memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) În casă fete plângând, Ce să plâng cu desfătare Tocmai ca la o casă mare. La aceste curți împărătești Ar trebui să găsești Un cocon d’i cel d’e casă Care până-aici să osănească Șî cu mine să vorbească. Cinstite staroste d’e casă, Dumnezo să t’e trăiască, Fă bine și ostenește Porunca de ne-o-mplinește Șî cu mine să vorbească. Cinstite staroste de casă, Dumnezo să t’e trăiască Fă bine și osteneșt’e Porunca d’e ne-o-mplinește Șî t’e du tu până-n casă La al triilea colț d’e masă Șî acolo îi găsî on colac Care pentru noi e gătat Și o oieguță d’e vin ars Ca s-o trajem pă sub nas. Să trăiești măi, vere dragă, Io d’in sticlă, tu d’in oiagă Să n’e hie lumea dragă. De la Aurel Bran, 73 ani, Tohat, 2016 Celălalt staroste: 48. Cine sunteți șî pă cine căutați? Noi sunt’em o oaste mare D’e und’e soarele răsare Ne-am sculat d’e d’imineață Și-am vin’it după mnireasă. Faceți bine și ne-o dați Nu n’e tăt mai amânaț Că noi d’e ne-om răzgând’i După noi vi-ți bănui. De la Aurel Bran, 73 ani, Tohat, 2016 NICOLAE POP (DINU) Descântece și povești din Lăpuș Descântec de bubă de măsele Bolnava vine la casa descântătorului descriind simptomele bolii de care suferă. Descântătorul ia o mătură și un pieptene. Pune la copt o turtă, așază bolnava pe un scaun și se apucă să-i cate: Bubă dulce ca mierea Amară ca fierea, Nu urzâca, nu beșâca, Că turtă face-te-oi, Pă foc coace-te-oi, Cu mătura, mătura-te-oi Cu teptile, teptina-te-oi Ana să rămâie curată, lumninată, Așé cum Dumnezău o lăsat. Se repetă de trei ori descântecul. Bolnava scuipă de trei ori. Se pune pieptenele pe sobă și se piaptănă bolnava. Se mătură de trei ori înainte și înapoi. Dacă durerea nu trece, trebuie repetat descântecul. Când ajunge acasă, trebuie să-și facă gargară cu zeamă de pe mătură și să se frece cu turta pe obraz.1 Descântec de spăriet Se aduce o hăinuță sau un batic care a aparținut bolnavei și se descântă. Și ținând o mătură deasupra obiectului adus, se descântă: Să luară nourii negri, Pă măgura neagră Cu gurile căscate Cu urechile davalazate 1 Performer Ion Șerban, Lăpuș, 2015. 156 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Cerutul miresei în casă: 49. Descântec la vatră; foto: Felician Săteanu O pornit în jos pă sate. Să mănânce spărietu din (se zice numele) Spărietu de mamă, Spărietu de tată, Spărietu de cântatu cocoșului Ori de zderatu mâțului Ori de scârțâitu ușilor. Din piept, de su piept, Din jărunte, de sub jărunte. Se scuipă de trei ori. Se repetă descântecul de 9 ori și se scuipă de 9 ori. Pleacă spărietu peste cap Ca și vântu peste sat. Se suflă și se face cruce. Copilul trebuie îmbrobodit cu baticul. Dacă ți-e rău și te doare capul, iei medicamente și nu-ți trece, înseamnă că ești deocheat. Și meri la o descântătoare și îți cată de deochi, în zahăr, în sare, și pui de 9 ori pă mână și lingi îndărăpt, 9, 8, 7 .....1 și te liniștești în 10 minute. Să pune zahăr înt-o cană. Și cu un cuțit se face cruce în- continuu și se zice: Să luară (să zice numele) gătată, frumoasă, Pă cale, pă cărare. Preacinstiți iubiți nuntași Fiți buni și mă ascultați Cu cinste și omenie Să merem la cununie Cu mireasa iast frumoasă Care-i gata după masă. Ne place cum îi gătată, Numa-i tare supărată. Mniresucă cu cunună, Trece voia ta cea bună, Trece, dragă, de la tine Da trece, zău, și de la mnire. Ai putea să lăcrimezi După binele ce-l pierzi. Binele ce l-ai avut, Tu nu o să-l ai mai mult C-ai grăbit la măritat Ca floarea la scuturat. N-ai știut tu, dragă, bine Ce se va-ntâmpla cu tine. Floarea-a mai înflori o dată Dar tu altu nu-i hi fată. Copilă d’in doi părinți, Ai grăbit să t’e măriți. Măritatu-i lucru greu, Dacă-l faci, îți pare rău; Măritatu-i numa-o dată, Până-i lume, nu mai ești fată. Măritatu-i pă vecie Și-acum mergi la cununie. Ia-ți, mireasă, ziua bună D’e la steaua d’e sub lună, D’e la a ta măicuță bună, D’e la iarba d’e sub fag, D’e la al tău tătucă drag. Sărută-i pă toți ai tăi Că t’e d’espărțești de ei. Sărută-i, dragă, cu dulce Când tu de la ei t’i-i duce Șî le dă o sărutare Șî t’e roagă d’e iertare, Să t’e iert’e ce-ai făcut D’e când, dragă, t’e-ai născut. Dragi părinți, vă mulțumesc, După câte-mi amintesc 157 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Faceți bine m-ascultați D’e v-am greșit, mă iertați. Șt’iu, măicuță, șî te doare, M-ai crescut ca și p-o floare Și-am crescut prea mângâiată Lângă-a mea mamă și tată Da uite ceasu a venit, Domnul Sfânt a rândulit, A rânduit d’in vecie Ca omul să aibă soțâie Și de aceia va lăsa Fata pe măicuță-sa, Va lăsa pe taică-său C-așa-i dat de Dumnezău Ca toate să se-mplinească După voia Sa cerească. Rămâneți cu Dumnezeu Că io mă duc cu soțul meu. La vecini și la vecine Tuturor le poft’esc bine Și la cei d’in șezători, La fete și la feciori, Și vă rog să-mi ziceți mie Ca fericită să-mi fie Scumpa mea căsătorie. Voi sunteți doi copilași, Ascultați și de nănași. Când v-or spune-o vorbă bună, Să nu o luați de glumă. Noi altceva nu poftim Decât un pahar cu vin La mnireasă să-i închin, Să-i închin ca să trăiască Mulți ani buni să viețuiască Cu mirile împreună, Dorindu-le voie bună, Să trăiți și ăștialalți, Dumneavoastră, iubiți frați. Noroc să le deie Dumnezo! De la Aurel Bran,73 ani, Tohat, 2016 Când o fo la miez de noapte, S-o întâlnit cu 9 moroi, Cu 9 strâgoi, 9 mirătoare 9 deotetoare. Da nu ti-i teme, Că eu Mărioara, Dumnezeu m-o lăsat Bună de descântătoare, Cu descântecu de la mine Și leacu de la bunul Dumnezeu Și de la Maica Sfântă Fecioară. De o deochet-o bărbat, Curat, necurat, Cu inimă de drac Cu capu de lup turbat, Crepe-i capu, cure-i creierii Crepe-i boarșele. Verse-i-să sângele. Să vadă lumea și țara Păntru deotitori și pocitori. De o deotiet babă curată, necurată, Cu capu de lup turbat, Cu inimă de drac. Crepe-i capu, cură-i creieru, Crepe-i țâțăle, Verse-i-se laptele, Ptice-i păru, ca fuioru, Să vadă lumea și țara, Că-i deotitoare, pocitoare. Crepe-i capu, cură-i creierii Mănânce-i pocitorii otii. Da voi muroi, voi strâgoi, Voi deotitori, În mare fujiți Și acolo îți afla o ptiatră Or răsturnat su ptiatră Îți afla o mreje galbână. O luați pă masă, O puneți, o întoarceți Și o jupuiți. Rămâie fata curată, lumninată, Ca de Dumnezeu lăsată. Ptui, dă-i Doamne, leac și veac. Și pui pă dosu mâinii zahăr. Eu am învățat de la bunica descântecele că demult n-o fo atâția doctori ca amu. Poți mere la doctor, că dacă ești deotiet, nu-ți 158 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) trece. Să iei toate medicamentele din lume și de ești spăriet. La noi o murit un copil din sat, o crăpat inima în el că nu l-o descântat nime. Sunt ochi răi și să uită la tine și zic: Ni mă, ce frumos îi ăsta sau ce înalt și îl poate deotie. Zâce că acela care să uită la paharul cel sfânt când iesă popa cu darurile. Acela om deoate. Povești cu strigoi Am fo la oi, coptil de vreo 10 – 12 ani, acolo pă luncă. Șî într- o noapte am văzut 3 lumnini că coboară de acolo de la Huhurez (așa îi zice la deal). Când era doi nainte și doi napoi și una nainte și tăt jucau până la râu și iar o suit dealu și l-o coborât de vo 3 – 4 ori. Am stat noi și ne-am uitat. Pă când o fo zâuă o venit bunicu meu la mine și i-am povestit. I-am zâs c-am văzut niște lumnini, atâta de mândru lucrau astă noapte pă Huhurez. Tăt coborau și tăt jucau. O zâs bătrânul să ne strângem tăt și să plecăm din colibă, c-a veni vreme rea. Nu ne-o zis atunci bunicu ce-o fost, ca să nu ne speriem. Am coborât și seara o povestit între ei ce o văzut. Și s-o gândit c-o fo strâgoile și s-or apropie de noi și de oi și cine știe unde ne-or duce. Că s-o auzit numa vorbe rele. Să zice că iau și poartă oamenii și crapă inima în ei. Povestesc bătrânii că fetele care fac copii din flori și care și ele la rândul lor îs fete din flori, la 7 ani dacă face al șaptelea copil, acela să face strigoi. Api cât îi de adevărat, nu știu. Străbunicu povestea că lucra unu cu femei-sa la câmp. Și i-o zâs la nevastă-sa: - Tu, eu trebe să mă duc neapărat până undeva. Dacă cumva vine un câne la tine și sare pă furcitură, să nu dai cu furca în el. Că nu ț-a fi nimic. Femeia s-o dus pă furcitură și-o stat. Și mai demult era poale, nu rochie. O văzut că vine un câne flocos, hâd, nu părea câine de la oi. Câinele o sărit și o apucat ciucurii de la șurțu femeii. O mai sărit cât o sărit și s-o dus. Baba și-o făcut cruci, s-o rugat, o venit omu napoi obosât. O gătat împreună fârcitura și s-o pus la masă, pă ștergură jos. Și mâncând, când o căscat, bărbatu-său gura, o văzut între dinți la bărbatu-său firele din ciucurii de la zadie. O zâs: - Mă, bărbate, ce-ai pântre dinți? - Nu am nimic. - Tu ai în gură ceva ață. El o scos și era de lână, o pus pă lângă ciucurii de lână. - Mă, omule, tu te faci strigoi. El n-o spus la femei-sa când s-o însurat. Și atunci o început a povesti că la întorsură de lună să face vârcolac. Și îl poartă pă munți, pă păduri. El să ferește de oameni, să teme să nu-l omoare. Spun ciobanii că sunt perioade în an când li-i închisă gura la lupi. De Crăciun se leagă cu lanțuri picioarele mesei ca să se lege gura lupului. La mire: 50. Preacinstiți iubiți nuntași, Fiți buni și m-ascultați. N-aș dori să vă spun multe Ca nimeni să nu m-asculte. Aș dori să vă spun una Să m-ascult’e tătă lumea. Noi aici ne-am adunat Fiindcă ne-au chemat. Și fiindcă ne-au poftit, Noi cu toții am venit. Am venit l-această casă, La mnire, nu la mnireasă. Și acuma, preacinstit mnire, Ț-o vin’it rându și ție Ca să meri la cunun’ie. Să meri la a ta cunună Cu preafrumoasă aleasa ta. Stai on pic, t’e hod’ineșt’e, La Dumnezo t’e gând’eșt’e Și cu noi la drum porneșt’e. Iar l-a tăi părinți preabuni Sărută-le a lor mâini, Mâinile cu-adevărat, Care pe brațe te-au purtat Și frumos le mulțumește Fiindcă t’e-o putut creșt’e. Dragi părinți, vă mulțumesc După câte-mi amintesc, Faceți bin’e m-ascultați D’e v-am greșit, mă iertați. Noi altceva nu poftim Decât un pahar cu vin La mnire ca să-i închin, Să-i închin ca să trăiască Mulți ani buni să viețuiască Cu mireasa împreună, Dorindu-le voie bună. Să trăiți și dumneavoastră, Iubiți frați. Noroc să vă deie Dumnezo. De la Aurel Bran, 73 ani, Tohat, 2016 159 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) După ce se intră în sală: 51. Preacinstiți iubiți nuntași, Fiți buni și mă ascultați La această frumoasă nuntă S-o adunat mulțime multă. Mulțime n’enumărată, D’e socru cel mare chemată De mire și de mireasă Și-ați vin’it l-această masă. Din bătrâni așa să spune Că toate lucrurile bune Să încep cu-o rugăciune, Tatăl nost, precum s-ar spune. Să zicem cu toți on Tatăl nostru. (se zice Tatăl nostru) Noi vă zicem bun venit Tuturor care-ați venit La acest uspăț vestit. Socrii mari s-au pregătit Și frumos ei ne-au primit Cu mesăle încărcat’e, Cât’e-s bune, avem d’e toat’e, Băutură și mâncare, Toat’e pentru fiecare. Dar mai-naint’e ca oricare Vă fac o mică prezântare Ca să spunem la nuntași Despre miri, despre nănași, Socrii mici și socrii mari, Taraful cu lăutari. Începem cu mnirile, Ține-i, Doamne, zilele. Un băiat cum nu găseșt’i De-aici până-n București. Meseria pe care-o are Nu există pe sub soare. Îi șofer de meserie, Dumnezo Sfântu să-l țâie. Umblă-n stânga, méré-n dreapta Numa să să-nvârtă roata. Roata să-nvârt’e pă lei, El cu ochii la femei. Șî pă bord are-o grămadă Dezbrăcat’e-n pt’elea goală Mama Pădurii O vinit noaptea, el durné în coliba de iarnă. Și-o văzut o babă cu păru lung, hâdă, tăt umblând pe lângă staul. Când o fo într-o vreme, o zâs că i-o deștis staulu. Și-o dat drumu la oi. El repede o sărit din colibă și-o luat săcurea și s-o dus după ié. - Tu lasă-mi oile, lasă-mi oile! El s-o tăt dus, o umblat toată noaptea pă păduri. Pă dimineață o luat ai și o frecat pă furcile de la colibă. Și-o făcut cruce. Și pă când o făcut, o văzut oile afară cum s-o liniștit. L-o și adus tată-său acasă, s-o temut să nu să sperie și să crape inima în el. Și tăt nu i-o ieșit Mama Pădurii din gând. Foto: Florin Avram 160 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) „Urma cea spurcată” Ziceau bătrânii să nu dai în „urma cea spurcată”. Să zâce că noaptea după 12 nu știi nime ce să-ntâmplă. Am umblat, m-am dus în sus, în jos, mă duc cătă casă. Da n-am ajuns acasă. Am ajuns tăt de unde am pornit. Iară m-am dus. Până cătă dimineață. Făcut-am cruci și m-am rugat, api cătă dimineață am dat în cărare. Ce-o fo, nu știu, zice că vezi „urma cea spurcată”. Te poartă pă păduri, te poartă păstă tăt. Nu găsești cărarea. Și asta l-o ajutat D’e-o făcut d’e s-o-nsurat. Un băiat fin și isteț, Îl cheamă Mircea Coteț. O mireasă ca o zână Și pe mâna ei stăpână. Comportarea ei frumoasă Și cei 7 ani de-acasă. Este-o cinste pentru ea Și toată familia. E frumoasă, bat-o vina, O cheamă Chiș Dorina. Ce frumos este la noi Patru nași lângă mniroi, Patru nași ca patru zmei, Ia uitați-vă la ei. Struț în piept la fiecare Așa-ți stă de nănaș mare. De nănașe ce poți spune?! Cu ele te-ai duce-n lume. Și frumoase, și-mbrăcat’e Nu pre vezi așă la sat’e. Să hi mort d’e jumătat’e, Tăt t’e-ndeamnă la păcat’e. Socru mic, cu socru mare, Îi cunoașt’eți orișicare, Unu méré, unu vine, Treaba să le margă bine. Fac o nuntă ca-n poveste Cum n-am văzut și nu mai este. Da ei să roaje cu dreptat’e Să le-ajut’e întru toat’e Ca să deie-on dar Preasfânt D’in cer aici pe pământ. Precum și aici a dat Domnul Iisus cel Preaînalt. Acel dar dumnezăiesc Despre care io vorbesc, C-acesta-i on dar Preasfânt, Nu poate hi pe pământ Fără de mai mulți chemați Precum se văd aici adunați. Socru mare porunceșt’e Că nimn’ică nu-i lipsășt’e, Băutură și mâncare, Toată-i pentru fiecare. Să bem, să ne veselim, Niciunul să nu poftim Bărbați, tineri și femei Ca și-n Cana Galilei La nunta cea de demult, 161