memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) Măruţ mărgăritar, Le ascultă Maica Sfântă. Măruţ mărgăritar, C-un fiuţ micuţ în braţe, Măruţ mărgăritar, Fiul plânje, stare n-are, Maică-sa n-are alinare. - Taci fiule, taci, pruncule, Că maica ţie ţ-a da Păharu botezului, Scaunul judeţului Şi cheile raiului. Cu păharu-i boteza, Cu scaunu-i judeca Şi cu cheile-n rai îi intra, Măruţ mărgăritar. De la Preluca Nouă, 1960 Colecţia AUGUSTIN MOCANU Corinzi din Băiţa de sub Codru O, moarte, de n-ai vini 15. O, moarte, de n-ai vini Diţă verde iadăra Nu ştiu io ce ţ-aş plăti. Da-ţ-aş aor şi arjintu Diţă verde iadăra Şi nu mă baji în pământ O, omule, ce gândeşti Diţă verde iadăra Cât ai vre tu şi trăieşti? Copacu-i cu rădăcină Colecţia CORINA ISABELLA CSISZÁR ŞI MARIA MIRELA PODUŢ Obiceiuri de iarnă din comuna Satulung Mergeau feciorii la fete în sat. La noi nu s-o făcut şezătoare, numa umbla feciorii la fete sara, mai ales în postu Crăciunului. Învăţau colinzi, pe atunci erau echipe, rânduri de colindători. Erau 3 rânduri: liberaţii, cei mici şi cei dintre ei. În seara de Crăciun începeu copiii colindu. Şi liberaţii umblau pe urmă a colinda o colindă grea, Din oraşu Viflaim: Din oraşu Viflaim Veniţi boieri să-l vedemu Căci nouă ni S-a născutu Domnul cel făr de-nceputu Asta-i cea mai de demult Prorocilor, prorocilor. Că li s-au născut Mesia, Din roada lui Adamu Mântuirea lui şohanu. S-a suit din viţa lui Pe scaunu lu galben craiu. Toţi crai ai pământului Viniţi la-nchinarea Lui. Aducându-i daruri Lui, Aur, smirnă şi tămâie, Hristoase, slavă Ţie. Mila Domnului să fie. Faceţi-vă voi napoi, Care n-aţi cântat cu noi, Cu bota v-om vesăli, Cu talăru v-om cinsti. Era o colindă grea pe care o colindau mai mult liberaţii, cei eliberaţi din armată. Era frumos atunci de Crăciun, gătat cu perne, cu busuioc, cu ciururi. Acele numa de Crăciun să puneau. Şi între pernele gătate cu flori, să punea busuioc şi băniţă. Fet’ile aşteptau atunci feciorii. Să puneau coale pă masă, băniţă, prăjituri, ţuică, vin, masa încărcată. Mergeam atunci a colinda laolaltă de la unu la altu după ce ieşeam de la beserică, 3 zile la rând.1 1 Performer Vasile Coza, 85 ani, Fersig, 2015; 116 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) Diţă verde iadăra Ş-a lui vreme încă vine D-apoi tu că eşti de lut Diţă verde iadăra Cum nu-i mere în pământ? D-apoi tu că eşti de tină Diţă verde iadăra Cum nu-i mere la hodină?! Performer Ana Domuţă, 84 ani Culeg.: prof. Maria Beşe, născ. Domuţă Viflaim; foto: colecţia Maria Mirela Poduţ În postu Crăciunului învăţau copiii corinzi. Înainte cu 2 săptămâni, să ducé 2 feciori la o fată. Vorbea cu părinţii să-i lase să se strângă în noaptea de Crăciun la casa respectivă. Iar în noaptea de Crăciun toţi feciorii s-o dus la fata ceie. Acolo să pregătea o masă şi s-o început a se juca cărţi, o râs, o făcut glume până la 12 noaptea. Atunci ieşeau afară tăţi din casă. Corindau afară corinda pe care o învăţat-o. Un fecior zicea: Mulţămim, mulţămim jupâne gazde D’e când umblăm cântând, corindând, Jupânu gazdă bine şi-o fo gătând Cu mésă înt’insă, cu făclii aprinsă Cu colaci pă mesă. De-ar hi turmet‘ele şi paiele aci În paie ne-am îneca Avură jupânu gazdă ce avură Avură doi boi dalbi la coarn‘e răsuciţi, La buze auriţi, Mărsără în câmpu Ierusalimului Trăsără 2 brazde, cruciş curmeziş, Grâu roşu revărsa, la gazdă bine-i părea. Mai avură jupânu gazdă ce avură, Avură-on jaşcău plin d‘e bani La tăt insu scoasă-o mnie Ca Dumnezău să ne ţâie Noroc să deie Dumnezo.2 Noi băgăm corinda-n casă 16. Noi băgăm corinda-n casă [refr.] Ba sara-i mare-a lui Crăciun Nouă gazda ne-o plătească [refr.] Plata noastă-i foarte mică [refr.] Num-o iagă de pălincă [refr.] Şi-o litără de d’in dulce [refr.] Dacă le-om bé, noi ne-om duce [refr.] De la Ana Domuţă, 84 ani Culeg.: prof. Maria Beşe, născ. Domuţă 2 Performer Vasile Roman, 81 ani, Mogoşeşti, 2015; 117 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) Pă draniţa fântâniţî 17. Pă draniţa fântâniţî, florile dalbe Este-on struţ de bosoioc Bosoiocu l-om ciuntalu, florile dalbe Gazda-n casă ne-a chema Nouă gazda ce ne-a dalu, florile dalbe Colacu di după masă, florile dalbe Şi pă hica ce frumoasă Nici-acele nu le-om cere, florile dalbe Num-on uăticău de mere C-ale li-s mai draji la fete, florile dalbe Nici-acele nu le-om duce, florile dalbe Num-on uăticău de nuci C-ale li-s mai draji la prunci, florile dalbe. De la Ana Domuţă, 84 ani Culeg.: prof. Maria Beşe, născ. Domuţă Ce sară de vesălie! 18. Ce sară de vesălie! Născut-o Sfânta Mărie Şi-o născut un fiu frumosu Şi l-o botezat Hristosu Lumii de mare folosu Noi îi zâcem şi Iisusu Împăratu cel de susu Care sânjile ş-o datu Până ne-o răscumpăratu Gazda zicea: - Haidaţi în casă! Atunci s-o dus toţi în casă, o băut câte-on pahar d‘e pălincă şi apoi feciorii mergeau la fet‘e. Méréu la tăt‘e fetele din sat. Feciorii care liberau din armată o fo on rând. După ii o fo alţi feciori care erau mai mici. Copt‘iii umblau cu straiţa după coci. Apoi feciorii umblau pân sat. La tătă casa ai corindat la fereastră, te-ai băgat în casă, ai ieşit, ai mărs la ceialaltă, până ai umblat la tăt‘e fetele. S-o făcut zuă. Gazda căşî und‘e s-o strâns o ţânut o cuvântare cu feciorii: - Umblaţi în cinste şi omenie! D‘imineaţă n‘e întâlnim tăţ aci. Majoritatea, când o gătat d‘e corindat, s-o dus la gazda căsî de unde o plecat. În frunte cu gazda căsî, s-o dus la biserică tăţ. După- masă méréu la danţ. O fo danţ tăt‘e chişlejile. De la Crăciun şi până la postu Paştelui era Câşlegi. Atunci să putea face danţ.3 Tiralexa Să umbla cu tiralexa. La Bobotează, când eram eu copil, nu umbla preotul, umblau numa crâşnicii: diacu şi fătu. Strânjeu şi ceva bănuţi, da mai puţâni. Aveau o cruce mare de lemn şi tăt învârt‘éu fuioare pă cruce. până când era grea. Noi copiii umblam înaint’ea lor şi strigam: - Tiralexa-i Domn, aprind’e lumn’ina că moare găina! Cât ei stăteau în casă şi sfinţău, blocam ieşirea, ca să nu poată ieşi din casă, cu poarta d’e la drum, cu lemne, cu bocu d’e tăiet lemne.4 3Performer Vasile Roman, 81 ani, Mogoşeşti, 2015; 4 Performer Doru Stejeran, 55 ani, Pribileşti, 2015; 118 memoria ethnologica nr. 56 - 57 * iulie - decembrie 2015 ( An XV ) Di la chinuri, di la Iadu, Di la Irod împăratu; Care sânjile şi-l varsă Pântu lejea creştinească. De la Ana Domuţă, 84 ani Culeg.: prof. Maria Beşe, născ. Domuţă Când Adam din Rai ieşe 19. Vifalim; foto: colecţia Maria Mirela Poduţ Când Adam din Rai ieşe Cu lacrămi de foc plânje Taci, Adame, nu tă’ plânje Nu vărsa lacrămi de sânje Da cum focu meu n-oi plânje Pă mine pânt-o greşală M-o ţâpat din Rai afară Şi treiesc cu usteneală Pânt-o poamă ce-am gustatu M-o scos pă pământ uscatu Şi de-atunci aşé-am rămasu Ca şi-o biată turture Când îşi pierde soţi Umblă pân codru cântându Creangă verde o fereşte Pă uscată hodineşte Unde-i apa limpejoară O tulbură din picioare O tulbură şi-aşe-o bé C-aşe-i şi inima mé Când gândesc l’-a me măicuţă Plângu-mi cu lacrămi călduţă; Când gândesc şi l’-a meu 119