Să vidè de lună ca de ziuă, calu’ păştè, să auză clocoticii cântând, calu’ păştè pă Pustă, păştè şi să tăt depărta, păşté şi iar să depărta, până s-o băgat în Părău şi nu l-a mai zărit. Acolo pă Pustă, pă Bolta Diacului, cum îi mai zâce, îi loc cu pricină. Tare mulţi o văzut noaptea tăt felu de arătări. Lelea Ermica cu Ifrem povesteau că sara să auză, pă Părău şi la Bolta Diacului hoare şi cetere, ca şi cum ar mere după mireasă. 4 Performer Livia Rotaru, 58 ani, Cărpiniş, 21 oct, 2015. 5 Performer Livia Rotaru, 58 ani, Cărpiniş, 21 oct, 2015. 202 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Fata Pădurii cânta şi toate ca la nuntă. Amu’-s trecute acele lucruri şi acele vremi, nu mai auzi nimic, nu să mai aude de Fata Pădurii, poate că o murit şi s-o dus în lumea ei, poate c-o dispărut o poate nu mai are unde trăi.6 *** Ghiţă lu’ Elvira Rad, el îi din Cărbunar, înjinerit aici la noi, Terţa Ghiţă, ne-o povestit când o lucrat la noi pă casă, că-i meşter, să pricepe la construcţii, ne-o povestit că într-o sară, când o mărs di prin sat cătră casă, ii stau mai la margine, mai departe de alte căşi, că s-o pierdut, n-o mai ştiut pă unde-i cărarea, pă unde s-o ieie. Tătă noaptea o umblat pân Tiertiu Florichii şi pân Pădurea Bisericii, numa nu nimerea cărarea cătă casă, nu nimerè acasă. Când o fost odată s-o oprit lângă un stâlp de curent, era obosit rău de cât o frecat pân pădure, o stat lângă stâlp până dimineaţa când s-o clopotit de cinci şi s-o dezbătat de cap şi o ştiut unde ii. Până acoale n-o ştiut nimic de el, unde-i şi încotro să margă. 7 *** Hermina nu stătè aici unde stă amu, la moş, stătè păstă vale, lucra la Herja, la mină, mai demult lucrau şi femei la mină, o pornit de cu sară să doarmă la Măria lu’ Pavăl de pe Vale, că şi Pavăl merè la lucru la mină la Herja şi era mai aproape de Răchişte, de unde-i lua maşina minerilor. Până la Răchişte vinè numai autobuzu’ şi la Hermina, de acasă îi era tare departe să margă dimineaţă bună ca s-o apuce, aşa că s-o hotărât să doarmă la Mărie, să nu trebuiască să să trezească aşă dimineaţă. Când o coborât în Ştrec, o început a hori, să nu-i hie urât a meré, să întunecase. Tare mândru horè Hermina, nu numa să-i treacă de urât, da’ şi aşă, pă la nunţi şi clăci. Când o ajuns în Ştrec şi o început a hori o ieşit din vale mai mulţi căţei, şi tăt înaintea ei mereu, tăt înaintea ei, în picioarele ei să băgau. Îi îmblătè din picioare să-i înfugărească, da căţeii, mulţi, tăt în picioarele ei să băgau, tăt aşă o mărs până o intrat în casă la Pavăl şi o zâs: „Vai, tu, Mărie, nişte căţei o fost tăt înaintea mè, mi s-o băgat în picioare şi nu m-o lăsat să păşesc, până aicea la voi înaintea căsii”. Acole căţeii mulţi, pe care i-o văzut Hermina, o dispărut, nu i-o mai văzut. Căţeii mici o fost negrii şi o ieşit din vale. 8 6 Performer Livia Rotaru, 58 ani, Cărpiniş, 21 oct, 2015. 7 Performer Livia Rotaru, 58 ani, Cărpiniş, 21 oct, 2015. 8 Performer Livia Rotaru, 58 ani, Cărpiniş, 21 oct, 2015. Strâgături la găină Socăciţa: 160. Scoate nănaşu’ punga Şî plăteşte găina. Nănaşule, tu nu gândi Că-i mânca şi nu-i plăti Găina mi-i grasă tare Cu slănină pă stinare O mâncat ce-am mâncat noi, Felu-ntâi şi felu’ doi. De la Ileana Drăguș, 76 ani, Oncești, 2014 161. Bine-mi pare mie amu’ C-am celuit nănaşu’ P-o găină cât o cioară, Am căpătat bani de-o moară. O gândit că-i dau puicuţă Io i-am dat cocoş cu puţă. De la Ileana Drăguș, 76 ani, Oncești, 2014 162. Da, uitaţi-vă, măi, nuntaşi, Câţi bani are un nănaş! Cu banii de la nănaș Mâini m-oi duce în oraș. Cu banii de la găina, Mâni oi bea cu badița. De la Ileana Drăguș, 76 ani, Oncești, 2014 203