memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI)



EMIL DOMUȚA






Hori din Țara Codrului






Bădișor cu patru  boi




1.



Bădișor cu patru  boi,
Hai merem, în târg cu  doi Și-mi ié spată și război. Tu, femeie, tu  bolundă,
Păntru  trei metări de pânză, Păntru  trei metări  de jolj Nu ne-om pune plugu  jos Păntru  trei metări  de pânză Să n-am ce țâpa la ciurdă
Te-oi duce la târg cu  caru, Ți-oi lua pânză cu  vălu
Să te-mbrac mânce-te amaru!






Tu nevastă și a mé dragă




2.



Tu nevastă și a mé dragă Coaptă-i cânepa-n ogradă Și tu stai pe pat beteagă.
Măi, bărbate, și-a meu  drag
Cânepă mi-ai semănat
Boală-n cioante mi-ai băgat. De-ai  fi tu  bărbat pă lege Duce-te-ai  de o-ai  culege; De-ai  fi  tu  bărbat, bărbat Purta-o-ai și clacă-n sat;
De-ai fi  tu bărbat  cu  milă
Duce-o-ai și la toptilă.
CORINA ISABELLA CSISZÁR ȘI MIRELA MARIA PODUȚ






Obiceiuri de nuntă în comuna Satulung

(continuare din numărul trecut)




Să așază lumea la masă și se face deschiderea de masă. Înaint’e de rugăciune zic:



Stimați nuntași, câți chemați, câți nechemați
Câți din dragoste frățască Ați venit la această casă Faceți bine și iertați
Și pe mine m-ascultați. Preacinstiți nuntași frumoși, Drept credincioși în Cristos, Când ne-o zidit pă Pământ,
Ne-o dat poruncă Domnu Sfânt
Fără care nu să poate Pă sub cer a să străbate Să ne rugăm cu credință Chiar și după trebuință.
Și ne-o mai zâs cu cuvântu
Creșt’eț și vă înmulțiți
Și moșteniți pământul.
Șapte taine ne-o lăsat Domnu din cer Preaînalt Ce trebuie respectate de la naștere la moarte. Ca să nu lunjesc mult masa
Am să trec direct la a șasea, Precum toată lumea știe
Este Sfânta cununie Cea mai mare bucurie Pentru cei ce-o săvârșesc Și cei care-i însoțesc
Dar să ne gândim așa
Că e și penultima
A șăptea frățioare
Îi cu semne de-ntrebare De aceea să ne gândim Până ce încă trăim
Ca să facem fapte bune
Până ce trăim în lume
Și s-avem exemplu sfințî


130
memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI)



Și să ne iubim părințî
S-aducem copii pă lume Să-i învățăm lucruri bune Și să fim cu cumpătare
La băut și la mâncare. Dup-aceste-nvățăminte Am să trec la amănunte Socrii mici și socrii mari,
Oameni harnici, gospodari
Care zic așe prin mine Tot aceea ce v-oi spune Fără ca să ne dăm seama Uite c-o sosât și vremea Ca ale noastre vlăstare
Să ne ceară binecuvântare
Ș-apoi după obicei, Nunta să le-o facem noi. Că părințî s-o aprobat Soli pân sat’e o mânat
Și la nuntă o chemat
Și-o umblat din casă-n casă Că așe-i nunta frumoasă. Tuturor ce ați venit
Vă urăm un bun sosit. Și v-aducem mulțumire
Și vrem să vă sâmțâț bine. Mai dorim ca cei veniți
Să fie bine serviți
Cu mâncări, cu băuturi, Cântece și cu dansuri.
Ei, până-aicia tăt’e-s bune Dar am și eu de-a vă spune Socri mari ne-o făcut sămn Că io nu prea să vă-ndemn. De aceie stimați nuntași
Cu frumosu să mâncaț
Să nu vă intoxicați.
La băut nu vă-avântați
Să nu vă paralizați
Că mai vezi cât’e unu frățioare Gând’eșt’i că n-are pt’icioare. Beți puțân și mai mâncaț
Numa nu vă îmbătați
Că așă nu să cad’e
Până zici la d’ibol, bade.
Ori cum să-ntâmplă de-obicei
Să te ducă-acasă trei, Ori să ajungi înt-on hal De la nuntă la spital.
Iar mai bine să vă spui
Tu nevastă, buză  moi, În pădure duce-m-oi Tri nuiele oi tăia
Și de boală te-oi scăpa.






Foaie verde colompăr




3.



Foaie verde colompăr Doi de la maica mă cer Și unu-i de gazdă mare Și altu-i de sărac tare.




4.



Foaie verde de măr acru După gazdă  margă dracu Mere la coasă-n rogoz Vine acasă  mânios.
I-am zâs că  i-oi frige pui
El mi-arată zdiciu-n cui.




5.



Foaie verde de măr dulce, Tot  după sărac m-oi duce Mere la coasă la fân,
Vine acasă  tăt râzând
Io-l întreb că ce-a prânzî
El zâce țucu-ț ochii;
Îl întreb că  ce-a mânca
El zâce țucu-ț gura.



131
memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI)



Horea crâșmarului




6.



Ițic Ștrulă o murit Doamne, bine s-o gândit De-ar muri  și Rifca lui N-aș fi  dator nimănui. Dragă mi-i crâșmărița Când o văd cu  iția
Da mi-i urât crâșmaru Când îl văd cu răboju Cu mâna după palțău Și cată unde sunt eu.







IOAN BOTA






Orații la nuntă în Preluca
Veche




Chematul la nuntă




7.



Noi în locașu dumneavoastră am intrat
Dumneavoastră scaun de odihnă ne-ați dat
Noi pă scaun ne-am pus Și solia nu ne-am spus De pă scaun ne sculăm Ca solia să  ne-o dăm, Că-i solie împărătească
Mult să  nu ne zăbădească. Noi vrem a grăi,
Un cuvânt, două sau  tri,
Noi de-om ști  cinste ne-a hi
D’in sfatu medicului Ca să nu vă-ntoxicați, Carne de porc nu mâncați. Mai bine o contractați. Apoi carne de d’ițăl
Să zice că chiar defel Să nu căpătați ulcer. Să vid’eți de la găină,
Doctorii zic că numa supa-i bună
D-apoi io încă-oi zâce Carnea cine s-o mănânce Și mai zâc că le-a hi dor Să le-o dăm la dumnealor. Să vedeți și să credeți
Mai sunt doctori și glumeți Care zic așa în glumă Horinca deloc nu-i bună
Că d’inu face acid, Berea t’e pune la zid.
Tare-aș vrea să mă conving
Dânșii fac ori numai zic
Că io cu pălinca am constatat
C-aș hi tare supărat,
N-aș avé spor la mâncat. Da nu băută așé,
Până ce-om muri de ié. Băută trebe a știi
Așă cum zic Petreușii,
Nu cum zice Angela Buciu Să o beu numa cu sfertu, De-mi aduc aminte bine Câte-on fărtai și mai bine. Și că asta-ar hi măsură
Cam d’e batic, nu d’e căciulă. Și mereu el ne tot spune
De verdețuri, de legume
Că acele-s tare bune.
Să mâncăm spanac cu caru Să te-ngrași ca marinaru Cum îl vedem mai de-obicei De-i mai zice și Pompei.
Io nu zâc că nu sunt bune
Da nu niște soburi d’e găină Învârt’it’e pân smântână. Numai aieste d’in păcate, Aieste-s contraindicate
Apoi cu spanac și cu verd’eață
La cord nu prea faci față. Mai este câte unu
Are ce are cu tutunu



132
memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI)



























Socăcițe din Satulung; foto: colecția Marica Peter

Ba că îi dăunător Și t’e curăță ușor. Aici mă abțin și io Când zice la radio
Da când îi vedem în televizor Îi vedem cu capu-n nor Numai au ca argument
Că fumează numai Kent Și că îi mai consistent. Medicul ne sfătuiește
Să mâncăm carne d’e peșt’e
Că de-aceie să găsăște
Și că aceie conține tare mult’e proteine
Și o groază de vitamine. Io v-oi spune adevărul După pește crește părul Și asta ca să știe
Aceia care au chelie
Să mănânce numa pește, Până păru iar le-a crește. Iar acum, stimați nuntași Ca la orice adunare, Nuntă ori ospăț mai mare
Trebe-on pic de-organizare.
La primire, prezentare, servire și colectare Și ca la nuntă să hie cât mai multă veselie. De-aceia trebuie anume,
Mincinos cum i se spune
Să organizeze bine.
Ș-apoi cred că ați ghicit
Că pe mine m-o găsit
Îs mai mic io de statură,
Dacă  nu, mnevoaste, Iertători  îți fi.
Acesta voitor de bine
Și voiere de cinste,
Este cuvânt mai întâia oară De la (se spune numele) și soțâia dumisale,
Mai ales și mai cu  tare De la o tânără ce are. Tânăru  acesta o zâs
Că Dumnezău i-o dat
Zî de bucurie
Ceas de căsătorie, Ca-n ceasu  cel bun Și cu  noroc să  hie.
Ș-o zâs că nu poate face
Nicio bucurie, Nicio veselie,
Fără  mai  mulți boieri, Și-oameni de ominie.
Noi știm că și mnevoaste
Sunteți oameni de omenie.
Și vă poftim și pă mneavoastă, Pă duminică diminicioară
La un pahăr de băutură,
La mai  multă  cinste și voie bună.
Noi, dac-am ști, c-ați veni, Tare frumos ne-am pregăti, Cu mesăle așternute,
Cu păharele umplute,
Și le-am bè și le-am goli
Și cu  tăți ne-am veseli. Din Preluca Veche, 1973




Chemătoarele:




8.



Și să  nu gândiți
Că  suntem oarice floricele de pă rât,
Și vă temăm cu  urât,
Că suntem floricele de brad, Și vă temăm cu  drag.



133
memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI)



Avem colac de grâu frumos
Cum îi  fața lui Christos Și năframă de mătasă, Cum poartă și-nălțata împărăteasă,
Struț mândru de busuioc,
Cum  poartă și-nălțatu mire-n clop.

Din Preluca Veche, 1973






Flăcăii:




9.



Să nu gândiți că  suntem ceva cealăi,
Sau ceva prabalăi,
Că suntem crai împărătești,
Pă cum și-mnevoaste ne vedeț. Avem plantică de mătasă,
Ca-nălțata împărăteasă
Și struț de busuioc,
Ca nălțatu mnire-n clop, Să aivă tinerii noroc.

Din Preluca Veche, 1973






Binecuvântarea




10.



Cinstiți oaspeți și nuntași, Care v-ați adunat l-această casă
Și sunteți l-această masă, Iar mai ales dumneavoaste, Cinstiți și îndurați părinți Care sunteți de Dumnezău rânduiți,
Da-s al dracului de gură. Vă v-oi spune rele, bune, Numai să vă sâmțâț bine Începând cu rugăciuni, Poveșt’i, glume și minciuni. Ce să vă mai spun acuma
Eu cred că cunoașteți gluma.
Uite acuma, așadar, am să-ncep oficial. Aș începe prin a spune
Treaba ca să meargă bine Orice lucru-n astă lume Începe cu-o rugăciune, Tatăl nostru, cum să spune. Iar acuma am o rugare, Dacă nu-i cu supărare
Să vă sculați în picioare
Ca să zicem fiecare. (Se zice Tatăl nostru) Și acuma dacă toată lumea-i în picioare, Am să dau bunecuvântarea:
Doamne, Iisuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu
Caută din Sfânt lăcașul Tău Și binecuvintează mâncarea, Băutura și pe toți nuntașii aceștia Că bun și iubitor de oameni ești Și toate le-mplinești.
Mai rugăm pe bunul Dumnezău
Să trimită darul Său.
Acel dar dumnezeiesc și sfânt
Ș-aici la noi pe pământ
Care cuprinde anume dragoste și-nțelepciune
Pentru cei ce se unesc
Și în viață azi pornesc.
Dacă-i toată lumea-n picioare Eu cred că m-am gândit bine Și sunteți de-acord cu mine
Să le urăm fericire la mnireasă și la mnire. Visăle li să-mplinească
Și la mulți ani să trăiască! Toată lumea împreună
La mulți ani și voie bună! La mulți ani și mult noroc Și la anul un boboc.
Umpleți paharăle și hai să cântăm cu toții
Tradiționalul la mulți ani!
Când se fac prezentările mirilor: Stimați nuntași,



134
memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI)



Am să fac o prezentare
Ca să știe fiecare
Cine-i socru mic și socru mare, Mnireasa și mnirile,
Nănașii și starostele, Muzica, bucătăreasa
Și cei care servesc masa.
Și-acum cred c-așa-i cinstit și drept
De la mire să încep.
Un băiat cum nu găsești De-aici până-n București. Meseria lui frumoasă
Și cei 7 ani de-acasă. Este cinste pentru el La întreaga familie.
Ca să știți de-a bună sama Că pă el............îl cheamă. Iar acum am o rugare
Să să scoale în pt’icioare Să-l vedeți cât îi de mare. Că aceie am vrut să vă spui El o vrut să aibă marfa lui Așă după cum vid’eți
O-ntâmpinat greutăți
Și să știți că nu cu alții Chiar tocmai cu părinții. Dacă lupta o-nceput,
O-nceput așă să spună
Mamă dragă, ești cam bătrână
Și n-ai nicio îndemână Nu mai știi bine spăla, Nu mai poți bine călca, Ți-ar trebui cineva
Care mult te-ar ajuta.
Ș-apoi iară vă spui adevărat Mi-i cam urât sângur în pat Și m-aș sâmțî mult mai bine De-aș avé pă oarecine.
Vă dați seama acei părinți
Cât o fo de necăjiți. Deși i-o cuprins fiori, O fost înțelegători
Și uită-te că n-o mai lunjit multă vorbă
Și s-o apucat de treabă. Îi vedeți aici prezenți
S-o pregătit de ospăț.
Ei, acum o mireasă ca o zână Și pă mâna ei stăpână. Meseria ei frumoasă
Și cei 7 ani de-acasă
Ca și pomii cei rodiți, Care dau rodu ramurilor, Din răcorile rădăcinilor.

Din Preluca Veche, 1973






La mire:




11.



Pe-acest fiu al dumneavoastă, Pă care l-ați crescut,
Ferindu-l de tăte năcazurile, De tăte relele și primejdiile, Vă rog a-l binecuvânta.
Că binecuvântarea părinților
Întărește casăle fiilor,
Iar blăstămurile părinților Răsâptesc casăle pruncilor. Acum cu  oastea ast-aleasă, Vom mere la iubita lui mireasă Și dacă s-or cununa,
Iar napoi s-or înturna.
Și-acum vă lăsăm bucuroși, Să vă aflăm sănătoși,
Ș-acum să  zicem cu  toții: Fericită să  hie,
Scumpa lor căsătorie! Din Preluca Veche, 1973




Orația la poarta încuiată




12.



Ceas bun, norocită viață Staroste mustață creață, Doar de bucurie mare Faceți astă adunare?
Sau aveți o frică mare,



135
memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI)



Poarta de-are-ncuietoare? Că vă  vine-o oaste mare Și astăzi cu mare povață Vă caută în față.
Hie cât de mulți or hi, Că i-om ști noi stăpâni. Cinstite, staroste creștine, Uită-te-n oti  la mine,
Că-s român întreg ca măru Și-ți vorbăsc tăt adevăru: Al nostru tânăr împărat, Dimineață s-o sculat,
Pă obraz el s-o spălat
Păstă oaste s-o uitat
Ș-o ales vo  doi din noi,
Ce-s din hire mai cuminte, Ne-o dat  drumu înainte, Ce dorim să  dobândim. Noi din răsărit de soare, Vinim tropotind pă cale, Pân-aci-n-acest oraș,
Mare cât-on stăuraș. Aci  drumu s-o gătat
Alt drum nu-i de arătat, Ci înlontru ne lăsaț
Că de nu ni-ți slobozî,
Tare rău noi ne-om globdi, Cu vreo tri glăj de vinars, Să le trajem pă sub nas,
Să ne treacă de năcaz. Vreo două-tri de Prelucă, De-om strâga să  tăt aducă. Că ești sol împărătesc,
Cu nimnic nu mă-ndoiesc. Arată dreptatea scrisă,
Nu numa din gură zâsă. Că știm ce crai nălucit, Umblă p-aici rătăcit,
C-am văzut ieri pă la noi, Doi oamini flămânzi  și goi. Și umblau  cu  saci de pânză, Să adune coji și brânză.
Noi avem cărți și dreptăți
Precum vreu  să  le videți. Din Preluca Veche, 1973
Este cinste pentru ea, La întreagă familia.
Ca să știți de bună samă
Că pă ié .................o cheamă. Am o rugare,
Să se scoale în picioare
S-o vid’eți cât îi de mare. Aplauze pentru mireasă Că-i tinerică și frumoasă Că o ai tăt țâne în casă.
O ai culca, o ai legăna Și de lucru nu i-ai da, Numa să steie culcată Și să-i placă legănată. Ca să știți părerea mea,
Sunt sigur că i-a plăcea. Că și io m-am întrebat Oare ce o apucat
Că s-o grăbit la măritat?! Părințî s-o străduit
Și i-o dat tot ce o poftit
Dar de-on pic de vreme-ncoace
Mofturi o-nceput a face Să vă spui de necrezut, Chiar nimnic nu i-o plăcut Să vă spui absolut totul Mai cu seamă așternutul Să tăt face-n pat cârlig
Și tăt zâce că i-i frig.
Da și-o luat inima-n dinți Și-o zâs cătă-a ei părinți Dragi părinți, ce credeți, Că oi durni tăt sângură? Vă dați sama-acei părinț’ Cât o fo de necăjiți?!
Deși i-o trecut fiori, O fost înțelegători
Și uită-te că în sfârșit O vedeți acolo stând Lângă a ei iubit
Pe care mult și l-o dorit Acuma nu i-a mai hi frig, Nici n-a mai durni cârlig. Noi zâcem ca să trăiască
Sperăm..........s-o-ncălzească. Să trăiască-n fericire
Lângă al ei iubit mire. Și-acum să continuăm, Socrii mari să-i prezentăm.
Familia..........cu..........a lui soție



136
memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI)



Să trăiescă ani 1000.
Aplauze pentru socrii cei mari. Ăsta de meserie-i veterinar
Îi dai injecția și apa, Doru dă numa cu țapa Și uite ciubucu-i gata.
Formația noastră vă dorește
Să petreceți ca-n poveste. Ei o să să străduiască
Pă toți să vă-nveselească. Vă rugăm s-aveți răbdare Vor cânta pentru fiecare. Modesta noastră formație Compusă din Ion,
Zâce că îi mare domn,
La vioară Horia Augustin
Cântă cu ié și în st’ini.
La baterie numa cine știe
Bat’e doar de-on pt’ic de vreme
Și-o stricat on car d’e lemne. Io pă tăț i-am prezentat
Chiar și amănunte-am dat
Să vid’eți bucătăreasa
Dintre tăt’e-i mai frumoasă, Face prăjituri, plăcinte,
Tăt cu șurțu dinainte.
Io mă mir cum are vreme
Că-i tăt la nunți și la pomene
Ca să știți de-a bună samă Că pă ié .........o cheamă. Și uită-te, în sfârșit,
Să vă spun ce-o pregătit:
Chifteluțe cu ardei, umplutură cu mujdei, Șnițele, brânză, măsline, pregătite foarte bine. Apoi niște varză călită cu cârnaț
Cât îți putea să mâncați. Niște supică bună de găină
O zâs că s-a strădui fierbint’e ni-o a servi
Apoi niște friptură, Lângă ié cu garnitură, Cu armătură dacă vreți Din felii de castraveți. Drept aceie după care
Ne va servi niște sarmale.
Câte 4 sărmăluță ca și pumnu d’e mnicuță. La urmă să dăm cu vinu
Să facem ca lumea plinu. Toate aceste preparat’e Cu grijă condimentate Numai bine de-amintit
Starostele dă din partea mirelui un semn: busuioc, panglică:




13.



Numa că  să  faceți rost
De-un popă cu  barbă deasă, Să cetească  carte aleasă,
Ori  cu barba ca fusu
Să ne dea curând răspunsu. Din Preluca Veche, 1973




Starostele miresei ia semnul și-l duce la mireasă:




14.



Mireasa aici o scris
Și din gură  așa o zis: Că puțân să te mai  las Să  nu hii așé trufaș,
Că la un om așé ca tine,
Îți spun drept nu-ți șede bine. Apoi vré să  știe iară
Ce bani umblă-ntr-a lui țară. Din Preluca Veche, 1973



137
memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI)



Starostele mirelui îi da starostelui miresei bani vechi:






15.



Adă-mni bani ce-s de hârtie, Nu umbla cu  sărăcie.
Aci-s banii și-ți repet,
Du-te să  nu te mai  văd! Din Preluca Veche, 1973



Starostele miresei  primește banii, merge la mireasă
și se întoarce cu  un colac, semn că  s-au  învoit:




16.



Amu te-oi lăsa-nlăuntru, Că bine văd ce țî gându.

Din Preluca Veche, 1973






Starostii închină între ei:




17.



Să trăiești cu  sănătate,
Să nu mai  cumperi  bucate, Să ai  plin în găbănaș,
Să ne-aduci  de pân oraș. Că ne-om împăca și noi,
Că doar nu-s de-mpărțât boi. Că nu-i a noastă  d’ina,
Că-i a cui o-ntins mâna.
Pentru cei ce țin regim. Dar ca să nu fiu indiscret, Eu vă spui să dați pă tăt. Io pă tăți i-am prezentat
Chiar și amănunte-am dat. Tot așa și despre mine
Tot realitatea-oi spune.
N-am fost sigur c-am să pot Ca să bat atât din cioc Cineva așă mi-o spus
Mă nu-i vorbă-a hi frumos. Atunci îi bat’e tu din cioc, Când oi fi și io preot.
Asta m-o enervat
Și în sfârșit i-am arătat
L-am făcut d’e recunoaște
Că el îi popă la broaște. D-apoi asta ca și asta,
Da ce-am pățit cu nevasta
Că s-o apucat de plâns
Și să vid’eți ce ne-o zâs. Ai copt’ii și ești părint’e
Și n-ai nicio-n pt’ic de mint’e. Eu încă asta-am știut
Că nici tata n-o avut, Că de-aici am priceput Că io nu-s din împrumut Apoi ia că tăt’e o trecut Mintea la cap i-o vin’it
În tătă sâmbăta mă trimite să cânt. Sau ziceam:
Io-s Ionu lui Dumitru
Mult mi-o ars horinca gâtu Am on tractoraș cam greu D’in 500, 4 beu.



Fetile și băieții mergeau după mireasă  și stăteau la nuntă până seara. Noaptea rămâneau numa căsătoriții. Și la fată să făcea nunta ziua. Mergeam de la cununie la ea și se făcea acolo masă  și joc. Și după șase seara făceau la mire acasă și mai  mergeau invitații miresei la mire. Și api ziceau că  vin “în socri”. Și să  juca dansu miresii. Erau starostele și nașu și chemătorii tăți roată. Și care o vrut să  joace mireasa punea bani acolo:



138
memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI)



Cine bani aicea pune,
Cu mireasa mere-n lume.



Pă mine m-o luat o fată și m-o dus în jos. Până o venit chemătorii după noi și ne-o dus înapoi. 1
Înainte de răspuns ziceam:



Stimați nuntași, Care-aici participați Cu dragoste și respect Pentru cei ce se unesc
Și-ați vin’it în număr mare La această sărbătoare. După câte-am constatat
Să vă spun ce am aflat: Că vă simțiți foarte bine Lângă mireasă și mire
Am aflat că sunteți foarte mulțumiți
De felul cum ați fost primiți
Și până acum serviți Am aflat că mai doriți Pă miri ca să-i răsplătiți Cu daruri tradiționale Adusă de fiecare
Uite așă, după tradiție. Eu v-oi sta la dispoziție Pentru-a lua și a preda
Ceea ce dumneavoaste îți da. Dar vă rugăm s-aveți răbdare C-om trece pe la fiecare.
Ei și-acum timpul o sosât Nașii mari să vi-i prezint. V-oi prezânta mintenaș
4 perechi de nănași
Că zice de-a bună samă
Parc-ar hi făcuți de-o mamă
De harnici și de frumoși, De-mbrăcați și de bănoși.
D-apoi să vid’eți ce mai nănașe
Tinere și drăgălașe
Că mort să hii de jumătate, Nu te-ai traje la o parte
Că te-ndeamnă la păcate. Vă prezânt precum vă spui Cine-s nașii mnirelui.
Uite-acum pă prim plan
Și când ei  mâna și-o dat,
Pă noi doar nu ne-o-ntrebat. Din Preluca Veche, 1973




Alaiul intră  în curte:




18.



Cinstite staroste, de casă, Dumnezău să  te trăiască, Traiu să  țî-l tăt sporească, Gura să ți-o înflorească. Noi am auzit o veste,
Că în curțâle aceste, Este-o floare mohorâtă,
De oti  pământești vrăjâtă, De-al nostru crăișor iubită. A nost tânăr împărat,
Tare mult o cugetat,
S-o aducă pă cale lungă
Și s-o răsădească
În grădină împărătească, Domnu gându-i împlinească! De aceea v-aș ruga
Și sfat sănătos v-aș da,
C-această tânără  floricea La masă să ne-o aduceți, Ca să  stăm, să ospătăm Cu ea de-aici să  plecăm.
- Văd că  de când ai  vinit, De cerut nu te-ai hrănit. Voi cerca, voi căuta,
Și mireasa-ț voi aduce,
Dar mă tem cum țî fa cruce. Din Preluca Veche, 1973



1     Performer Vasile Coza, 85 ani, Fersig, 2015.


139
memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI)



Este adusă o babă:




19.



- Văd că  de când ești Pă la curț împărătești Bună zamă horpotești, Zamă de asta de prune,
Ș-apoi faci  câte-o minune
Dar mireasa ce lauz tare
Ț-ar hi bună dumitale.
La noi așa cum ne vedeți, Altă  mireasă  aduceți.
Ori mireasa ni o dați,
Ori  cu noi nu vă  jucați! Că suntem o oaste mare, Ce nu are asemănare.
Pe mireasa roșioară, Om lua-o de subsioară
Și om da-o mâni la mire, Să trăiască-n fericire.
- De nu ești de la Nicula, Să nu-ți pui în cap căciula Și cu  mecla goală te lasă
Dacă  vrei  să-ți dau  mireasă. Din Preluca Veche, 1973




Starostele mirelui se descoperă și starostele miresei aduce mireasa:




20.



Acum v-am adus mireasă
Numa faceți loc la masă. Din Preluca Veche, 1973
Este (se spune numele)2.


După cum îi și firesc, Acuma am să vă vorbesc. Poate vă v-a interesa Despre cum o fo cândva.
Timp on pic mai îndelungat Cam de când m-am însurat. Atunci erau legi mai aspre Nu ca în zilele noastre. Nime nu umbla la miere Până n-avé dezlegare
Nu ca amu bunăminte
Legile îs dispărute
Să dă mierea mai-nainte
Fără atâtea rugăminte.
Păi acuma este și-o vorbă, Ce să faci, moda e modă Atunci cam așa era
Fiecare aștepta Până ce el auzea Spunându-se cam așa:
Slobodă-i casa, slobodă-i masa
Și la mnire mnireasa. Mamă, când am auzât așa Am zâs, amu-i lumea mea Lumea sta comod la masă, Io-aș fi vrut să merg acasă Că mă gândeam la mnireasă
Și cum îi mierea de gustoasă Mamă, în sfârșit nunta o trecut. Ș-apoi să vezi început
Măi, aș fi vrut ce nu să poate
Să hie mereu tăt noapte. La-nceput o fo probleme C-o-nceput a face scheme Că nu să poate culca
Ba că are de-a spăla, Ba că are de-a călca. Nu aista o fo năcazu La ié i-o lipsit curaju. D-apoi io cu tătă mila,
Am culcat-o cu de-a sila
După aia am tras în jos cortina
Ca să văd cum îi pricina
Apoi nu numai că o am culcat, D-apoi o am și legănat
Apoi cât în lung și cât în lat
O fo vai de săracu pat.

2     Performer Ion Groșan, 65 ani, Pribilești, 2015.


140
memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI)


Măi, în ceie noapte
M-am mirat ce curaj o căpătat
C-o fo prima la culcat
Ba încă mi-o poruncit
C-amu-i vreme de durnit. O fost gata învățată
Și-o așteptat tot legănată.
De-atunci o rămas c-o snagă Ce-o are de-o viață-ntreagă Că io am făcut-o pă viteazu Da pă mine-i și năcazu.
De-s sătul, or de mi-i foame
O leagăn până ce adoarme.3



La mire se adunau rudele mirelui și la mireasă rudele miresei. Se serveau doar prăjituri și horincă. În trecut bucatele de bază  erau pancovele și ciurigăii. La mire în casă  se striga:



Mire, mire ca ș-a nost,
Nici  n-a hi, nici  n-o mai  fost. Numa-n codru este-un brad
Și la vârf  îi retezat.


Cui îi trebe om frumos Aleagă  din neamu nost; Cui îi trebe om de treabă Din neamu nost își aleagă.

Soacră mică, soacră mică, Ai rămas fără  nimnică Ceielaltă soacră  mare
Și fecior și fată  are.



La nuntă, primu danț e cu soția. Apoi luai soția altuia. Da danțu de-nceput era cu nevasta.
Să mai juca și Contrănescu, ”Danț împt’edicat”. La urmă să juca danțu mniresî. Să juca în serii scurte. Și să puneau bani mărunți. Juca starostele, grăitoru cela dulce (vornicul). Striga starostele:



Cine bani aicea pune,
Cu mireasa mere-n lume!


Cine-a juca mireasa, Dulce gură a căpăta!




3     Performer Ion Groșan, 65 ani, Pribilești, 2015

Închinatul la mireasă




21.



Cinstiți nănași mari
Și cinstită adunare,
M-aș ruga frumos de iertare, De on cuvânt de ascultare.
V-aș ruga a m-asculta La mireas-aș  întina: Trandafir de lângă  masă, Îți închin ție mireasă.
Tu mireasă, fătu  meu, După care-ți pare rău? După joc ori  după struț, Ie-ți gându  de la drăguț Și țî-l pune la bărbat,
Căci  cu  el te-ai  cununat. Nu hi mireasă  năcăjită,
Că Dumnezău așa o lăsat
Pă  pământ să  crească  flori, Noi să  merem de nurori;
Pă pământ să  crească  stini, Noi să  merem în străini. Frunză  verde, iarbă creață, Astăzi  dis-de-dimineață, Când mireasa s-o sculat,
În grădină o alergat, Acolo s-o teptănat, Floare mândră  ș-o aflat. Mireasă, țî să  arată
Cale tare-ndepărtată. Mireasă pă casa ta, Cântă cucu și mierla.
Cucu  gros, mierla subțire, Cânt-a mare despărțire. Întoarce-te cătră părinți,
Zi-le cu  lacrimi fierbinți, Mamă bună, tată  drag,
Eu de-acuma vă  fac larg
Și în casă  de-ți intra Și la masă  de-ți  cina Și la masă  de-ți prânzi Și afară  de-ți  ieși.
Oi pune picioru-n prag Și-oi mere în altu  sat, Păstă  văi și păstă munți, La părinți necunoscuți. Rându-acolo nu l-oi ști,


141
memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI)



Râde-or și m-or ocărî; Rându  lor nu l-oi ști bine, Râde-or și mi-a hi rușâne. Busuioc de printre nuci, Cu străinii greu  o duci.
De îi mere-n deal la arat, Tăt n-ar zâce c-ai lucrat; Și de-i face dealu șes,
Tăt n-or zâce că-i bugăt; De-i întoarce dealu-n sus, Tăt n-or zâce că-i de-ajuns. Fă-ț mireasă cununiță
Și o pune-n grădiniță, Și o lasă-acolo-n pace, Să vedem ce floare face. De a face floare albă,
La soacră-ta îi hi dragă, Iar de a face mohorâtă, La soacră-ta îi hi urâtă. Ie-ți mireasă zâua bună
De la floarea din cunună, De la mamă-ta cea bună, Că în brațe te-o purtat,
Ce ți-o trebuit ți-o dat, Pân-ai fost de măritat. Asta orișicine știe,
Că binele din fetie
Nu-i popă să-l poată scrie, Nici  domni în cănțălărie, Dar binele din nevestie
Și-un porcar îl poate scrie
Cu mutia toporului Către ocolul porcului. Binele de la părinți Niciodată  să  nu-l uiți.
La părinți greșești o sută, Ei  te iartă și te uită.
La străini greșești  o dată, Nu te uită, nu te iartă. Rozmarin cu frunza verde, Vai de mama cea cu  fete, Mult mai plânge și  suspină Când le dă-n casă  străină. Te rog cinstită mireasă,
Să-mi dai  mâna păstă  masă; Să-mi dai  mâna cu  dreptate Că am fost bune surate.
Un port am purtat, Un joc am jucat,
Un gând am gândit, Un pas am pășit. Drăguțu ți l-ai lăsat,
Cine joacă  mireasa, Mare dar  a căpăta!



Era on lighean și un capac de metal care să băt’é tot timpu iar nuntașii jucau în cerc. Nănașii dădeau basma d’e păr care era mai scumpă, era cam o sută de lei.

Înainte de darul de nuntă se juca găina: Nănășiu-aș nănăși
Numa nu m-aș cheltui
Cu banii de p-o găină
Mi-aș cuprinde și eu  hină. Cu banii de p-on cocoș
Mi-aș cuprinde un fin frumos.



Cadoul pentru miri era un colac cu o zad’ie pă el. Ăsta era răspunsu. Să puneau și bani. Se răspundea cu un colac și se puneau și oarece bani.



De te ții nănaș de rând Țâpă bani să margă  vânt De te ții nănaș de treabă
Țâpă bani să meargă pleavă.



La noi să dezgăta mireasa de către un fecior. Câte agrafe scotea din părul miresei, de atâtea ori o țuca. Și fecioru îi dă agrafele la mire, să le numere, să vadă de câte ori o sărutat mireasa. Îi pune nașa batic pă cap.  Stă pe scaun s-o dezgate. Și mireasa îl refuză, îl aruncă de vreo două, trei ori, până acceptă să-i pună baticu pă cap. Și pe urmă joacă  mireasa cu  feciorul și mirele stă și se uită.4  Și la final feciorul îi preda mireasa mirelui.
Când am fo  io mireasă să  făcea colac, soacră-mea și mama o făcut câte un colac și să  făcea schimb. Nunta era sâmbătă, ziua la mire și sâmbătă noaptea se mergea la mireasă acasă și să făcea schimb de colac. Schimbau cuscrele între ele colacii. Și Doamne Sfinte, i-o dat  colacul și am venit eu  de noră.



Taci, din gură, nu lătra C-am o coajă și ț-oi da Răzături di pă covată



4     Pribilești și Tămaia, 2015.


142
memoria ethnologica nr. 58 - 59 * ianuarie - iulie 2016 (An XVI)



De când o fo mă-ta fată.


Buruiana, holbura, Ciufu și batjocura, Rădăcina prunului, Buruiana satului.



Când să găta nunta:



Mâncările o fo bune
Numa nu le-ați știut pune, La răstăuță furcuță;
La ptiroște linguriță.5





























Alai de nuntă; foto: Felician Săteanu




















5     Performer Grigore Buie, 69 ani, Pribilești, 2015.
Portuțu ți l-ai știmbat
Înt-on pas n-om mai păși, Vorbele nu ni le-om ști,
Într-on port n-om mai umbla, Vorbele nu ni le-om da.
Tu mireasă  cu  balț creț
Bagă samă ce lucrezi,
C-aista nu-i târg de țară
Să cumperi  și să vinzi iară, Nici  îi măr putregăios
Să-l muști ș-apoi să-l țâpi jos; Nici  îi pară  mălăiață,
Că-i drăguț p-a ta viață. Tu mireasă, fătu  meu,
Nu cred că  nu-ți pare rău Când pleci  din odorul tău Și din casa mâne-ta
În care nu-i mai  cina.
Las că-i plânge tu pă mâni
Că ti-i găsi  la străini
Că bărbatu nu ți-i frate
Să gândești că nu te-a bate, Nici soacră-ta nu ți-i mamă
Să gândești că nu-l îndeamnă. Și de-acuma înainte,
Cărările ți-s oprite, Numa tri  țî-s slobozâte: În grădină după ceapă, La fântână  după apă
Și la mă-ta câteodată, Când îi hi mai  supărată,
Ș-atunci amândoi deodată. Ție mire încă-ț spui,
Să nu hi a dracului;
Să nu porț mireasa rău Că te-a bate Dumnezău. De ț-a greși o dată
Strânge-o-n brață și o iartă, De ț-a greși și o sută
Strânge-o-n brațe și-o sărută, Că nu poate să  nu greșească Că-i minte copilărească.
Ție mire iară-ți spun
Să-ți iei  și tu  rămas bun
De la tina de pă drum, De la drumu de pă vale, De la drăguțăle tale.
Nu-i mai purta struț în clop, Nu-i umbla din joc în joc. Țâpă struțu focului
Și drăguța dracului. Nu hi mire supărat,


143