memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) După drumu de pân sat. Lasă, plângă mireasa Că-i rămâne plantica. Cinstite, staroste mare, Îți închin și dumitale; Îți închin cu voie bună, Bine nu mi-i la inimă. C-ați vinit pă la ujină Ca dup-o babă bătrână, N-ați vinit diminicioară, Ca dup-o fată fecioară. Batăr c-ai întârziat, Pă obraz nu te-ai spălat, Păru nu l-ai pieptănat. Otii țî-s bugeți de somn, Nu vezi că-i atâta om? Ié de ici, îmbuc-odată, Nu sta cu gura căscată. Nu vez bine pă mireasă, Că-i în haină de mătasă? Nici oiaga n-o vezi bine De cum să mă vezi pă mine. Și de-ar hi chiar fără sfat, Num-o vorbă ț-am strâgat, Că pă oti nu te-ai spălat. Și-ți spui drept și nu-i minciună, Că nu te-ai spălat de o lună. Pă obraz îi hâră veche De nu ti căta pân ghete Ș-apoi cu mine vorovește. Te rog cinstit, staroste mare, Să te rădici în pticioare, Să te văd cât ești de mare, C-astă vară n-o plouat, Ești cam mic și îndesat. Pă la vară a ploua, Și-i mai crește p-atâta, Cred că nu ti-i supăra. Năfrămuță de mătasă, Iară mă-ntorc la mireasă, Pă staroste-l lăs aici, N-am cu cine vorovi, Că stă cu gura căscată, Gândești că-i găină bată, Nu ști vorovi c-o fată. Mireasă păruțu tău, L-o pus popa sub hăitău, Și sub zadie mohorâtă, Să-ți sie lumea urâtă. Iară zâc, iară mă-ntorc, Cum să-ntoarce frunza-n plop. CORINA ISABELLA CSISZÁR Obiceiuri nupțiale din Prislop, comuna Boiu Mare Ocaziile tinerilor de a se cunoaște Mai demult, cuplurile de căsătoriți erau alcătuite de către părinți pentru avere, pentru pământuri. Și mulți s-au căsătorit pe acest considerent. Erau mejdași de grădină, de pământuri și ziceau: - Ar fi foarte bine să ne adunăm noi coptiii laolaltă și să facem un pământ. Se mai cunoșteau tinerii la hora satului, la Vergele, care începeau de Anul Nou. Se mai întâlneau și la beserică. Poate mai erau persoane care se luau și din dragoste. Dar se ținea cont foarte mult de părerea părinților și de vița din care proveneau tinerii. - Vai de mine, să nu povestești cu fata lui X că nu are pământ, nu-i de neam. Să hie un om cu care să putem lucra, cu care să avem unde mere la lucru. La hora satului Dansurile să făceau duminica sau în sărbători, de Sfânta Mărie sau de Paști, a doua zi de Crăciun. De hore se ocupau feciorii, tizeșii alduiți. Din Iadăra era un ceteraș și din Șomcuta Mare mai vinéu. Și căutau două fete care pregăteau mâncare pentru ceterași. Când veneau îi duceau la masă și le mai dădeau o masă la miezul nopții. Nicio fată nu venea singură la dans, doar însoțită de către mamă. Fetele intrau în joc pe la 14 ani. Jucau și coptiii mai mici, da numa până la sfințâtu soarelui. Femeile stăteau și țineau hainele fiilor și urmăreau dansul. Tinerii stăteau împreună unde să făcea jocul. Și să alcăzau: - Danțu aiesta joc cu tine. - Api nu pot că joc cu celalalt. Da următorul joc îl joc cu tine. Și să apropia băiatu de grupul unde era fata alcăzâtă pentru dansul următor. Stăteau tinerii, fete și băieți împreună, dar mai stăteau și în grupuri. La noi se resimte foarte mult influența maghiară și în dansurile și în costumele populare. Și dacă erau căsătoriți nu trebuia cerută femeia de la bărbat. Doar o chemai la dans. Fetele necăsătorite mergeau acasă însoțite de mamele lor. Doar tinerii care erau spre căsătorie se duceau acasă însoțite de fecior dar și împreună cu mama. Și mă-sa se ducea în casă și tinerii rămâneau în tindă. 144 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Jocul mai ales de sărbători când veneau lăturenii, ținea până dimineața. Veneau lăturenii de pă tăte satele și rămâneau până dimineața. La noi se cunoșteau tinerii că se făcea școala în Boiu Mare, clasele V–VIII și eram colegi. Veneau de la Buteasa și Mesteacăn, Valea Chioarului, Ileanda, Perii Vadului. Unii veneau la rude și la prieteni de sărbători și veneau la dans. Fuga mirilor Dacă mama fetii cu care discuta un băiat nu era de acord să se căsătorească, tinerii fugeau pă sate. Și îi căutau cu săptămânile; după ce-i găseau, era o rușine să nu se căsătorească. Pețitul și tomneala Prima dată feciorul mergea în pețit cu o rudă apropiată sau cu persoane mai curajoase, cu prieteni sau cu nașul. Mergeau într- o seară la un pahar de voie bună și de horincă și discutau subiectul cu părinții fetei. Prima dată nu duceau nimic. În schimb gazda casei pregătește ceva în cazul în care știe că urmează să vină cineva în pețit. Dar în general se merge pe neanunțate. În cazul în care sunt de acord, încep târguielile și se pune data nunții. Înainte de nuntă cu o săptămână sau cu două, la casa miresei se adunau mirele, mireasa și cu nașii. Și se înțelegeau ce să cumpere, ce să dea, lumânările, mierea de albine. Nașii aduc pișcoturile și planchita (panglica). Și se înțelegeau câți bani pun, să tomneau între ei. Nașii dădeau bani și mai demult. Întâlnirea asta era obligatorie pentru a nu se face nașii de rușine între ei. Zestrea Zestrea se duce cu o săptămână înainte de nuntă cu carele: perne, țoluri, lipideauă, dricară, fironguri pă ferești. De regulă, o cameră la casa mirelui o mobila mireasa. Era camera unde locuiau după nuntă. Ducé șifon pentru haine, ladă de zestre în care-și țineau ștergurile, valurile de pânză. Să lucra foarte mult cu pânză țesută. Plapumele și pernele se făceau din pene, mai târziu s-o făcut din lână de oaie. Se duceau cu carele cu boii înstruțați. Le puneau curele și ciucalăi roșii la capătul curelelor. Și le așezau tăte frumos în car și le duceau la casa mirelui. La casa mirelui, mama miresei cu încă 2-3 femei, ajutau să le așeze în noul locaș. Chemarea la nuntă Demult erau chemători cu planchită cu tricolor. Erau chemătorii mirelui și chemătorii miresei. Câte doi chemători făceau Iară mă-ntorc cătră soare, Cătră cinstitu nănaș mare. Hăi, nănaș, te-oi întreba, Cu mine cum ti-mpăca, Săruta-mi-i ori juca? Știu că nu mi-i săruta, Că te-a bate nănașa, Ț-a căta a mă juca. De jucat a hi ce-a hi, Da de nu mi-i ști-nvârti, Doamne, hâd te-oi ocărî. Tăt ț-oi zâce moș cu barbă, Te-ai legat, nu ești de treabă; Tot ț-oi zâce moș bătrân, Te-ai legat, nu ești stăpân. Nănașu s-o supărat, Că nu frumos i-am întinat. Să trăiești nănașe mare, Și cu hina dumitale, Să porț pene de păun, Să botezi și să cununi; Să ai hine și nepoate, Batăr satu jumătate. Frunză verde rujmălin, Păhărașu-i ras și plin; Frunză verde viorele, Horinca-i pă la podele. Din Preluca Veche, 1973 Bulciugul 22. Cinstiți nuntași, cinstită adunare, V-aș ruga a-mi da ascultare, Și să luaț aminte, A mele câteva cuvinte: Tânără noastă mireasă, Fiindcă pleacă az din casă, Prin a mé gură grăiește, Și la tăț vă mulțumește, Și-și teamă părințî săi, Să-ș ia zâua bună de la ei, 145 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Și toate rudele sale, Să-i dea o binecuvântare, Că az în zî mare, A răsărit Sfântu Soare. Sfântu Soare a răsărit Și mireasa s-o gătit Cu cunună de argint, Cu balțu până-n pământ. Sui soare pă ceru-nalt, Că eu az am de plecat. Azi mă despărțăsc cu jele, De la casa maicii mele; Azi mă despărțăsc cu greu De la casa tată-meu. Țucu-te, măicuță dulce, Iartă-mă că eu m-oi duce; M-oi duce și n-oi vini, Fată altu nu ț-oi hi. Îț mulțămesc de născut, De-mbrăcat și de crescut, De-mbrăcat și de spălat Și de mult lucru doicat. Țucu-te măicuța mé, Te rog, din inima mé, Dacă ț-am greșit vreodată, Te rog, din suflet, mă iartă. Întinde-ți mâna de iertare Și gura de sărutate. Gura să ți-o sărut, Sânul cu lăcrămi să-l ud. Și-mi pune mâna pă cap, Mă binecuvântă cu drag. Ia-ți mireasă ziua bună, De la frunzăle din fag, De la al tău tată drag, Și frumos îi mulțămește Pântru că te-au putut crește. Eu îț zâc, tătucu meu, Dacă ț-am greșit vreodată, Te rog din suflet mă iartă. Întindeț mâna de-a dreapta, C-atunci știu că mi-i ierta, Și-mi pune mâna pă cap, Mă binecuvântă cu drag. Iară să-mi iau zâua bună, De la mama cea bătrână. Te sărut și-ți mulțumesc, Zâle multe îți doresc; Că de când m-am apucat, Mult în brață m-ai purtat. M-ai ferit de foc și vânt Și de alte câte sunt; pereche și se împărțea satul în două. Tu chemi de ex. de la badea Ionu Văsălichii Petrii și până la Todoru Știopului. Și tu de la Todoru Știopului și până în celălalt capăt al satului. Intram în casă la om: - Bună zâua! Vestitul mire împreună cu vestita mireasă, au plăcerea de a vă chema la nunta care să face acasă, pă data de... Vă așteptăm să viniți. Gazda răspundea: - Noa, om face oricumva să vinim. După ce încheiam chemarea la nuntă mergeam înapoi la mire și la mireasă și dădeam solia. Steagul de nuntă și cununa miresei În preziua nunții la mire acasă, chemătorii și fetele cu feciorii pregăteau steagul. Era din năfrămi de păr cu înflorituri, planchite, hârtie creponată și în vârful steagului se punea o cruce cu busuioc. Pe vremuri cununa trebuia pusă în fața altarului dacă mireasa era fecioară. Dacă nu era fată mare, putea să meargă cu cununa de acasă. Preotul avea menirea de a-i pune cununa pe cap dacă la spovadă afla că e fată mare. Preotul îi punea cununa și balțul țesut de mână cu înflorituri colorate, flori, motive geometrice. Cununa era din flori naturale și mireasa o păstra până se ofilea. La miri acasă În ziua nunții, chemătorii mergeau mai repede și la mire și la mireasă. Și erau însoțitori împreună cu druștele, mergeau după nănași împreună cu mireasa sau cu mirele. Druștele erau mai multe la număr, erau prietenele miresei și mergeau strigând: Frunzuliță struguraș, Noi merem după nănași. La nași: Bună zâua, gazdă mare, Dacă nu-i cu supărare Vă rugăm să ne-nsoțiți Ca spirituali părinți. Din căsuța dumneavoastră Până la căsuța noastră. Noi aici n-am fi vinit Dacă nu ne-ați fi poftit. Am venit la dumneavoastă Aicia cu omenie Pentru a mirelui solie. 146 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Tânărul nostru-mpărat Dimineața s-o sculat Și pă față s-o spălat. În grădină-o alergat. Mândră floare și-o luat. Trâmbita-n mână o luat, Păstă sat o trâmbițat Multă lume o adunat Și aici bag bine de samă, Că i-o ales pă sprânceană. Da nainte de nuntași, Mirele și-o chemat nănași. Bulciugul Starostele când ajungea la casa miresei, lua bulciugul: Preacinstită adunare, Rog un pic de ascultare, De la mic până la mare. Rog pentru luare aminte, La două, tri cuvinte. Care ne stau în cărți scrisă Și astăzi trebuie zisă. Dumnezău din Cerul Sfânt O dat porunci pă pământ, Făr de care nu să poate Om pământean a străbate. Unde nu-i El cu al Său har Lucru nostru-i în zadar. În zadar ne osândim Că osândă dobândim Și de mult ne ostenim Chiar nimic nu dobândim. Mireasă, mirele tău, Dimineață s-o sculat Și pă față s-o spălat, În grădină o alergat, Mândră rujă și-o aflat. Și-o aflat o rujă plină, Și-o smuls-o cu rădăcină, S-o ducă-ntr-a lui grădină. Grădina lui îi săpată Nu-i mai hi la mă-ta fată. Crenguță de măghiran, Nu-i mai si fată șohan. Și de apă să nu cad, Și de foc să nu mă ard, Că știe lumea-ntreagă, Cât v-am fost vouă de dragă. Ia-ți, mireasă, ziua bună De la neamuri împreună: Fraților, surorilor, Unchilor, mătușilor, Verilor și verelor, Cuscrilor și cuscrelor, De la tăți îmi cer iertare, De la mic până la mare. Și cu tăți să-mi dați pă loc, O binecuvântare de noroc. Ca fericită să hie Scumpa mea căsătorie. Vecini și vecinelor, Fetelor, feciorilor, De la tăț îmi cer iertare De-am greșit la oaricare. Iar la cei ce sunt L-această prăznuire, Le doresc fericire, Liniște și pace-n casă Întru mulți ani să trăiască! Din Preluca Veche, 1973 Cântece Cântecul găinii 23. Mă luai a hăitui Pă sub poala pădurii; Cu pușcuța subsioară, Ca să-mpușc o gălicioară. Mai bine de-o săptămână Am umblat după găină Și-asară ca norocu Am prins-o cu nănașu. Am prins-o când să-nsăra 147 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Și n-a știut nănașa. Și umblând pă lângă foc Mi s-o ars șurțu-ntr-un loc. Hai cinstită, nănașă mare, Ridică-te-n pticioare, Că și eu mă urc pă prag, Ca să văd cine mi-e drag. Nănașule, ce gândești Găina coată s-o plătești: Aripioara – pițula - Clonțu plătește suta. Nănașule, de n-ai bani Dau găina la țâgani; Țâganii de abde așteaptă Ar mânca-o și nehiartă. Ia, ia, ia, dar nu ț-oi da Până nu mi-i număra, Pă frunzuță de trifoi Talerii de pă doi boi. Săraca găină sură Ieri erai pă după șură, Ș-amu ești cu banu-n gură. Săraca găină grasă, Ieri erai pă după casă, Ș-amu ești friptă pă masă. Săraca găină albă, Bun-ai fost de astă treabă. Săracă găină smultă (grasă, pogană) Nașu-n gură țî să uită, Iar nănașa te-ar mânca Numai de te-ar căpăta. Adă teia s-o descui, Că o dau nănașului. Că nănașu are tieptari Și ne-o da ceva grițari. (se plătește găina de către nănaș) Din Preluca Veche, 1973 24. Cinstită nănașe mare, Găina-i a dumitale. Pleacă ș-o ciupilește Și la oaspeți o-mpărțăște Și o taie drept în doauă Că de-acum înainte Cărările ț-or si oprite. Numa tri ți-s dezgrădite, La fântână după apă, În grădină după ceapă Și la mă-ta câteodată Când îi hi mai supărată. Poți dragă să lăcrimezi După binele ce-l pierzi Că binele de la mă-ta, Nu-l mai ai cât îi lumea. Binele tău din fetie, Nu-l mai ai pă vecie. Tânăra noastră împărăteasă, Îmbrăcată de mireasă, Astăzi ceasul i-o sosât Taina a șeptea de-mplinit Să mănânce miere de albine, Cu soțu său lângă sine Or trăi bine sau rău, Cum s-a-ndura Dumnezău, Tinerii să se iubească, Laolaltă să trăiască. Da-nainte de-a pleca, De aicia din casa sa, Și să meargă la altar, Vrea frumos să mulțumească De dragoste părintească. Există case unde mireasa din păcate nu are un părinte. Au fost și cazuri când mireasa o refuzat să-și ia rămas bun de la un membru al familiei, mamă, tată, frate. Mirele sau mireasa își iau iertăciune de la părinți, frați, bunici: Rămas bun de la mamă: Rămas bun măicuță bună, Astăzi merg și-mi pun cunună. Eu frumos îți mulțumesc Și astăzi vreau să-ți grăiesc. Și frumos să-ți mulțumesc Păntru bune, păntru rele, Păntru lună, păntru stele, Păntru câte ai făcut Până mare am crescut. 148 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Multe nopți nu ai dormit, Doamne, mult te-am năcăjit. Te sculam noaptea din somn, Nu vroiam deloc s-adorm. Tu ziceai ca un părinte, Crește-ai mare, să ai minte. C-o mână mă legănai Și din gură îmi cântai. Crește-ai mare, să ai minte, Îmi ziceai ca un părinte. Așa o lăsat Dumnezău, Nu te-ai plâns că ți-o fo greu. Și frumos îți mulțumesc. Dă-mi o dulce sărutare Și de să poate iertare. Mireasa își sărută mama și plâng de rămas bun. Rămas bun de la tată: Țucu-te, tăicuțu meu Te rog din sufletul meu, Dacă ț-am greșit vreodată Te rog, din suflet mă iartă. Nu-i copil să se nască La părinți să nu greșească. Doamne, mult te-ai năcăjit, Până mare am crescut. M-ai purtat tată, la școală, Din toamnă până-n primăvară. Nu te-ai plâns că ți-o fo greu, Așa o lăsat Dumnezău. Rămas bun de la vere, frați, mătuși, feciori: Frunzuliță cărăjele, Mă-ntorc către ale mele vere Mă-ntorc cătră ferești, uși, Către ai mei frați și mătuși. Mă-ntorc către ale mele vere, Către flori și pietricele. De la fetile din joc Care mi-o purtat noroc. De la feciorii holtei, Că am holteit cu ei Și am feciorit în sat Până când m-am măritat. Și ne fă parte și nouă. Din Preluca Veche, 1973 Cântec la găină 25. Găina-i fără de pene, Nănașu fără izmene. Găina-i cu nouă ouă, Nănașu numa cu două. Fuge mâța după șură Cu puța nănașii-n gură Și nănașu după ié, Lasă puța, că-i a mé. Fuge mâța-n pân ogaș Cu puța di la nănaș Și nănașu după ié Lasă puța, că-i a mé. Fuge mâța pân ogaș Cu puța di la nănaș Și nănașa după ié Lasă puța, că-i a mé Nănașa cu cizme nouă S-o pișet într-amândouă. Nănașu cu cioareci noi S-o scăpat într-amândoi. Din Preluca Veche, 1973 Cântec 26. Mnire bine ț-ai pus clopu, Nu știu cum ț-a hi norocu; Mnire bine ț-ai pus pana, Nu știu cum ț-a hi tihneala. Din Preluca Veche, 1973 149 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Cântec 27. Nu mai plânge, tu mireasă, Că nu meri noră din casă Plângă numa mirele Că vine de ginere. Numa-și pune clopu-n cui, Mnică-n casă nu-i a lui; Numa-și pune clopu pă masă; Mnică a lui nu este-n casă. Din Preluca Veche, 1973 Mersul la cununie 28. Vai, săraca mireasa, De tri zâle n-o mâncat, Num-o stat și s-o uitat, Pă fereasta grădinii S-o temut că n-om vini; Pă fereasta de din dos, S-o temut că ne-am întors. Din Preluca Veche, 1973 Acasă la mireasă 29. Iertăciune de la un părinte decedat: Mireasa s-o lăudat, Că pă tătă lumea o chemat Da de unu o uitat. N-o uitat, că n-o putut, Că el zace în mormânt. În mormânt sub glie rece De-acolo nime nu trece. Mersul la cununie Dup ce s-au cerut mirele și mireasa, se pornește la cununie. De la casa mirelui și a miresei, în drum spre cununie se cântă cântece de nuntă: Doamne, ajută-ne la drum, Să merem într-un ceas bun. Cale lungă neumblată Unde n-am fost niciodată. La casa crescută-n rât La oamenii cei de rând. La casa crescută-n iarbă, La oamenii cei de treabă. Mire bine ți-ai pus clopu Nu știu cum ț-a hi norocu. Mire bine ți-ai pus pana, Nu știu cum ț-a hi tihneala. Tu, mireasă, miresucă, Dacă-i mere la străini, Nu-ți da sfatul la vecini. Că vecinele-s cățăle, Mersul la cununie în Boiu Mare; foto: colecția Marica Peter 150 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Tu mireasă tu, tu, tu Mândru ț-o cântat cucu Și te-o luat cine-ai vrut tu. Să-mi cânte și mie așa Să mă ia cine-oi vrea. Pă din sus de biserică Mândră rouă să ridică Roua trebe scuturată Și mireasa cununată. Tu, mireasă, fătu mnieu După cine-ți pare rău, După clopuri, după struț, Ori după al tău drăguț? Demult, ceata mirelui se întâlnea cu ceata miresei la biserică. S-adunau mirii împreună în fața bisericii și intrau în Sfânta Biserică pentru cununie. La noi de regulă să mere pă hiriștină cu nănășitu. Dacă părinții mei o fost nași la părinții miresei, ei vin și mă cheamă pă mine de naș. Nașii care sunt pe hiriștină stau chiar lângă mire sau mireasă, dacă mirii și-au ales mai mulți nași. La locașul unde se ținea nunta Casa sau șura în care se ținea nunta era înstruțată de către tineri cu planchite, la masa cu nașii se punea o icoană cu Cina cea de taină. Și pe pereți se puneau țoluri. Și în afara șurii se juca. Înainte de a intra în casa unde se făcea nunta, puneau o masă pe care se așeza colacul tarostelui și o farfurie cu grâu. Se înconjura de trei ori masa de către miri și druște și se arunca cu grâu din farfurie: Țâpați grâu nu vă jucați Că mirii ni-s cununați. Țâpați grâu, nu țâpați pleavă Că mirii noștri-s de treabă. Strigau druștele și socăcițele. Grâul era considerat ca aducător de rod. La intrare, mama mirelui pregătea o fățoaie și le-o punea după cap la miri la intrarea în locașul unde se ținea nunta. După ce se așezau mirii, li se lua fățoaia și se așeza la loc de cinste. Acela era primul dar al mirilor, oferit de către soacră nurorii. La noi în zonă nunțile se făceau împreună la o casă, n-au existat la noi nunți făcute separat. Toată lumea așteaptă mirii în sală. Întră alaiul, mirii cu nașii, Și te scot la vorbe rele. Du-te-n vale la o piatră, C-aceie-i mamă și tată. Din Preluca Veche, 1973 Când pleacă alaiul la mireasă 30. Sănătate, bună mamă, Ț-am lucrat bugăt pomană. Și-ncălțată și desculță, Pântru șasă perinuță Apă rece nu-i mai bé, Adusă de mâna mé, Ți-aduce dacă-i puté. Din Preluca Veche, 1973 Strigături 31. Noi la mire-am lăsat gata, La mireasă-amu fac vatra. Noi la mire-am lăsat joc, La mireasă-amu fac foc. Din Preluca Veche, 1973 32. De ne-ați așteptat cu drag, Nu ne țâneți mult pă prag, Că ni-i dor de horincuță 151 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Și la mire de drăguță; Că ni-i dor de piță-aleasă Și la mire de mireasă. Din Preluca Veche, 1973 33. Tu mireasă, ieși afară Și te uită prin colac Că vine cine ți-i drag. Și te uită prin inel Că vine drăguțu tău. Din Preluca Veche, 1973 34. Dulce-o fo mierea și bună, Ș-amar a hi păst-o lună. Dulce-o fo mierea-n păhar, Ș-amar-a hi păst-on an. Din Preluca Veche, 1973 35. Socăciță scurtă-n nas, Carne-n oale n-o rămas Că ai dus-o printre clăi Ș-ai mâncat-o cu prașcăii. Ș-ai dus-o-n fundu grădinii Ș-ai mâncat-o cu vecinii. Din Preluca Veche, 1973 36. Ieși afară, soacră mare, Că-ți aducem noră tare se așază la masă, mireasa în partea stângă a mirelui, nașii iar starostele urează bun venit. Și mulțumește în numele mirilor, celor care au venit. După ce s-o adunat toată lumea starostele dă dezlegare la masă: Dragi nuntași, că ați sosit, Eu vă spun bun venit! Bun venit la iastă casă, Unde-i mire și mireasă Tăte lucrurile bune, Să încep c-o rugăciune Tatăl nostru cum să spune, Vă rugăm pă fieșcare Să vă ridicați în picioare, Toți ce credeți în Hristos, Să spunem un Tatăl nost. Dacă e și vreun preot la nuntă, e invitat el să spună: Tatăl nostru. Și începe muzica, să cânta Marșul miresei, Doamne, ajută-ne la drum. Se făcea prezentarea mirilor, nașilor, socrilor, a muzicii și a tarostelui: Prea cinstită adunare, Rog un pic de ascultare, Să vă fac o prezentare, Ca să știe tăți nuntașii, Cine-s mirii, cine-s nașii, Socrii mari, mici, ceterașii. Și apoi fără rușine, Vine rândul și la mine. La mire: Mirele de omenie Dumnezău Sfântu să-l țâie. Nici nu bé, nici dohănește El (se spune numele) că se numește. La nași: Nănași mari ca ieștia doi N-o mai fost în sat la noi. Îs oamini de ominie Dumnezău Sfântu să-i țâie. 152 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Ceterașii: Ceteraș c-a iesta nu-i În Țara Chioarului. El frumos ne veselește Tătă lumea îl iubește. Tarostele: Și amu fără rușâne, Vine rându și la mine Bat din gură ca un câne Și nu m-ascultă nime. Mă numesc Vasile Pop Și sunt din satul Prislop. Răspunsul (darul de nuntă) După această prezentare se face răspunsu. Se începe cu nănașii: Și după cum vă spui Nănașii din partea mirelui Ei s-o prezentat C-un dar mare, minunat. Mai demult se ofereau perne, plapume, țoluri, lipideauă, oale, veselă. Nu se dădeau bani. Numa lucruri de care nu mai era nevoie să și le cumpere mirii. Tarostele se ducea pe urmă împreună cu mirele și mireasa pe la toți mesenii. Mirele ține o uiagă de horincă cu care închina la meseni. La noi în zonă nu prea se făcea dansul miresei. Nu l-am văzut niciodată. Strigătura la găină La noi s-o făcut câteva nunți cu strigături la găini. După ce se făcea prezentarea mirilor, se făcea și strigătura cu găina. Era socăciță care striga găina: Frunză verde de safiu, Iată-mă că și eu viu. Cu găină ca ruja Ca s-o dau la nănașa Să te bată de cuptoare. Din Preluca Veche, 1973 37. Ieși popă cu cărticica Și cunună floricica; Ieși popă cu patrahiru Și cunună trandafiru. Din Preluca Veche, 1973 38. Socăcița miresii Șede-n fundu grădinii Cu o mână de aluat Nici îi copt, nici îi sărat Și cuptoru tăt îi spart. Din Preluca Veche, 1973 39. Pă la noi, pă la Preluca Umblă vântu tăt de fugă. De nu țâi clopu cu mâna, Nu-l ajungi cu săptămâna. Din Preluca Veche, 1973 40. Ia mai zî o strigătură Să să audă-n Săcătură. Ia, ziceți una mai tare Să să audă păstă vale. Din Preluca Veche, 1973 153 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) 41. Stați feciori și vă uitați La poale di șepte lați Ciuruite de bărbați, Ciuruite cu cuțâtu, Dripălite de Dumitru. Din Preluca Veche, 1973 42. Mândra mé mă năcăjește Să o joc prelucănește. Mândră, nu mă năcăji Că te-oi juca cum oi ști. Din Preluca Veche, 1973 43. Fă-te-n colo, măi, cu ié Că mă tem că m-a pișe. Nu te teme, măi fârtate, Că nu piș așe departe. Din Preluca Veche, 1973 44. Mărită-te, lele, hei, Nu mai face pumnășei, Că cu dracu s-o-nsurat, Și tu nu te-ai măritat. Din Preluca Veche, 1973 Cu găina ca safiú S-o dau la nănașu. Nănaș mare, te gândești Și găina mi-o plătești Că te văd un om frumos Doamne, ajută să fii jos. Găina l-ai lăudat C-ai ținut la îngrășat Da găina-i slabă tare, Nu are nici stinare. Și nănașu îi răspunde: Eu plata nu ț-oi da Tu surată, chiar așa. Hai cu mine după șură Să-ți iau la chiloți măsură. Socăcița se adresa numai nănașilor, nu și nănașei, femeia li se adresează doar bărbaților. Meniul În săptămâna nunții erau chemate socăcițele pentru făcutul păturilor (foaia) pentru laște. Făceau păturile să poată să să uște până la nuntă și le tăiéu manual. Erau 2–3 socăcițe mai experte care făceau pancovele. Mai târziu au început să se facă zamă de tojmăgi (zamă de găină cu tăiței), ciuline (cartofi) cu carne și purcei (sarmale), pancove. Ospățul După nuntă era ospățu mirilor, se făcea la o săptămână după nuntă, cu familia și fără muzicant.1 1 Performer Vasile Pop, 50 ani, staroste, Prislop, 2016. 154 memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI) Glosar tizeș (tizăș), tizeși, (tizăși), s.f. (reg.) 1. Garant, chezaș. 2. Organizator al dansului. Cf. Chezaș (magh. Keses, DLMR, DEX); a aldui, alduiesc, vb. Intranz. - 1. A binecuvânta (D. Pop, 1978). 2. (fig.) A lovi, a plesni (pe cineva). - Din magh. áldani a binecuvânta (Scriban, DER, DLMR, MDA); a alcăzî, alcăzăsc, (alchezi), vb. Refl. (reg.; înv.) A se tocmi; a face o înțelegere cu cineva, înaintea încheierii unei afaceri; plantică, plantici, s.f. - (reg.) Panglică: Le puneau la temători plantici în piept. Din scr. pantlika, cf. Magh. pántlika, cf. Panglică; șifon, șifonuri, s.m. - Dulap pentru haine și pânzături în Codru; din magh. sifon; bulciug, bulciuguri, s.n. - reg. Iertăciune, iertările miresei pe care le rostește starostele în casa părintească a fetei înainte de cununie; din magh. bolcsu iertăciune; hiriștină, hiriștine, s.f. reg. În Boiu Mare; obiceiul de a merge pe hiriștină cu nănășitul; dacă părinții mei o fo nași la părinții miresei, ei vin și mă cheamă pe mine de naș; tojmagi, (toșmaj, tuoșmaj), s.m. - reg. gastr.) Tăiței, paste făinoase, laște, răstăuțe; din tc. tutmac, cf. rus. Tukmacĭ ciulin, ciuline, s.n. reg. cartof, picioc; purcel, purcei, reg. Boiu Mare, sarma, ptiroșcă; Grup de fete din Boiu Mare; foto: colecția Marica Peter 45. Ar vini lelea la munte, Dar îi trebe sute multe Sutele să fac la băi, Nu în Cavnic cu păstăi. Din Preluca Veche, 1973 46. Te cunoști lele pă poale, Că ești o femeie moale De-ai hi o femeie iute, Ț-ar hi poalele lăute Batăr până la jerunte. Din Preluca Veche, 1973 MARIA MIRELA PODUȚ Orații de nuntă din Țara Codrului Cerutul miresei 47. Ce zarvă, ce veselie? Ce lucru poate să fie?! Ce stați așa adunați, Dumneavoastră, iubiți frați? Că noi mult loc am umblat Dar încă-așa n-am aflat: În șură feciori jucând, 155