memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Drag mi-i danțu mânânțăl 147. Drag mi-i danțu mânânțăl Ca pă la finteușeni, Hai, dorule, dor, măi, Drag mi-i danțu pă pticior, Danțu tiorenilor, măi, La, la, la Dați pă loc pticioare moi, măi, Să saie colbu din voi Hai, dorule, dor, C-amu joc c-amu mi-i bine Cu mândruța lângă mine. Bine-i stă la câmp cu flori Și la joc plin de feciori, măi, Hai, dorule, dor, Bine-i stă la câmp verde, Șî la jocu plin cu fete. V-adunați dumineca La stejar în Șomcuta, Hai, dorule, dor, Numa-n cântece și joc, Tiorenii își fac loc. Hai, dorule, dor, Unde joacă un tiorean, Nu să bage-un lăturean. Pă râtuțu înverzât 148. Pă râtuțu înverzât Vine mândra la iubit, La, la, la Bis Da i-oi mere mai degrabă Că am de cosât otavă La, la, la MARIA MIRELA PODUȚ Mesele tradiționale din Țara Codrului Într-un trecut, nu foarte îndepărtat, oamenii erau dependenți de natură și de ce le oferă aceasta. Remarcăm simplitatea rețetelor, alimentele provenind din gospodăria proprie și erau rezultatul muncii ce se realiza cu mare greutate. Bătrânii din sate își amintesc și azi cât de dificil era traiul zilnic. Pamfil Bilțiu împarte mesele țăranului maramureșean astfel: „mâncarea dimineții”, „gustarea mică” care se ia pe la orele 9-10, „gustarea mare” care se ia între 12-14 și care este consistentă, ujina care se ia pe la orele 18 și cina1. În Țara Codrului, dimineața să mânca mămăligă cu brânză, cu lapte sau se mai făcea îngroșală: să puné on pic de lapte acru și lapte dulce, dar să nu fie pre acră și se amestecă cu făină de porumb. Ca o ciulama să făcea îngroșala. Și e bună d’emnicată îngroșala. Păstă ié să punéu vo 2 linguri de smântână. Să mai mâncau ouă, ratâtă, resteută-n lapt’e, lașt’e cu brânză. La amniazăț, femeile duceau mâncare la oamenii care erau la lucru câmpului. Mâncarea să punea în hârboaie și în pet’eică. Pet’eica era o împlet’itură d’in ață, d’in spămă. Era ca o geantă de dus mâncarea. În ea să punea vasu cu mâncare. Hârboiu era un vas de lut smălțuit și cu flori. Să duceau ciorbe, fasole pă pt’icior d’e porc, fasole gătată cu smântână, carn’e cu pireu, cartofi gătați, ciorbă de varză. Să mai făceau plăcinte, pancove sau ciurigăi din aluat nedospit. Clătite sau scoverzi, lipt’ii să mai făceau. Lipt’iile să pun cu linguroiu în lespid’ea înfierbântată și când să zd’icea pă deasupra trebuia întoarsă. Seara, la cină, un fel era ce rămânea d’e la amniazăț, ciorba sau supa. Să mai făceau resteuță în lapt’e sau lașt’e cu brânză. Când aveam mai mulți la masă, mai făceam și sarmale. În anumite perioade, nu grâul, ci mălaiul era alimentul de bază. De aceea, era bai când mălaiu nu era copt. Făceam pâine de mălai în cuptor. Numa la Paști și la Crăciun mâncam pâine de grâu. Bunicu ne zicea de corinda mălaiului. Zâce că-l pun’e la sărbători sub masă pă mălai și s-o supărat mălaiu și-o zâs că s-a duce-n lume. Apoi bunicu zicea: Întoarce-te, mălai, nu te duce, Că t’e-oi scălda-n lapt’e dulce Șî cu brânza t’e-oi brânțăli Cu smântâna t’e-oi netezî Șî Doamne, Doamne, bun îi hi. 1 Pamfil Bilţiu, revista Memoria Ethnologica, nr. 14-15, Mesele ţăranului maramureşean în tradiţii, credinţe şi obiceiuri, Ed. Ethnologica, Baia Mare, p. 1495. 196 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Să făcea mălai în cuptor. Să puneu pă vatră frunze de porumb și pe ele să punea aluat făcut din mălai. Să prăjea mălaiu și era bun așa cald. Pâine de mălai să mai mânca cu lapt’e, cu slănină. Când făceam pâine de mălai, prima dată să opărea cu apă fierbinte făina d’e porumb. După ce se răcea un pic, să făcea aluatu într-un lighean sau covată și se lăsa la dospit. Să punea apoi ori pă tepșă ori pă frunze. Iarna mai mâncam moare îngroșată. Să făcea un rântaș cu ceapă, cu condimente, piper, poprică. Apoi să adaugă apă, să pun câteva linguri de făină, 4-5 linguri, după cât faci, da nu să prăjește tare, numa foarte puțin. Apoi să pune apă și on pic de moare, da nu multă că acrește, cum îi varza acră. Și on pic de chimen îi bun să pui. Și apoi lunjești după cum vrei să fie d’e multă sau d’e subțâre șî c-on pic d’e varză tăietă pân ié. Era bună d’emnicată cu mălai. Grăunță fierte să mâncau mai d’emult. În tăt’e căsâle să mâncau grăunță. Dacă avéi să pui on pic d’e zahăr, erau mai bun’e. D’e Crăciun să mânca sarmale, cârnaț, caltaboș, supă, prăjituri, cozonac. Și să făcé „lapt’e de-a Crăciunului”. Îs grele mâncărurile de la sărbători și făceam „lapt’e de-a Crăciunului”. Să scoace lapt’ile acru, se încălzește on pic, să sloboad’e zăru d’i pă el și să pun’e lapt’e dulce pă el și smântână. Să țâne într-un hârboi d’e lut. 2 La pomană; foto: Sorin Onișor Bis Hai mândră mai dimineață Până-i înnorat și ceață, Bis Că dacă s-a răzbuna Iară ne-a vedea lumea Bis Când îi dragostea mai dulce Ar fi păcat să ne-o strice. Bis Nu degeaba ne iubim Dragostea s-o tăt gătim Bis Ne puie p-un fund de apă La, la, la N-o tăgăduim niciodată. La, la, la Că ar fi mare păcat Să zâcem că ne-am lăsat Bis De-om mânca o dată-n zî Aiesta lucru n-a mai fi, măi. Frunză verde de sălcuță 149. Frunză verde de sălcuță Mi-am ales și eu drăguță, Și o-am pus la încercare, Să văd câtă minte are, Cânepa de amu-i un an, Zace-n tău sub bolovan. Măi, bărbate, om cuminte, Ié cânepa și o vinde, Și o dă cu mare preț, Că eu lunea nu lucrez, Că așe să poveștește, Că luni nici iarbă nu crește. 2 Performer Elena Chiș, 79 ani, Tohat, 2014. 197