memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) Mulţumitură la colindă 63. Mulţămnim, mulţămnim, dragă jupâne Că ne-ai apărat d'e câne D'e nu ne-ai hi apărat Tătă tăt ne-ar hi sfârt‘icat. Dă-mi colacu, d‘e mni-i da Că mni-i spartă opt‘inca Şî mni-i frig afară-a sta. C-afară plouă d‘e vars Şî ninje d'e foitoşeşt'e Calu mi să ciumpineşt‘e. Calu trebe potcod‘it Cu potcove d‘e colaci Şi cu cuie d'e cârnaţ. De la Ana Balaj, 67 ani, Bicaz, 2014 Colinde Oarţa de Sus 64. Bun că şi-au gătitu-şi, Doamne, mo, De prânz şi-au gătit, Da-i corindemu, De prânz şi-au gătit. Ei că şi-au t’ematu, Domne, mo, Cât şi-o t’ematu, Da-i corindemu, Mult îl aşteptară. Zî de-a tria zî, Domne, mo, Văzură viindu, Da-i corindemu, Văzură viind P-un căluţ albuţu, Domne, mo, P-un căluţ albuţu, Colecţia MARIA MIRELA PODUŢ Obiceiuri de iarnă din Plopiş Colindatul Umblam în pt'ez, colindam de la o casă la alta, câte 3-4-5 copt'ii. Apoi primeam mere, nuci, care ce-o putut. Atunci umblam cu sacu, cu străiţâle cu pomenele. Nu se dădeau atuncia bani. Apoi nu învingeam a le număra. Când aveam pe multe, le lăsam la o casă. Tăt le număram şî în ceie zî. Apoi le mâncam. Le înşiram pe aţă şi le puneam afară să-nd'eţe. Când vroiam să mâncăm din ele, le puneam pă marjinea sobei şi să făceau moi cum erau la început. Umblau şî de zuă copt'iii mai mnicuţi, mai pit'it'ei. Care erau mai mărişori, umblau noaptea. Începéu să umble de când să însera. Umblau cu Steaua, cu Viflaimul, Trei crai de la Răsărit, mai colindau. Amu îi cheamă popa pă tăţi la biserică. Şi de la biserică să duc pân sat. Mai demult, să adunau la o casă şi mereu pân sat. Umblau şi feciorii cu fete.1 Apoi colindam ”Inasară p-asfinţât”: Inasară pă sfinţâtu, Domnu nostu-i Dumnezău, Inasară pă sfinţât Mândră sté o răsărit Ref. Mândră sté o răsărit După care noi ne-am dus Ca să-l aflăm pă Iisus. Ref. Ca să-l aflăm pă Iisus Ref. Pe Fiuţul Mariei Ref. Pe Fiuţul Mariei. Zice că Măria Sa Din casă-n casă umbla Să-L nască pă Mesia Ref. Să-L nască pe Mesia. 1 Performer Mărioara Crăciun, 77 ani, Plopiş, 2014 156 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) Nime-n lume nu-L lăsa Ref. Nime-n lume nu-L lăsa Până-n zori d'i cătă sară Ref. Până-n zori d'i cătă sară S-aşeză-ntr-o poiecioară Ref. S-aşeză-ntr-o poiecioară Şi-o născut on Fiu frumos Numele i-o pus Cristos, Mândru nume I-o aflat Iisus Cristos împărat. Vergelul Vergelul începea a doua zî de Crăciun. Ţinea câte 3 zile. Fetele nu porneau sângure de-acasă. Méréu cu feciorii2. Verjăl să mai făcea şi la Anu Nou. Să zâce Jocu Verjălului.3 Moşii de Anul Nou În noaptea de Anu Nou făcéu moşi. Să-mbrăcau cu câte-on căpt'iţ de fân şi să ducéu la case unde erau fete şi ziceau să-i sloboadă la fată. Apoi era îmbrăcat cu fân, era câte-on căpt'iţ de fân pă el, aveai ce da la vaci în noaptea ceie. Făceau nişte sucituri d'e fân şi tot era îmbrăcat în fân. Trebuia să margă fata după el afară să-l aducă-n casă. De-abia încăpea pă uşă. O fo şi când i-o aprins în batjocură. Erau fete care-i aprindeu. Săreau ceialalţi să-l ajute. Fiecare méré la fata de care-i plăcea. Ceialalţi îl ajutau. Fetele erau chemate să margă după moşi. Vinéu în casă, apoi scoteau oaminii câte-o oiagă de horincă. Vinéu şi ceialalţi feciori şi beiéu. Apoi fata îl ducea în şură pe ”moş” şi îl dezbrăca de fân, că nu-l putea dezbrăca în casă, era câte-on căpt'iţ pă el. Avéu ce mânca vacile. Viné apoi şi el în casă. Luau paie dintr-o claie de mai aproape că era tare fain de paie. Apoi să ducéu la altă casă, făcéu alt ”moş”, până gătau, până dimineaţa. La Bobotează pun babe unde nu-s însuraţi. Îi punea câte-o babă cu coşarcă şi îi punea ”pancove” de cal. Le gătau cu rochie şi apoi strigau: ”Mă, haida că aicia ţi-i femeia”. O suia înt-on pom s-o vadă şi alţii. Ieşeau oamenii de la biserică şi “babele” erau prin pomi. Era care o lăsa acolo şi o lună. Mai punéu şi tomna-n uşă câte-on ”moş”. Când deschidea uşa, jupu d'e vejii, rop pă ié. Să hie de-ndemână. Îi puné şi ţâdulă de unde viné ”femeia”4. 2 Performer Rozalia Bontoş, 84 ani, Plopiş, 2014 3 Performer Mărioara Crăciun, 77 ani, Plopiş, 2014 4 Performer Mărioara Crăciun, 77 ani, Plopiş, 2014 Da-i corindemu, Tăt îl întrebară, Unde-ai zăbăd’itu, Domne, mo, D’e n-ai mai vinitu, Da-i corindemu, D’e n-ai mai vinitu. Da io-am zăbăd’itu, Domne, mo, Pă mare trecându, Da-i corindemu, Pă mare trecând. Că am întâlnitu, Doamne, mo 9 corabd’ii, Da-i corindemu, Pline d’e suflete. Câte-o fo mai drept’e, Doamne, mo, Io le-am petrecutu, Da-i corindemu, Io le-am petrecut. Pă sub mâna dreaptă, Doamne, mo Pă cărare dreaptă, Da-i corindemu, Pă cărare dreaptă. La poartă de Raiu, Doamne, mo, La poartă de Rai, Da-i corindemu, Raiu lumninos, Bun loc de folosu, Doamne, mo, Bun loc de folos. Da-i corindemu, Câte-o fo mai strâmbe Io le-am petrecutu, Doamne, mo, Pă sub mâna stângă Da-i corindemu, Pă cărare strâmbă. La poartă d’e Iadu, Doamne, mo, Iadu-ntunecosu Da-i corindemu, Rău loc d’e folos. De la Maria Hodor, 82 ani, Oarţa de Sus, 2014 157 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) La umbră d’e pomuţ roşu 65. La umbră d’e pomuţ roşu Vântuleţ d’e măru-şi bat’e, La umbra d’e pomuţ roşu Este-o masă rot’ilată Vântuleţ d’e măru-şi bat’e, Este-o masă rot’ilată. Masă galbână d’e pt’iatră Ref. Masă galbână d’e pt’iatră Dar la masă cine şed’e?! Ref. Şede bunul Dumnezău Ref. Şede bunul Dumnezău Cu tăţ sfinţî pângă Elu Ref. Cu tăţ sfinţî pângă Elu. Ilie d’in grai grăie, Ref. Ilie d’in grai grăie: Dă-mi, Doamne, ce-oi cere eu Ref. Dă-mi, Doamne, ce-oi cere eu, Dă-mi tunu şi fuljeru Ref. Dă-mi tunu şi fuljeru. Io, Ilie, ţî le-oi da Ref. Io, Ilie, ţî le-oi da. Da eşti un prunc tinerelu Ref. Da eşti un prunc tinerelu Şî ti-nspăimânta d’e elu. Ref. Când a hi ceriu seninu, Ref. Când a hi ceriu seninu, Tună şi fuljeră linu, Ref. Tună şi fuljeră linu. Când a hi ceriu norosu Ref. Când a hi ceriu norosu, Indreiu Trebuia să nu mănânci toată ziua pă astară să faci un aluat cât pumnu apoi să făcé ca o plăcintă şi să puné pă şporiu gol să să coacă şi să întoarce cu resteu (jugu de la vaci). O făcéi sărată turta. După ce o coceai, mâncai un pic din ea, n-o putéi mânca toată că era tare sărată. Câtă rămâné, o puneai înt-on prosop o puneai sub perină. Apoi visai pă cel care-ţi va fi soţ.5 Şezătoarea În şezătoare torcém. Vinéu feciorii-n şezătoare şi le luau fusu la fete. Apoi trebuia să meri să-l săruţi şi de nu ţi-o plăcut. D'e n-ai mărs, s-o dus afară cu fusu şi l-o dăpănat pă lângă pomi în batjocură. Dacă s-o tras şi n-o vrut să-l sărute nicicum, el s-o dus cu fusu afară şi l-o dăpănat pă lângă pomi în batjocură, o urzât p-acolo. Torceam până după amiază-noapte în postu Crăciunului să avem jirebd'e până la Crăciun. Să agăţau pă rudă, care de care, fiecare încerca să aibă cât mai multe. Atunci făceam pantaloni din cânepă şi rochii de câlţi. Jirebdile să punéu p-afară aşă pă rudă şi încerca fiecare de-a puterea să aibă cât mai multe. Din verde trebuia să iasă galbână jirebdea, după ce erau înmuiate în ciubăr, câte 2-3 zile.6 Mâncarea Şi ulei de fag o făcut oamenii, de jâr. Atâta-i de mândru şi de bun. Se folosea şi la frământat. Grâu nu era. Pă vremea mea s-o făcut şi borş. Făina să amesteca cu borş şi să beie cu lapte. Să punea într-o tepşă mare şi să puné în cupt'ior. Era aşă ca prăjitura că borşu-i tare galbân. Borş, făină de grâu şi cu lapte să amesteca aşă ca şi cocuţii cu lapte. Puneam oloi în tepşă şi aşă îl făcea în oloi, apoi îl cocea în cuptor. Făcea moşica pt'ită de mălai. Mama făcea de secară şi mie nu-mi plăcea. Apoi mă duceam la moşica să-mi deie câte-o bucată de mălai. Să mai făcea oloi de pepine, de nuci, era tare mândru şi galbân. Şi de fag, de jâr, apoi noi cum eram copt'ii, tăt mâncam aşă gol. Da te cam durea capu dacă mâncai prea mult. Să mai făcé din sămânţă de rujă. Oloiu de pepine era verde. Făina de grâu o foloseai la Paşti şi la Crăciun să faci vo doi pupt'i. Să pregăteau câte 30-40 de pupt'i7. 5 Performer Ileana Pop, 68 ani, Plopiş, 2014 6 Performer Mărioara Crăciun, 77 ani, Plopiş, 2014 7 Performer Rozalia Bontoş, 84 ani, Plopiş, 2014 158 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) Tună şi fuljeră josu Ref. Tună şi fuljeră josu. De la Maria Hodor, 82 ani, Oarţa de Sus, 2014 66. Biserica de lemn din Plopiş; foto: Felician Săteanu Noi în sara de Crăciun Lăudăm pe cel Preabun Corindăm corind voios Domnului Iisus Cristos Care bine a voit Şi pe noi ne-a mântuit Şi-a lăsat cerescul Rai Şi-a păşit pe-al nostru plai. Şi-a luat asupra Lui Tot păcatul omului. Şi-a luat asupra Lui Tot păcatul omului. Dar aicia când soseşte, Nime-n lume nu-L primeşte Nime-n lume nu să- ndură Şi-L primească la căldură. Tăt umblă d’in poartă-n poartă Tot îşi caută-un locuşor Pântru scumpu puişor. Locuşor ş-on legănaş. bis Pentru scumpul injeraş. bis Vântul bat’e şi-o pătrunde, S-ar scut’i dar n-are und’e; Vântul tot mai tare bat’e, Sufleţălu i-L străbat’e; Vântul bat’e faţa-I blândă, Plânje măicuţa plăpândă. Sfântu Iosif şi el plânje, Sufleţălu I să frânje. Înjerii de mila ei 159