memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) 98. Tu mireasă logodită Spânzură-te de-o răchită. De-a hi bine spânzurată, Bine-a fi şi măritată. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 99. Tu mireasă fătu meu, Fă-i tu la mirele tău Scăunaş cu tri picioare Să nu meargă-n şezăoare La căsuţa cea din vie, La drăguţa cea dintâie. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 100. Mireasă de-aci-nainte Cărările ţi-s oprite Numai 3 ţi-s slobozâte La fântână după apă În grădină după ceapă Şi la mă-ta câteodată Când îi hi mai supărată. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 Colecţia TRAIAN RUS Dansul la şură în Oarţa de Sus Dansul la şură-consideraţii Dans în Oarţa de Sus; foto: colecţia Traian Rus Investigaţiile mele în legătură cu dansul la şură în Ţara Codrului m-au condus la concluzia că, din timpuri străvechi, comunităţile noastre rurale şi-au creat instituţii culturale nonformale, de excepţională valoare. Chiar dacă nu pot emite nici un fel de pretenţii de cercetător în domeniu, meditând doar la multiplele sale aspecte şi valenţe educative, simt nevoia să exprim câteva observaţii legate de această adevărată academie. Meseria mea de dascăl mă va conduce spre un discurs didacticist, în mod subiectiv, probabil, dar sper să fiu înţeles. Sper să vă conving că dansul codrenesc la şură a fost o adevărată academie, o şcoală ideală, iar demersul meu, unul trist, este menit şi a demonstra câte lucruri frumoase, bune şi folositoare am pierdut. În primul rând, din perspectivă istorică, mă gândesc că această instituţie educativă este cea mai veche. Apariţia ei se pierde în negura vremii. Faptul că s-a perpetuat sute şi mii de ani o atestă şi ca cea mai durabilă. Mi se pare normal. Orice lucru destinat nevoilor reale ale omului durează. 176 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) Dansul la şură a fost o şcoală ideală şi din perspective pedagogice: nu era obligatorie, se desfăşura într-un habitat sonor şi vizual extrem de plăcut, viza toate laturile educaţionale şi răspundea cel mai bine nevoilor de pregătire pentru viaţă ale tinerilor, putea fi abordată, frecventată şi „absolvită” cu uşurinţă de orice „cursant”. Era o şcoală comunitară în care „cursanţii” intrau cu mult drag, dovadă informaţiile frecvente de genul: „Doamne, drag mni-o putut fi danţu”. În al treilea rând, să ne gândim că această şcoală atingea idealul şi sub aspectul deschiderii. La ea participau nu numai „elevii” ci şi părinţii, întreaga comunitate. „Examinarea” şi evaluarea se făcea permanent, obiectiv, cu multă exigenţă. „Profesorii”, cei care jucau „su grumazu ceterii”, erau desăvârşiţi, iar metodă didactică mai eficientă decât cea a demonstraţiei nu există. Chiar dacă anumiţi performeri, femei în special, au afirmat că n-au putut frecventa dansul din cauza sărăciei sau a lipsei de preocupare a familiei pentru a le asigura îmbrăcămintea necesară sau plata pentru ceatarâşi şi pentru proprietarul şurii, apreciem că asemenea cazuri au fost rare şi că accesibilitatea era aproape generală. Dansul la şură îi pregătea pe tineri pentru viaţă sub toate aspectele, unele puţin abordate sau complet neglijate în toate şcolile şi în toate timpurile şi ne gândim, de exemplu, la socializare, nu numai sub aspect participativ ci şi sub aspect senzorial şi iniţiatic, nivelul cel mai înalt posibil. Digănia, mersul la dans în satele învecinate, oferea posibilitatea socializării la scara unui areal destul de întins, dar şi perspectiva întemeierii prin căsătorie a unor relaţii de rudenie între familiile din întregul spaţiu codrenesc. Deşi în trecut posibilităţile de comunicare erau mult reduse, remarcăm cu surpriză relaţii mult mai strânse între comunităţi. Din perspectiva laturilor educaţiei este lesne să observăm că dansul la şură asigura în principal dezvoltarea tineretului din punct de vedere fizic, etico-moral şi juridic, estetic, artistic, intelectual, al disciplinei conştiente etc. Pretenţiile frecventării acestei reale instituţii educative erau foarte mari şi dacă ne referim la ţinută, pregătirile impuneau fetelor să dobândească priceperi şi deprinderi de confecţionare a îmbrăcămintei, cu toate operaţiunile necesare. Informatorii mei mi-au relatat cât de complex era acest demers, care dura întreaga iarnă. „Tărcăturile” de pe costumul codrenesc impuneau un volum uriaş de muncă şi multă imaginaţie. Reluarea dansului după Postul Mare era o adevărată paradă a portului popular, iar emulaţia uriaşă. Casele cu fete se transformau pe timpul iernii în adevărate ateliere de creaţie, iar concurenţa era acerbă. În unele camere accesul străinilor era interzis cu desăvârşire, pentru a nu se putea „spiona” ornamentaţia costumelor. Nu este deloc de mirare nivelul artistic desăvârşit al costumului codrenesc. Cele care se prezentau modest îmbrăcate primeau oprobiul feciorilor : „Ia uitaţî-vă feciori/ La spăcelu cel cu flori/ Mai decât să joc fata/ Mai jucau-aş pă mă-sa”. Fetele trebuiau să dobândească deprinderi de coafură, împletiturile extrem de sofisticate ale părului dobândind, cu timpul, statutul de artă. Conta foarte mult aspectul capului. Nu erau neglijate nici preocupările de cochetărie, de cosmetică, iuiturile „taxau” fără milă exagerările în 101. Miresucă, struţ de flori, Ia-ţi gându de la feciori Şi ţi-l pune la bărbat Căci cu el te-ai cununat. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 102. Miresucă haină albă, La tătă lumea eşti dragă Numa la mă-ta-i eşti urâtă Că de-aceea te mărită. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 103. Şezi mândruţă pe ciutruci Până-a avea şi dracu prunci Şi-a veni fecioru lui Şi-i fi nora dracului. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 177 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) 104. Nu-ţi lizî bade dinţii Că s-or spărie sfinţii, Că te-ai mai lizât o dată Şi o fo sfinţî să să bată. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 105. Iuiu-aş iui Da-i aicia drăguţu Şi mi-o făcut cu ochiu Să nu iuiesc altu Că să teme c-oi muri Şi ca mine n-a mai fi. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 Când am ajus la mireasă cu mirele 106. La mire am lăsat gata, La mireasă amu fac vatra; La mire am lăsat joc, La mireasă amu fac foc. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 utilizarea „pudărèlilor şi ruminèlilor”, „cosmeticele” la îndemâna fetelor de la ţară: „ Iată-mă că şi io viu / Pân-ce m-am sculat târzâu,/ Numa-on ptic am zăbădit/ Până ce m-am ruminit. /Rumineaua îi pă nana / Cumu-i păru pă Rujana”/ sau „Hei, leliţă, lèle, lèle,/ Câţi bani dai pă ruminèle/ Ţ-ai lua doauă diţèle / Şi te-ai duce şi le mulji / Nu la troacă şi te unji”. Chiar ţinuta fetelor, mersul, contau foarte mult. Ele trebuiau să stea drept, cu capul ridicat, să aibă paşi mărunţi, mersul uşor. Totul era subordonat idealului de frumuseţe al codreanului: „fata albă, grasă şi frumoasă”. Dansul la şură însemna şi mult erotism. Fetele intrau în dans pe la 11-12 ani, băieţii pe la 15-16. Cu toate că educaţia le impunea pudicitate şi mult autocontrol, nu puteau să nu observe şi să nu simtă transformările anatomice şi fiziologice prin care treceau, care-i împlineau: „ Draji-mni-s fetiţălè / Când le răsar ţâţăle/ Ca la uăi corniţălè/ Şi vara căptiţălè” sau „Asta fată n-are junci/ Numa neşte buză dulci,/ Asta fată n-are boi/ Numai neşte buză moi”. Când „se împlineau” li se făcea, tot prin iuituri, un portret de o rară frumuseţe: „Din pticioare până-n brău/ Gândeşti că-i struţ de salsău,/ Di la brău până la ţâţă/ Gândeşti că-i struţ de pomniţă,/ Di la ţâţă până-n cap/ Gândeşti că-i floare de mac”. ( Iuituri preluate din „Viorel Rogoz, Familia în credinţe, rituri, obiceiuri, Ed. Solstiţiu, Satu Mare, 2002). În cadrul dansului se realiza şi educaţia juridică a tinerilor, într-o simbioză perfectă cu cea morală. Din acest punct de vedere putem aprecia dansul ca un tribunal sever, care dădea verdicte aspre. Corpul juraţilor, satul întreg, şi-a arogat drepturi juridice dintotdeauna, iar pedeapsă mai severă decât oprobiul public, decât biciul satirei, nu exista, pentru că lovea tocmai în ce codreanul avea mai de preţ: mândria. De remarcat este şi faptul că principiul „Nimeni nu este mai presus de lege” se respecta fără părtinire, în mod egal. Nu era „iertat” nici popa, nici preoteasa, nici bogatul, nici primarul, nimeni. Toate relele ieşite din cutia Pandorei, ajunse, din păcate, şi prin satele noastre codreneşti, erau pedepsite. Putem vorbi, în cadrul dansului, şi de preocupări literare. Şi nu numai de memorare de texte ci şi de creaţie, nivel dificil şi superior. Iuiturile la dans constituie o componentă importantă a folclorului literar şi chiar dacă în aparenţă par un gen mai simplu, unele ating desăvârşirea. Şlefuite în timp, de mii şi mii de „interpreţi”, redau în doar câteva versuri un întreg univers de gânduri, trăiri şi sentimente, care emoţionează profund. Unele sunt lirice, altele erotice, dar majoritatea au caracter satiric, moralizator. Forma de exprimare este, de regulă, dialogul. Beneficiile dansului la şură vizau şi dezvoltarea fizică a tinerilor, chiar dacă muncile agricole le asigurau suficient efort pentru o dezvoltare armonioasă. Cele câteva ore de dans, mai ales dansurile iuţi, ritmate, presupuneau un efort atât de mare încât toţi erau „ptic de apă”. În acelaşi timp atenţia era concentrată la maximum şi disciplinată. Finalitatea educaţiei obţinute la şcoala dansului la şură era căsătoria, găsirea partenerului ideal de viaţă, dar şi un mod extrem de plăcut şi util de petrecere a timpului liber, a tinereţii. 178 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) Danţu propriu - zis Petru Andreicuţ (Petrea li Diurii), Oarţa de Sus, nr. 78, 75 ani - Ai fost multă vreme tizeş şi sper să aflu de la tine multe lucruri despre danţul la şură din Oarţa de Sus şi din Ţara Codrului. - Mni-o fost atăta de drag danţu că nu m-am putut despărţi de el până am îmbătrânit şi m-o lăsat pticioarile. Şi amu, când aud danţuri codreneşti gândeşti că mă apucă furnicături pân tăt corpu şi-mni vine şi m-apuc de jucat. N-o fost lucru mai frumos pă lumea asta. Păcat că s-o ptierdut. - Ce atribuţii aveau tizeşii? - O fost doi tizèşi. Să alejèu dintre feciorii mai mari, pă care feciorii şi fètile îi ascultau. Alèjerea lor nu să fâcè pân vot. Să făcè pân strâgături. Întreba unu : „Mă, pă cine şi-l băgăm de tizèş ?”. „Pă cutare şi pă cutare”. Ştièu ii pă cine şi-i aleagă ca să facă faţă şi tăţi erau de acord. Tizèşii băgau ceatarâşii şi asigurau plata lor, asigurau şura ori casa danţului, îi băgau pă cia mai tineri în danţ, asigurau ordinea şi disciplina. Cel mai greu o fost cu plata, că oaminii o fost tare săraci şi nu avèu bani. - Ce ceatarâşi aţi avut ? - Îi băgam pă care-i aflam. Cel mai mult o fost Văsălica Puiului din Orţâţa, Văsălica Szeras din Bdicaz, clanitarăşii din Bdicaz, Văsălica Bdicăzènii. Da o fost ş-on ţâgan din Motiş şi alţii, cum s-o putut. Erau tri: ceatarâşu, contralău şi gordonâşu. O vrème în loc de ceatarâş o fost clanitarăş. Mnie mni-o plăcut mai bine. Înâinte de Paşti le trimetèm voarvă şi vie şi ne tomnim. Vinèu în zua de Paşti, după - masă, la besèrică şi făcèm târgu. În cèie zi începè danţu. Ceatarâşii să băgau pă tăt anu. În posturi nu să juca. Tăt noi asiguram 107. De ne-aţi aşteptat cu drag, Nu ne ţineţi mult în prag; De ne-aţi aşteptat cu dor, Nu ne ţineţi în odor. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 108. Nu ne ţineţi la portiţă Că ni dor de pălincuţă Şi la mire de drăguţă Nu ne ţineţi la portiţă Pentru-un blid de tisăliţă; Nu ne ţineţi în odor Pentru-un blid de lapte gol. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 La contraziceri 110. Pe la voi nu sunt feciori Numai pepeni murători; Pe la voi nu mai sunt fete Numa porodici ori cepe. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 179 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) 111. Ce-ai gândit tu bădişor Că stă masa-ntr-un picior Şi io, bade într-un fecior?! Masa stă în 3 şi 4 După tine moare dracu. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 112. Pă la voi sunt feciorii Ca pe la noi dibolii; Pe la voi sunt fetele Ca pe la noi iepele. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 113. Iuiesc că îndrăznesc Gura nu mi-o şeinălesc Cea frumoasă nu se-ndură Că s-a spârtica la gură Da-ndrăznesc cât de bine Că-i mai hâdă ca şi mine. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 şura danţului, păstă vară, şi casa, păstă iarnă. - Cum era cu plata? - N-o fost tare mare, da unii tăt nu putèu plăti. S-o şi ştimbat di la an la an, după cum ne-am putut înţălèje cu ceatarâşii. Să vinè cam 30 de lei pă an, după cum ar fi banii de astăzi. La şură plătèm o zi de clacă pă an, la sapă, la sècere, la fân, la ce ne tema. Era o plăcère zua acèia de clacă. Gazda ne dădè şi de mâncare şi de băutură şi să găta tătdeauna cu danţ. Dăcă ceatarâşu o avut şi pământ îi dădèm şi lui o zi de clacă. Cu banii o fost mai mare problemă. Oprèm danţu şi le atrăjèm atenţia şi aducă plata. Stătèm şi la vrajniţa di la drum şi nu-i lăsam să intre pă datornici. O fost cazuri c-am luat şi zălog di la unii care ne tăt amânau. Ca să avem destui bani îi băgam în danţ pă cât mai mulţi. Pă pruncii mai mărişori îi prindèm din curte, îi băgam în şură şi le dădèm fète şi erau ca băgaţi în danţ. Dăcă tăt nu adunam destui bani punèm di la noi, da cazurile o fost rare. - Cum era organizat danţu? - La ceatarâşi le făcèm on alaş în puiu şurii, mai sus ca şi să vadă. „Su grumazu cèterii”, cum să zâcè, jucau tizèşii şi feciorii şi fètilè mai mari. Cialalţi jucau pă la mnijloc şi pruncii pă la marjine. Pă lângă păreţi să punèu bănci, pă care şedèu maicile şi femeile bătrâne. În curte erau mèsă la care bărbaţii jucau cărţi. Mai şi beièu câte-o lităr, doauă, de vin. Care avèu vin de vândut îl dădèu la gazdă şi el îl vindè. Da, nu pè să beiè că nu avèu bani. Era plin de lume, aproape tăt satu. - Cum eraţi costumaţi? - Costumu popular o fost cam dispărută. Vara jucam în cămeşi şi pantaloni. O fost apărută ţaicu şi docu. Pantalonii erau pricioşi, strânţi di la jerunti în jos ca şi poată intra în cizme. Mai rar o avut câte unu costum. Mai era câte unu care avè cămèşe de pânză, da mai rar. În pticioare avèm unii cizme, alţii boconci. Erau neşte cizme de box, pă care putèm bate tare bine, numa că erau on ptic cam grèle. - Iarna cum vă descurcaţi? - Cotam căşi părăsâte, o noi, da nelocuite încă. Problema era şi nu ne ploaie şi ningă, şi nu ne bată vântu. Eram îndesuiţi, da luam uşile dintre camere. Şurile danţului o fost la Văsălica li Pavăl, la Toaderu Costantii, la Florica Coţului, la nana Cornelia, iar căsâle la Îndreica li Ianoş, aici pă deal la Găvrila Florii, la Toaderu Costantii. - Care au fost cei mai buni dănţăuşi? - O fost Alexandru Vilmii, Viorelu li Uănuţu li Găvrilă, Trâianu Coţului, Bota Găvrilă, Găvrila Dotii, Trăianu li Bârsan, Cornelu şi Petrea li Diurii, Petrea, Găvrila şi Văsălica li Pavăl. Unii dintre noi am răuşit hăpt şi ne întoarcem păstă cap, nu mai vorovesc de ponturi. Când merèm pă didic ne ducem cu noi şi dănţăuşe bune şi făcèm adevărate concursuri de danţ. - Cum o fost cu didigu şi cu digănia? - Unii zâcèu didig, alţii digănie. În unele dumineci or sărbători merèm la danţ pă alte sate. În Orţâţa, Bdicaz, Stremţ, Sălişte, Uădeşti, Oarţa de Jos, Băsăşti. Am fost şi pân Asuajuri. Avèm prètini pă tăte satile şi eram tare bine primiţi. Ne dădèu fète şi le jucăm şi 180 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) sara ne ducèu în hăbdişte. O fost şi cazuri când ne-o dus hăpt la drăguţăle lor. Am mărs şi de sâmbăta şi am durnit în podu şurii. Şi noi făcèm tăt aşè. Îi aşteptam cu mâncare şi cu băutură şi le dădèm cèle mai bune dănţăuşe. Cu didigu unii şi-o aflat nevèste pă alte sate. Mai ales în Stremţ, Sălişte şi Odeşti. - Să iuiè la danţ? - Nu tăt timpu, destul de rar. Unele iuituri le zâcèm în ciudă, altele în băjocură. O fost cazuri în care unile fète îi refuzau pă anumiţi feciori, mai bine stătèu în danţu ăla. Nouă nu ne plăcè şi le iuièm : „Razămă, mândruţă şèşu, Până te-a juca tizeşu” Mai iuèm când voièm şi facem pă grozavii: „Când eram mnicuţ în faşe Trăjèm cu uătii la moaşe, Când ne spălau moaşile Sădèm cu pticioarile.” „Una sus şi una jos C-aşè mère mai frumos, Haida roată păstă cap Că la fète-aşé le plac.” Îmni aduc aminte şi de-o iuitură de-a li Văsălica Florichii Coţului pă când juca c-o fată de-a Rusului: „ Fuji încolo tu cu-a ta Că viu io cu Rusca mea.” - Când a dispărut danţu? - Io m-am însurat în 1965. Încă mai era danţ. O dispărut pân 1969-70. Atunci tăţi tinerii s-o dus din sat pă la serviciuri şi pă la şcoli. N-o mai rămas feciori şi fète. S-o ptierdut cel mai frumos lucru din tinereţa noastă. Păcat, mare păcat! 114. Taci din gură nu lătra, C-am o coajă şi ţi-oi da Răzători de pe covată De când o fo mă-ta fată. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 115. Taci din gură hadadură Că-ţi tremură dinţii-n gură Ca paru la fârcitură. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 116. Ştiut-am că ştiţi voi multe Săriţ-ar ochii din frunte Să rămâie boaştele Să să ouă broaştele. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 181 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) 117. Săracile nunile Cum le-o-ndeţat gurile Nu ştiu ce le-am putea da Să le putem dezgheţa De-am încresta câte-o ceapă Şi le-om da on pahar cu apă De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 118. De-aş hi proastă precum hâdă M-ar mâna frumoasa-n ciurdă Dar noroc că-s cam drăcoasă Şi-o mâi eu pe cea frumoasă. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 119. Nici cu gându n-am gândit Că cine m-a piui Rădăcina, holbura, Ciufu şi batjocura. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 * * * Maria Andreicuţ (Marişca Brigadireasa), Oarţa de Sus, nr.76, 72 ani - Te rog să-mi povesteşti cum te-ai băgat în danţ. - Avèm cam 15 ai. Ştiu că atunci ne-am băgat mai multe, tăte care o fost de sama mè. Tizèşi o fost Trăianu Coţului şi Alexandru Vilmii. Când o început danţu n-am îndrăznit şi ne băgăm în şură. O vinit tizèşii, ne-o luat de mână, ne-o tras în şură şi ne-o dat la feciori. Am jucat mai pă marjine, mai ascunşi, că nu ştièm juca tare bine şi am avut emoţii. Credèm că tătă lumè să uită numa la noi. - Unde era danţu? - Atunci o fost la nana Florica Coţului. Mai târzâu s-o mutat la Toaderu Costanţii, la nana Cornelia şi la Văsălica li Pavăl. - Ce ceatarâşi aţi avut? - O fost mai mulţi. Mnie mni-o plăcut cel mai mult Văsălica Serasz din Bicaz şi di la noi, Văsălica Bdicăzenii, cu socru-so Mitrea. Dup-aieştea merèm cel mai bine. - Eraţi îmbrăcaţi în costume naţionale la danţ? Ştiu că erau foarte mari pretenţii privind ţinuta. - Domnule profesor, dumneta nu ştii câtă sărăcie o fost atunci. Ne îmbrăcam care cum ne putèm. O fost şi fète care nu putèu vini la danţ că nu avèu cu ce să îmbrăca. Costumele naţionale o fost dispărută, da nici nu erau nu ştiu ce haine să-ţi cumperi. În pticioare purtam jumătăţi, neşte sandale. În sus ne făcèm o cămèşe strâmtă şi nu ni să vadă pticioarilè şi cèlelalte că atunci nu erau chiloţi ca amu, poale mai larji cu cipcă ori cu colţâşori şi fustă. O fost apărută tergalu 182 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) şi în sat o fost croitorèsă care ni le cosèu. Mai puţâne fète îşi făcèu rotii. Tăt pă vrèmea aceia o fost apărută fustele plisate din păr şi tergal. Erau tare elegante şi merèm în Odeşti, la Mărioara li Blidaru, şi ni le facă. Di la brău în sus purtam bluziţă. De jucat jucam în capu gol, da ne împletèm păru foarte frumos. Ori ne făcèm conci, ori cozi. Maicile noaste erau tare mari meseriaşe la împletitu părului. Încă n-o fost apărută moda cu tunsu părului la fète. Ca şi fim şi mai frumoasă ne prindèm şi câte o floare în păr, mai ales muşcate albe sau roşii. În danţ ni să roşèu obrajii şi să asortau tare bine cu muşcatele roşii. Câte-on ptic ne şi ruminèm, frecându-ne cu hârtie creponată roşie. O fost apărută şi pudărèle, da n-avèm noi bani şi ne cumpărăm. Folosèm ce avèm la îndămână, că fiecare voiè şi fie frumoasă. - Era obiceiul ca băieţii să vă strângă în braţe şi vă sărute la sfârşitul danţului? - O fost, da nu în tăte cazurile. Noi abdè aşteptam treaba asta, da numa când jucam cu drăguţu. O fost numai aşè, on ptic de ţucat pă obraz, că doară era plin de femei în şură şi tăte ne bdiciulèu. Ne tèmèm şi nu ne iasă voarve, da, ca şi fiu sinceră, abdè aşteptam, că era şi-on ptic de fudulie. - Cât de mult v-a plăcut danţu? - Gândèi că suntem bolunde după danţ. Am vrut juca fără oprire. Gândèi că ne stâmpărăm jucând. Nu scăpam nicio ocazie. Sara, când apunè soarile, trăbuiè şi mèrem acasă, că aşè o fost regula, gândèi că mèrem la moarte. Da, mèrem că n-avèm ce face, că de nu părinţii ne pedepsèu, or mai mare pedeapsă nu ne trăbuiè, numa şi nu ne mai lèsă la danţ. Când vinèu ceatarâşii la cină pă la vecini, unde erau feciori şi fète, mai trăjèm o tură de danţ. Şi după ce ne-am măritat mai merèm pă la danţ, în sărbătorile mai mari. Când auzèm ceatăra nu ne putèm stăpâni şi nu jucăm. Dup-acè mai jucam numai pă la nunţi. * * * „Mândră când te învârtesc Tăţi feciorii bolunzăsc, Da, te-ar învârti şi ei, Nu-ncăp de ciucurii mnei.” (Radu Ciordaş, Iuituri de danţ) 120. Nici cu gându n-am gândit Că cine ne-a iui O găină borzoşe, O femeie rond‘ioşe. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 Mergând la cununie 121. Trecem podu nisipos Cu mirile cel frumos; Trecem valea nisipoasă Cu mireasa cea frumoasă. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 122. Fată ca şi mine nu-i La obraz ca şi ruja Cu cine oi vrea m-oi lua, La obraz îs ca o floare, Badea după mine moare. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 183 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) 123. Când mergem la cununie Dumnezeu cu noi să fie Şi când om veni-napoi, Dumnezeu fie cu noi. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 124. Ieşi afară bu, hu, hu, Că ţi se aprinde hornu Că de când te-ai măritat, Hornu nu l-ai măturat. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 În faţa bisericii 125. Domnule părinte bun, Ieşi afară până-n drum Ié-ţi în mână o cărticică Şi cunună o floricică; Ié-ţi în mână on patrahir Şi cunună on trandafir. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 Maria Andreicuţ, Oarţa de Sus, nr. 123, 73 ani - Doamne, drag mni-o putut fi! Nimnică pă lumea asta n-o fost mai frumos. Io şi bărbatu mni l-am ales pântu c-o fost tare bun dănţăuş. Amândoi am fost bolunzi după danţ, tătă viaţa noastă. Danţu te scoală şi din morţi. - Te rog să-mi povesteşti cum ai intrat în dans. - Cam di pă la doisprăzèce ai merèm la danţ. Înt-on colţ din şură jucam şi noi, pruncii, şi aşè, câtingan, am învăţat şi joc. Când am învăţat şi joc bine, frate-mneu îmni trimitè cât-on fecior şi mă ièie la câte-on danţ. Apoi nu m-am mai putut despărţi de danţ. Tătă săptămâna aşteptam şi vie dumineca şi danţu. Pă la 16 -17 ai jucam numa înăinte, su grumazu cèterii şi ţăţi feciorii aşteptau şi mă joace. Nu era danţ şi nu mă ièie on fecior. Am fost ajunsă şi nu mă mai duc numa cu dănţăuşii foarte buni. Tăţi să uitau la mine cât de bine jucam şi mă dorèu tăţi feciorii. Doamne, cât eram de fericită! - Cum era organizat dansul? - Tăt anu era danţ. Nu era în posturi. Ieşèm di la besèrică, merèm acasă şi mâncăm şi cam pă la doisprăzèce şi jumătate începè danţu. Ţânè până pă la tri. Atunci merèm la vecernie şi ne întorcèm pă la patru. În timpu ala ţâganii luau prânzu. Pă la patru începèm napoi până apunè soarile. Atunci fujèm acasă, că de sosèm după apus, părinţii ori ne sfădèu, ori ne bătèu. Nu pè îndrăznèm şi întârziem, că mai mare pedeapsă nu putèm căpăta decât şi nu ne mai lèsă la danţ. Mnie nu mni s-o întâmplat şi întârziu niciodată. - Unde se desfăşura dansul? - Vara în şură, iarna în casă. Tizèşii le tomnèu. - Cum încăpeaţi iarna într-o cameră? - Iarna nu mai vinèu nici pruncii, nici femeile, nici ciia însuraţi. Şi încăpèm. - Cine erau tizeşii? - Feciori care organizau danţu. Ei erau aleşi dintre cei mai 184 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) buni dănţăuşi. Angajau ceatarâşii, stabilèu plata, datu mâncării. Nu le-o fost uşor. Nu tăţi putèu plăti, da la danţ vinèu. Umblau pă la familiile care avèu feciori şi fète şi să târguièu cu ii. Răspundèu de danţ, de tăt ce să întâmpla. Să ocupau şi-i baje în danţ pă ciia mai mnici. O fost multe scandaluri cu tăţi care încurcau danţu. Aici, în Oarţa, tizèşi o fost Alexandru Vilmii, Petrea li Diurii, Aurel Peti, Trăianu li Bârsan. Pă care îi ştiu io. Plătèm cam doauăzăci de lei şi ceva alimente, păsulă de obicèi. La gazda şurii merèm la clacă una ori doauă zâle. Ne plăcè, că şi la clăcile alè ne distram de numa, numa. Tătă zua cântam. O fost c-o adus şi ceatarâşi şi trăjèm şi o câteva danţuri. - Am înţeles că seara, după dans, ceatarâşii mergeau la cină şi iar se juca. Fata care dădè cina îşi chema prètine, prètini, drăguţi, vecini. După cină începè napoi danţu, până pă la mnezu nopţii. În tătă sara să făcè aşe. Tare ne bucuram dăcă ne chema la cină. Tăţi am fi mărs că nu ne săturam în vèci de danţ. - Cum era cu mersul pă digănie? - Când feciorii avèu chef, merèm la danţ pă alte sate, pă la prètinii lor. Şi io am fost pă digănie în Sălişte, Stremţ, Tămăşeşti, Odeşti, Oarţa de Jos, Oarţa de Sus. Merèm cu caru, cam tri păreti. Aculo ne primèu tare bine. Ne asigurau dănţăuşi şi jucam numa înăinte, lângă ceatarâşi. Când dădèu mâncare la ceatarâşi ne ominèu şi pă noi cu mâncare şi băutură. Avèm şi prètine care ne ducèu pă uspăţ. Danţu, atunci, era ca on concurs. Doamne, Dumnezăule, ce mai jucam! De multe ori o fost şi scandaluri, bătăi între feciori. Nu mai ştièu ce şi facă ca şi joace cu noi. - Ai fost pă digănie şi-n Oarţa de Sus? - Am fost. Eram deja prètină cu Alexandru şi el ne-o temat. Cum era şi nu viu? Am vinit cu Rujica şi cu Mărioara Coţului şi, culmèa, tăte ne-am măritat aici, în Oarţa de Sus. Nu atunci, mai târzâu. Ne-o primit tare bine. Danţu era în şură la Florica Coţului. O vinit şi nana Vilma, mama li Alexandru. Le-o fost spus că vinim şi o vrut şi mă vadă. Stătèu în şură pă neşte bănci. Ştiu că o fost aculo şi nănaşa Avrămoaia. O vinit şi mă bdiciulească. Vă daţi sama ce emoţii am avut! O început danţu şi nana Vilma o vinit la mine şi-i dau zadia din cap şi mni-o ţâie. I-am dat-o, o împăturat-o şi o pus-o pă mână şi vadă tătă lumè. Sămnu o fost că i-o plăcut de mine. Şi Avrămoaiè i-o spus că-i place de mine şi să-l trimată pă Alexandru şi mă ièie. Tăte o fost bune până când Văsălica Florichii Coţului, fecioru gazdii, s-o suit în podu şurii şi să ţâpe fân la vaci. Figură cum o fost, poate bat, că să mai şi beiè la danţ, o ţâpat şi pă noi on furcoi de fân şi, Doamne, ce scandal o ieşit. Noi ne-am supărat rău, am zâs că o făcut-o în bajocură şi ne-am hotărăt şi mèrem acasă. Alexandru o fost tare nervos şi s-o dus şi-l pârască la mă-sa, la nana Florica Coţului. L-o sfădit tare rău şi lucrurile s-o liniştit. Atunci le-am plăcut la orţeni. - Cum au evoluat lucrurile între tine şi Alexandru? - După ce ne-am tălnit prima dată, în cèie duminică o şi vinit la noi la danţ. Nu sângur. Când m-o văzut s-o aproptièt de mine şi mni-o luat batista. Da, n-o pè avut noroc şi mă joace, că feciorii din sat i-o luat-o pă dinainte şi nici n-o vrut şi mă dèie, oricât m-o cerut di la ii. Înt-o pauză s-o inervat, m-o luat de mână şi m-o dus afară. Mni-o spus 126. Pe din jos de biserică Mândră rouă să ridică Şi roua s-a scutura Miroii s-or cununa. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 127. Primă rozosină-n cui, Fată ca şi mine nu-i. La obraz îs ca ruja, Cu cine oi vrea m-oi ţuca. La obraz îs ca o floare Badea după mine moare. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 Când ies de la cununie 128. Nime-n lume pe pământ Nu-i ca popa de flămând Nici botează, nici cunună, Până nu-i pui suta-n mână. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 185 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) 129. Nici popa n-a muri bine C-o legat de tine un câine. Nici popa n-a méré-n rai C-o legat de tine un scai. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 130. Supărată-i mireasa Pânce o-ntrebat popa Place-i mirile ori ba Nici acolo n-o spus drept, Numa o lăsat capu-n piept Şi-o zâs că i place bugăt. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 La mescioară 131. De tri ori pe după masă Să iasă rău din casă Să roiască binele Ca vara albinele. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 că vrè şi joace cu mine şi nu m-o mai lăsat di la mână. Şi io abdè aşteptam. Doamne, ce bine juca! Gândèi că mă duce pă sus. Ştiè tăte ponturile şi nu greşè niciodată. Tăt satu să uita la noi. Feciorii ne-o lăsat în pace, n-o avut ce şi facă, da tăt, doi, nu s-o răbdat şi nu ne iuiască. Pă loc ne-o făcut o iuitură: Şi-o vinit Sandu la noi, Sandu din Oarţa di Sus, Care mni-o mâncat clisuţa, Clisuţa şi cărnăciorii Şi mni-o ţucat obrăjorii. Tătă m-am roşit şi mni-o fost tare ciudă pă ii. M-am sfădit cu ii. Mni-o răspuns că nu mni-o spus nici o voarvă de scădèrè. Le- am zâs că i-oi spune la tătuca şi la frate-mneu. Da, voarvile lor nu le- o mai putut lua nime înapoi. - Ziceai că şi mamele voastre mergeau la dans. - În şură, pă marjini punèu bănci. Aculo stătèu ele şi, Doamne, ce ne mai bdiciulèu! Tăt, tăt, tăt. Jumătăţâle, rotiile, poalile, baticurile, ruminèlile, cât de bine jucam, cât de drept umblam. Măicuţa mni-o fost spusă de tăte aièste. Ne urmărèu şi ce vorovèm. Trăbuiè şi fim tare atente. Dăcă nu era oarice bine, tăt satu auzè. Şi ce mai făcèu? Măritau şi însurau, tăt sămălèu care cu care s-ar potrivi. Mulţi aşè s-o măritat şi însurat. - Un obiect important, la fete, era batista. Ce rol avea? - Batista o punèm la brău şi băieţii ne-o furau. Trăbuiè şi ne hârjonim cu ii ca şi ne-o dèie înapoi. Ne punèu la plată: on danţ, on ţucat, de-aieste. Noa, erau neşte batiste tare frumoase, făcute de noi, cu tăt fèlu de tărcături. - Mi s-a părut foarte interesant modul în care feciorii vă invitau la dans. Dans în Oarţa de Sus; foto: colecţia Traian Rus 186 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) - Feciorii stătèu înt-o parte, fètile în cèielaltă. Când începè danţu ii ne făcèu cu uătiu şi cu capu. Ca şi fim sigure făcèm şi noi on sămn de întrebare şi ii aprobau din cap. Tătă treaba să făcè rapid şi rar s-o întâmplat şi greşim. Dăcă greşèm jucam cu ala la care merèm. Cam ştièm noi care ne-a tema la danţ. - Cam când a dispărut dansul la şură? - Cam pân 1960 şi oarice. Atunci tăţi feciorii s-o dus la lucru, care pă unde, s-o dus pă la şcoli şi în sat n-o mai pè rămas tineri. Nu mai erău atăţa şi poată plăti ceatarâşii. Şi s-o lăsat. S-o gătat cu danţu şi nu mai avèm ocazia şi mai jucăm numa pă la nunţi. Aculo ne mai stâmpăram, că, Doamne, drag ne-o mai putut fi! 132. Tâpaţ grâu, nu ţâpaţ pleavă Că ni-i mirile de treabă; Ţâpaţ grâu, nu ţâpaţ vânt Că ni-i mireasa de rând. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 La mireasă când începeau răpunsurile 133. De te ţii nănaş de rând, Ţâpă bani să margă-n vânt; De te ţii năaş de treabă Ţâpă bani să margă pleavă. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 134. Ai de mine sus îi caru Şi la nănaş portofelu. Om vedea când l-om deştide Câte sute ne-a întinde. De la Marta Stejeran, 58 ani, Pribileşti, 2015 187