memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Când apa-n vin s-o prefăcut. Fiți meseni cu bucurie Și cu toții-n veselie Că socru mare-așa mi-o spus Când m-am urcat aici sus, Că are țuică de-ajuns, Are și nu-i pe trecut’e Hai să bem cu tăți pă rupt’e. Iar la cei căsătoriți Cu toții să le doriți Casa să le fie casă, Masa să le fie masă, Pragu să le fie prag, Să tragă la el cu drag. Mirile și cu mireasa Care azi încep viața Să trăiască zâle mult’e, Părințî să nu și-i uit’e, Să trăiască nașii mari Care cheltuiesc la bani, Cheltuiala să le fie Cu cinste și omenie. Obicei ca și la noi Pentru cinstiții mniroi. Mult noroc și fericire Le doresc din partea mea, Zile mult’e, fericit’e, Să trăiescă-alăturea. Viața lor ca să le fie Ca o floare ce-nflorește În grădina frumuseții Și veci nu se ofilește. Câți nuntași prezenți la nuntă Ridicați-vă-n picioare Cu paharele în mână Să le facem o urare, O urare românească Ca ”La mulți ani să trăiască”! Noroc să le deie Dumnezo! De la Aurel Bran, 73 ani, Tohat, 2016 CORINA ISABELLA CSISZÁR Tradiții din Coruia Dansurile și vergelul Nu era slobod să intre fata în dans până nu ieșea de la școală, după ce făcea opt clase, pă la 14–15 ani. Nu avea voie până atunci să meargă la dans. La vergel de Anul Nou intra prima dată în dans. Mergeau tizeșii după fete. La jocurile de peste an mergeau și singure sau cu feciorul cu care voroveu. Și mai târziu mergeau și părinții fetei la locul unde se ținea dansul. Se făceau dansurile aici Între Dealuri cum zicem noi, la o jidă. Avea casă mare și ne lăsa să facem joc dacă plăteam. Și iarna și vara să făcea dans în case.1 Se făcea trei zile și trei nopți la Anul Nou. Și în a tria zi duceau fetele coșerci cu mâncare și băutură la joc. Puneau prăjituri, pomene, cârnați, horincă.2 Mergeau tizeșii și făceau un fel de ședință cu feciorii tot timpul postului. Și să pregăteau. Pă când era ziua de Anul Nou mergea la biserică toată lumea. Tizeșii băgau muzicanții și se înțelegeau între ei: - Dumneata meri la fata cutare, dumneata meri după fata celuia. Și nu venea fata la vergel până ce nu venea feciorul după ea. La ora 12 să ieșea de la biserică și un fecior mergea după ea. Nu știai niciodată cine vine după tine, nu erau niciodată înțăleși dinainte. Și dacă nu i-o plăcut la fată cine mergea după ea, făcea cărâmbu și nu mergea la vergel. Și mai mergeau a doua zi tizeșii la fată să o întrebe care a fost motivul pentru care n-o venit. Și unele îi spuneau adevărul: „Nu mi-o plăcut că ai mânat pe fecioru lui cutare să vină după mine.” Duceau fetele la vergel, le jucau câte un joc și le lăsau libere. Puteau să joace cu alți feciori. Și api pă sară, fata și-o chemat un fecior care i-o plăcut, să meargă acasă cu ea. Vergelul o fo tri zâle și tri nopți. Și în a tria zi duceau și mâncare. Prima zi era de Anul Nou. Muzicanții să luau cu mâncare și dacă dumneata nu plăteai la vergel dar dădeai de mâncare la muzicant și la tizeși, nu mai era nevoie să plătești. Și în a treia zi de vergel feciorii bătrâni trebuiau să țuce țâțâna ușii. Și le era rușine, nu vroiau și până nu sărutau țâțâna nu-i lăsau în pace. Mergeau și părinții la vergel să vadă cum joacă tinerii și stăteau pă lăiți. Mergeau anume să vadă cine le joacă fata. Și în a tria zi de vergel, fata își chema un fecior să-i ducă coșarca cu 1 Performer Gheorghe Avram, 75 ani, Coruia, 2016. 2 Performeră: Floarea Zete, 85 ani, Coruia, 2016. 162 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) mâncare. Puneau coșercile în ceie casă. (în camera de alături). Dacă nu o invita un fecior, fata mergea însoțită de părinți. Eu am fost orfană de mamă și venea cu mine o mătușă.3 Lăsarea secului Să zicem că de mâine îi post și făceam leșie, sierbem cenușă și puneam într-un vas mare. Api băgam toate vasele de-amoi acolo și le spălam și nu mai găteam de dulce în ele.4 Înainte de începerea postului, în prima duminică dinaintea postului era danț. Și de atunci înainte nu mai auzeai muzică, nu mai umblau feciorii de la o fată la alta și horind pân sat. Paștele Țâneam tăt postu și țâneau și copiii care mai furau mâncare de dulce când să săturau de bucatele de post. Făceau o oală de mazăre frecată sau zamă și până trecea aceie nu să făcea altceva. Se pregătea o singură masă. În timpul postului țeseam în război, coseam, aveam pânză de casă. În Săptămâna Mare încep mărturisirile, mai ales în Joia Mare și Sâmbăta Mare. Joi Mari îs cele 12 Evanghelii și în Vinerea Mare se face prohodul și până duminică nu se mai clopotește până la Înviere. Se leagă clopotele ca să nu tenteze pe nimeni. Sâmbătă seara de pe la ora 9, copiii încep să rupă răchită scorburoasă și o duceau de-a umăr câte 2-3 copii sau tineri. Se aprindeau răchitele în cimitirul bisericii. Și până începea slujba de Înviere se jucau cărți la beserică. Se clopotea și se intra la slujba de Utrenie. Și mai demult se dădea pască doar în ziua de Paști, mai recent se dă și în noaptea de Înviere. Se scria cu 2–3 ani înainte cine dă pasca și vinul de Paște. Și dimineața se duce la sfințit cu coșerneul sau coșarca, mai demult duceau șterguri albe în care așezau mâncarea. Se puneau o sticlă de vin, cârnați, șuncă, lumânare. Se duc două ouă crude albe la beserică și când umblă preotul să tămâieze (mai demult se folosea rășină de brad), coratorii strâng de la fiecare ouăle și lumânările. Lumânările rămân la biserică, ouăle se împart între preot și dieci.5 De Paști coceam pască cu brânză de vacă în cuptiori. Și rar era care tăia miel și îl prăjea dărăburi. Nu se făcea miel umplut la cuptor, nici nu erau tepșuri. Și demult mergeam de Paști cu fețe de masă țesute de noi la război. Puneam acolo pască, ouă nefeștite, sare să ducea păntru marhă, puneam slănină (șold de porc). Amu să duc cu coșerneu la sfințât și-și pun tot felul în el. La miazănoapte să făcea slujba de Înviere, mergeam toți la biserică. Și se striga din curtea bisericii: Hristos a înviat! 3 Performeră Maria Conț, 82 ani, Coruia, 2016. 4 Performeră Maria Conț, 82 ani, Coruia, 2016. 5 Performer Gheorghe Avram, 75 ani, Coruia, 2016. Strigături din Remeți 52. Când ne-arăduim din loc, Să ne hie cu noroc; Când ne-arăduim d’in drum, Să hie-n ceasul cel bun. De la Maria Dorca, 56 ani, Remeți, 2016 53. Supărată-i mnireasa Pân’ce o-ntrebat popa Place-i mnirile ori ba. Nici acolo n-o spus drept Numa și-o pus capu-n t’iept Și-o zâs că-i place bugăt. De la Maria Dorca, 56 ani, Remeți, 2016 54. Tu mireasă, fătu meu, Dacă-i méré la străini, Nu șid’é mult în vecini Că vecinile-s cățăle Șî ț-or scoat’e vorbe rele. De la Maria Dorca, 56 ani, Remeți, 2016 55. Mniresucă, fătu mneu, După ce te-ai măritat Bagă samă pă bărbat 163 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Să nu-i dai blid nespălat Șî lingura d’i sub pat Că ț-a da cu ele-n cap. De la Maria Dorca, 56 ani, Remeți, 2016 56. Pă marjinea șanțului Stă drăguța mnirelui Tăt împătură cămeși C-o rămas d’e cei aleși. Poate tăt împătura Ca și-aista n-a afla. De la Maria Dorca, 56 ani, Remeți, 2016 57. Hai ieșiți și ne vedeți Numa nu ne d’iot’eți Că suntem în haine scurte Șî ne-om d’iot’é pé iute. De la Maria Dorca, 56 ani, Remeți, 2016 58. Săracile nun’ile, Cum le-o-nd’ețat gurile. Nu știu ce zamă le-om da Să le putem d’ejd’eța. Da-le-om zama macului, Dad’e-or muri dracului. De la Maria Dorca, 56 ani, Remeți, 2016 Și oamenii de pă sate răspundeau: - Adevărat că a înviat! Și până se făcea slujba tot așa se striga. Și după aceea strigau cei din sat și răspundeau cei de la biserică. Când plecau la Înviere își puneau sare în păpuci ca să fie feriți de farmece și la buzunar își puneau urzică sau mergeau cu urzica în mână, ca să fie sănătoși și iuți ca urzicile. Api c-o fo de samă sau n-o fost de samă, aieste s-o făcut. În ziua de Paști se mergea numa la beserică dar nu se făceau vizite, se stătea acasă. Și juca tineretu în curtea bisericii, fetele făceau cerc, băieții jucau mingea. Și a doua zi să făcea danț în sat la case. Și să trăgeau clopotele toată ziua de Paști, trăgeau care vroieu, nu stăteu clopotele deloc, după slujbă mergea lumea și trăgea. De Paști trebuia să fii batăr cu haine curate, spălate pă tine, dacă n-ai avut putere să-ți iei ceva nou.6 Mérém la beserică în post, ne spovedeam și în ziua de Paști mergeam cu pasca la beserică. Puneam păștile într-un dosoi pă masă, (față de masă) nu umblau mai demult cu coșarca. Luni după amiazăți, a doua zi de Paști era bal într-o șură mai mare în mijlocu satului. Și jucau fetele și feciorii.7 Casă din Coruia; foto: Florin Avram Claca Când făceau clacă umbla unu și striga: - Hai la clacă la popa Gălătușu! Și se făcea clacă cu cetera. Fetele erau cu secera, feciorii cu legatu. Și pă sară am vinit la popa acasă unde se făcea masă. Muzâcanții o cântat, noi am jucat. Seceram cu pticioarele goale, eram pline de sânge. Și mai rămânéu fete în urmă și era ciuf, le ocărau ceilalți. Prin 1957 s-o cam gătat cu clăcile: 6 Performeră Maria Conț, 82 ani, Coruia, 2016. 7 Performeră Floare Zete, 85 ani, Coruia, 2016. 164 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Să jucăm mai chitilin După Deorde și Iustin.8 Fetele și feciorii din sat erau chemați la secerat de către omul care avea pământ mai mult. Se anunța că omul cutare face clacă, să meargă lumea la secerat. Și iarna se făcea clacă de dus gunoiul. Băgau muzicanți să le zâcă și ei duceau câte o sanie sau câte un ștraf de gunoi. Care aveau numa o holdă ori două de secerat, nu aduceau muzâcanți, în schimb, le ofereau o masă clăcașilor. Care aveau un hectar ori două, făceau clacă cu danț.9 Duminica după clacă erau alcăzâți muzicanți și să făcea joc. Mergeau tinerii și lucrau, ziceau că merg pă mănuntiuri, secerau fetele una după cealaltă pă holdă. Și la codașele care rămâneau în urmă, le zicea ceterașu de numa. Erau ceteraș, gordunaș și contralău. Și plângeau codașele, nu aveau îndămână, nu știeu să secere. După clacă tinerii erau așteptați de către preot la biserică. Erau niște mese mari de piatră și acolo îi aștepta cu socăciță și mâncare. Și le plătea popa și dansu.10 Prelucrarea cânepei Semănam cânepă de vară și de toamnă. Și ceie de vară o culegeam. O duceam în râu să să toptea. Și după, o aduceam de acolo. O duceam la râu și o legam, puneam ptietrii pă ea și o lăsam acolo trei săptămâni. O duceam sub formă de snopti, așa ca snoptii de grâu. Și băteam țăruși pă ea să n-o mâie apa. O spălam, o aduceam acasă, o întindeam pă gard să să uște. După uscare o melițam, după care o făceam fuioare și o periem cu perii anume. După periere, din ceie ce-i încâlcită și la care-i ziceam cănuri făceam lipideauă și fățoi de masă. Din fuioru neted făceam cămeși. De lipideauă puneam în patru ițe și în două ițe puneam de cămașă. Mai târziu scoteam și cânepa de iarnă după ce să cocea sămânța. Iarna torceam fuior, cănuri, urzală, urzai. Canurile îs de fapt câlți. Și iarna pă timp de zi lucram, noaptea torceam. După ce-o torceam trebuia s-o facem jirebde, le înmuiem și le albem cu leșie, iarna. Apoi le depănam, le urzăm, le puneam apoi în război. Care de care să aibă pă la Crăciun jirebde, să le poată pune la înghețat. Dacă le îngheți apoi să înmoaie.11 Mersul în cătănie Când venea ordin de mers în armată, trebuia să te pregătești. În 1961 mie mi-o venit ordin să merg și casa încă nu mi-o fo fost construită. Stăteam în șură, casa era zidită dar încă nu era văcălită 8 Performer Gheorghe Avram, 75 ani, Coruia, 2016. 9 Performer Floare Zete, 85 ani, Coruia, 2016. 10 Performeră Maria Conț, 82 ani, Coruia; 2016. 11 Performeră Maria Conț, 82 ani, Coruia, 2016. 59. Vai de voi feciori frumoși, Buni ați fi cu ochii scoși Și cu d’ințî răsfăiți Că deloc nu iuiți. De la Maria Dorca, 56 ani, Remeți, 2016 60. Trecem valea nisipoasă Cu mnireasa iast frumoasă; Trecem podu nisipos Cu mnirile ist frumos. De la Maria Dorca, 56 ani, Remeți, 2016 61. Mnire, mnire ca și-a nost Nici nu este, nici n-o fost, Numa-n codru este-on brad Șî d’e vârf îi ret’ezat Pă la mnijloc îi stufos Cum îi omu mai frumos. De la Maria Dorca, 56 ani, Remeți, 2016 62. Mniresucă ca și-a noastă Nu-i în țara românească. Numa-o turtă la turtaș Și-o doamnă la general. Nici aceie nu-i așă Numa-o sămânat cu ié. De la Maria Dorca, 56 ani, Remeți, 2016 165 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) 63. Ieșiți afară femei Și ved’eț afară ce-i. Afară-i nuntă frumoasă, Nu șid’eț înt’iși în casă. De la Maria Dorca, 56 ani, Remeți, 2016 64. Méréț feciori înainte Și spuneț la domn părint’e Să iasă c-on patrahir, Să cunune-on trandahir; Să iasă cu cărticica, Să cunune-o floricică. De la Maria Dorca, 56 ani, Remeți, 2016 NICOLAE POP (DINU) Claca la desfăcutul mălaiului 65. După poale și năframă Mă cunosc că-s lăpușeană Bis Și cămeșa-i cu mărjele Cum îs dorurile mele, La, la, lai, la După poalele cu clină Și doru mneu din inimă Bis Cătană; foto: colecția Marica Peter (tencuită). Și acolo în șură am făcut masă cu pretinii, fete și feciori. Am pregătit mâncare, băutură și venea fieșcare cu o uiagă de horincă. Se mergea cu carăle până la Șomcuta. Se mergea cu alai mare, mergeau toți prietenii și luau și ceterașii. Când o mărs Lica Onițî în armată în 1961, era toamnă și eram în câmp la lucru la Balta Neagră. Și Aurica de la Părășeni o horit așa: 166 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Eu mă duc, Codrul rămâne, Mere frunza după mine, Eu mă duc, mă duc, mă duc, Plânge frunza că n-am făcut Niciun bine. Eu mă duc, mă duc, Chiar de-aș fi făcut vreun rău, Mi l-oi trage singurel. Eu mă duc, mă duc Și mă duc în țări străine, Unde nu cunosc pă nime. Bis Numai frunza și iarba Păi numa frunza și iarba Eu mă duc, mă duc. Numa frunza răchițî Pă marginea Dunării, Eu mă duc, mă duc. Ajunși la Șomcuta coborau din car și petreceau și jucau. În copilărie totdeauna toamna pândeam feciorii când plecau în armată. Când să strângea lume multă, mergeau mai mulți până la râu, cu carăle mergeau numa cei care i-o însoțit până la comisariat. Și ne dădeau și nouă cozonac, pancove coapte-n oloi.12 12 Performer Gheorghe Avram, 75 ani, Coruia, 2016. Port cunună de sansău Cum să poartă-n satu meu La, la, lai, la Din Munții Țâbleșului Pă valea Lăpușului Bis Merg feciorii la izvor Să se stâmpere de dor, La, la, lai, la Merg feciorii la fântână Cu dor mare la inimă. De la Ansamblul Cununa Lăpușului, 2015 66. Ține-mă lele de-aci Că mă mâncă purecii. De unde m-ai strâns asară, Purecii mă mâncă iară. De la Ansamblul Cununa Lăpușului, 2015 67. Răsare luna în crâng Nu-i aici cine mi-i drag; Răsare luna în șură Nu-i aici cine-mi dă gură. De la Ansamblul Cununa Lăpușului, 2015 68. Ce te țâi lele că ești Ca o zână din povești Da io-ți spui cu glasu gurii Că ești ca Mama Pădurii. De la Ansamblul Cununa Lăpușului, 2015 167