memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) 125. Io cu mândra duce-m-aş Din ţarină la imaş Nu ne-ar trebui nănaş, Nici popă să ne cunune, Numai noi din vorbe bune. Preluca Nouă, 1960 126. Unde-i bine, nu-i de mine, Unde-i rău, acolo-s eu. Preluca Nouă, 1960 127. Hori Năfrămuţă de mătasă Năfrămuţă de mătasă, Maică, drăguţu mă lasă. Refren Vai, de ielu Bis Năfrămuţă de fitău, Lasă-l şi tu, fătu meu, Refren Vai, de ielu Bis L-aş lăsa da-mi pare rău, Refren Vai, de ielu Bis Nu vezi mamă ochii lui, Că-s ca murea câmpului, Refren Vai, de ielu Bis Care-i coaptă la răcoare Refren Vai, de ielu Bis Şi nu-i ajunsă de soare Refren Vai, de ielu Colecţia ANAMARIA DEMIAN Obiceiuri de nuntă din Ţara Lăpuşului Practici de cunoaşterea ursitei În sara de Anu’ Nou, noi fetile care merem în şezătoare, zâcem că merem la bliduţă, aşe zâcem. Api merem şi punem pă masă, câte fete eram, atâtea blide! Api ptită, api punem pteptine, punem cărnaţî, slănină, ce ştiu câte punem, şi să videm care cum ni s-a vini. No, api care... zâce că ptită, zâce că acela a hi gazdă, api pteptinile, zâce că a hi colţat. No, api pă când ieşem afară, cum era gard atuncia, gard de nuiele, nu cum sunt amu, de sârmă şi de de-acele, api cum era parii acia, merem şi număram parii până la 9. Ş-api legam paru’. Merem pă-ntuneric, api cum ni să vine, era paru mai drept, mai cioturos, ori că-i frunzât, ori că-i...no, îţi spui cum era. Api amu’ aiestea când ies la foc de tabără, no pi acolo cine ... io n-am sărit păstă de-acele. Băieţî mai săreu. La Anu’ Nou, trebuie să meri să te speli pă obraz, că am avut noi vale aci, să te speli în vale, şi la Bobotează. Că zâce că eşti curat tăt anu’. Când umbla popa cu crucea, în zua de Bobotează, luam, da să nu vadă popa, luam busuioc din vidiriuţa unde era adiasmă. Ş-api luam o crenguţă de-acee de busuioc, ş-o punem noaptea su’ perină, că zâce că disăz cine ţ-a fi orânda. Trebuie iară să faci în ajunu’ Bobotezî, atuncea nu să manâncă nimnica. Atuncea ne făcém câte-on miezuc aşé de mălai, şi coceam pă fiteu, turtă de-acee, da’ trebuie sărată, să hie sărată hăt bine, şi-api pă noaptea disai cine vine să-ţi aducă apă. Pi că-ţi era sete dup-acee. Da’ io nu uit veci, că io am făcut aşe şi io am disat, da’ nu cu orânda me, cu un văr de-al lui am disat. Tăt Viorel l-o temat şi pă văru-so acela şi şi p-a mneu, tăt Viorel. Io tăt m-am gânitu-mă, da’ io nu m-am gânit că...că io nu pe discutam cu el, cu văru-so acela. Mi- am dat seama, că no, o fo veri, o fo prunci din fraţî. No, şi-api mi-am dat sama. În zua de Sf. Andrei, zâce că nu-i voie să te lai pă cap cu pteptinile. Zâce că te mănâncă luptii, ce ştiu câte ştieu. Fete nemăritate la noi n-o rămas nime’ să nu să mărite veci. S-o măritat. 190 memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) D-api poate până le vine orânda, până le vine ceasu’, no, nu ştiu. Amu’ hai c-o fo’ care o fo prostucă, care acele n-o fo de măritat, acele n-o fo să aivă bărbat, acele o fo aşe cum le-o lăsat Dumnezo. Da fete nemăritate la noi... Hai să zâc care s-o dus, c-o fost de s-o dus, o mărs de tinere pă la mănăstiri. Da asta, la noi în sat, să nu să mărite niciodată n-o fost! Nunta La nuntă, sâmbătă sara era cunună. Făce cununa la mireasă. La fecior să făce steag! Cu dantele roşii şi negru şi care ... ştii cum... de tri colori, aşé îngustucă. Pune o năframă mândră roşie, de păr. Şi-api păstă ié puné dantele, cipcă, noi aşé le zâcem. Şi-api făcé cununa mirelui, o făcé aşé, cât era de lungă, de bărbânog. Ştii ce-i bărbânogu’? Bis Care-i coaptă la pământ Şi nu-i ajunsă de vânt. Refren Vai, de ielu Bis Mamă, obrăjorii lui, Îs ca spuma laptelui. Refren Vai, de ielu Bis Mamă, mustăcioara lui Refren Vai, de ielu Bis Îi ca spicu grâului, În grâuţ creşte tăciune Drăguţ c-a meu nu-i în lume. Refren Vai, de ielu Bis În grâuţ creşte săcară, Drăguţ c-a meu nu-i în ţară Refren Vai, de ielu Bis Preluca Nouă, 1960 128. Pă la noi pă la Prelucă Umblă vântu tăt de fugă. De nu ţâi clopu cu mâna, Nu-l ajungi cu săptămâna. Preluca Nouă, 1960 Mireasă din Ţara Lăpuşului; Colecţia: Xenia Pop 191 memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) 129. Pă din sus de Baia Mare Pă din sus de Baia Mare Trece-un volintir călare. Bis Stângu, dreptu, Vai, săracu volintiru, Bis Cum îşi pierde boletiru Stângu, dreptu. Lăsaţi doru măi, băieţi, Că până veţi libera Bis Fetile vor aştepta, Stângu, dreptu. Preluca Nouă, 1960 Colecţia PAMFIL ŞI MARIA BILŢIU Hori din Ţara Lăpuşului 130. Munte, munte, brad stufos, Ia, apleacă-ţ vârvu-n jos Să mă sui în vârvu tău, Să văd până-n satu meu, Să văd casa şi moşia, Copilaşii şi soţâia. Copilaşii mei ce fac? Copilaşii mei fac bine, Stau la masă, mâncă pâne. -Mamă, tata meu, când vine? -Vine azi, ori vine mâne, Îi un fel de frunză verde, da-i îngustucă. Şi-api aceie trebuie să o facă. O făcé o nevastă, da trebuie să aivă părinţî amândoi. La fată iară-i făcé cunună de de-aceie. Şi puné sârmă. Sârmă şi cu bumbuşcă, aşé roată pă cunună, să o ţâie. Şi-api no dacă avé nănaşi de domni şi de de-acele, api avé şi de-acee (cunună) albă, mândră, nu ştiu cum. Mireasa atuncea era cu poale, cu zadie mândră cu pene, cu cămeşă faină, api ori de-o fo iarna, o fo tieptari, no, dacă nu, o fo vară, o fo orice laibăr, cum să vă spui io? Şi era îmbălţâtă şi avé coadă lungă, o-mpleté coadă lată, din mai multe, era aşé, lată coada pă spate! No, aşé era mireasa! No, pă când era sară, api era jocu’ miresî, juca şi cine méré şi-o juca, puné bani, no, aşé era miresâle. Acolo, într-o farfurie, înt-on bol, no şi juca mireasa! No, pi strâga cine vroie să strâje...Şi-api viné nănaşa, pă când să găta jocu miresî şi-api nu ştiu cum strâga, că: Ie-ţi, mireasă, zua bună De la mama ta cea bună, De la fraţi, de la surori, De la fetile din sat.. No, şi fetile strâgau strâgături, când lua cununa di pă cap şi pune năframă, ca amu era nevastă, n-o mai fo fată. Aşé era! Api iară o mai juca mirele, o juca nănaşii... De-aieste. Atuncea povestéu, dacă povestéu, tinerii, hai, povestéu un an de zâle, o de cumva o vinit fecioru’ din cătane şi o vrut ca să să iéié laolaltă, nu trece mult! No, vine toamna, până la Crăciun, mereu la bere, cum zâc io şi la joc, şi-aşé, pă când o trecut Boboteaza, s-o peţât, c-amu-atuncea aşe zâcé. Ca şi cum s-ar logodi, da’ zâcé, cutare şi cutare o fo acolo şi acolo a peţî. No, c-api atuncea aşe zâceau la noi. No, şi-api să-nţălejéu şi când să facă nuntă! Coptiii povestéu laolaltă şi dup-ace cuscrii să-nţălejéu pă când să facă nunta. Dacă nu să plăcéu cuscrii, aşé, cu chiu, cu vai, ajunjéu până la o adică, şi-api era musai să să iéié, că mai băgau şi motiv, şi de nu era gravidă, minţău că îi. Atunci nu era cămin, făcéu nunţâle în căsî, cum avéu căsî. Scotéu tăt din casă şi făcé nunţi, no. Corturi o făcut amu’ după Revoluţie încoce o luat a face corturi, da’ atuncea, aşé să făcé. C-api amu’ ştii cum îi, mai demult, bdeţî omini n-o ştiut nici cum să facă căsâle, api făce câte-o casă cât on fogădău, ştii, una mai mare şi-api amu’ acolo făcéu nunţi. No, şi băgau mese, că amu’ atuncea aşé era. Amu’ avém aicea la fostu’ bdirău a colectivului, s-o făcut mesă de-acele lunji. Atuncea aducé mesă de-aieste, mese mai mari, şi băgau acolo, puneu feţă de masă, bine, amu’ ce-ai avut! Atunci umbla mirele şi mireasa pân sat, pân tăt satu’ umbla şi tema la nuntă. Atuncea umbla pân sat, ori la cine, la tătă lumea o mărs, amu’ vezî că le trimăt invitaţii şi ce ştiu câte, api n-o ştiut de-atâtea! I-o chemat, „Vă rugăm frumos, să ne veniţî la nuntă”, api alţî i-o fo neam, alţî cum o fo, şi-api no, ştii cum îi, şi- atuncea mai ştieu că dacă ai avut celalalt de mai nainte, de-o avut nuntă şi i-ai fost, api şi ii o ştiut că tre’ să margă, să-şi facă datoria. 192 memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) Ţân io minte, că eram fată de zăce ai şi atuncea când s-o gătat războiu’ o fo douăsprăzăce nunţî în câşlejile acele a li Crăciun. Douăsprăzăce nunţî! No, şi-api era ladă, o lădoi, cum să-ţi ştiu zâce? Lădoi lung, aşé. Şi-acolo puné ţolurile şi puné perinile şi no, în ladă, ié şti că ce-avé, nu căta nimé! Acee o puné, de-o fo iarna, o puné pă sane cu cai şi-o duce unde-o mărs de noră! Nunţâle să făceau duminica şi sâmbăta se făcéu numa jocu’ şi pregătirile. Da, atuncea, sâmbăta da’... sâmbăta sara era toamna cum spui io, să făcé cununa la mireasă şi la steag. Şi mirele mere la mireasă, cu steagu! No, aşé, aşé-o fost! Pă când să găta slujba, că încă să păză popa, pi ca să poată să cunune şi-api să vină la nuntă. No! E, da mérém la nuntă, da’ până la doisprăzăce, mai mult nu, că amu’, mai pe la tri ceasuri, vii de la nuntă pă la 5 dimineaţa. Amu’ nici n-am fost de când, da’ nici nu mă mai duc veci! Şi mâncarea o făceau socăciţele. Făcéu prăjituri, şi-api pă când găta, făcé carnea ceie o frigéu, care să hie să să deie cu pireu’ şi să făcé sarmale şi supă. C-api ducéu găini şi făcé. Api’ când eram io mireasă, n-o fo numa’ o părete de naşi la mire, mireasa n-o avut. La alţii o fo şi patru păreti. Să ai ce plăti. Atuncea, dacă te-ai căsătorit şi-ai avut un coptil, api viné şi ţî-l boteza, o fată, ce-ai avut, şi-atuncea i-ai plătit şi de cununie. Făcé un colac mare, şi-api pă colacu cela cumpăra un material, no, un material fain. No, şi-api boteza şi coptilu’, trebuie un colac la nănaş şi on colac pântu coptilu’. Pântu copilu’ finului, dacă l-o botezat ii. Şi-api aşé, aşé era, no! Şi-api trebuie să meri şi când dai colacii să zâci „Iartă-mă nănaşă” de tri ori. Şi la moaşă, care te-o moşit! C-amu tăte le-oi vorovi cu mnevoste. No, şi-api la moaşă care... Amu’ atuncia alejéu coptil numa’ pă cel mare, acela l-am făcut acasă, da pă acela ce s-o înecat, acela l-am făcut în spital. Api’ când m-am plătit, o trebuit să... la moaşă, o fo moaşa de-aicea. Api no, dam colacu şi pă ce i-am cumpărat, pă colac şi „Iartă-mă moaşă, iartă-mă moaşă, iartă-mă moaşă!” Când viu acasă mirii li să strâgă cu grâu. Pi pun on...un rând punéu scaune, da pun aşé on butuc de lemn, c-api amu’ acela nu-l poţi arunca, că tre’ să-l arunce păstă casă, numa’ cum cela–i greu, nu-l poate arunca! Api puné câte-un butuc de-acela, puné o farfurie, da’ di cee mai lătucă, puné grâu acoale şi era o găleată cu apă, şi-api no, méré fete şi la găletuţă era fecioru’ şi la grâu era o fată, ş-api strâga că: Ţâpaţî grâu, nu ţâpaţî pleavă Că mireii mni-s de treabă! Şi-api tăt arunca, şi celălalt cu găletuţa iară arunca, api amu’ să feré şi mirele şi nănaşii şi tăţî, că amu’ să nu-i ude. No, pi-i mai şi uda, în bajocură! Zâcé că dacă plouă când îi nunta miresii, zâce că, pă când a avé un coptil, zâcé c-a fi bună de lapte, a avé ţâţă la coptil. Dacă fata, pă când, de o ié, apoi o lasă cineva, apoi nu să mai duce nime’ la ié, api fecioru’ iară de are orice apucături, cine-i ştii vrerea? Api aşé rămâné. O fost aicea la noi, o fost o fată, da’ s-o căsătorit, nu ştiu de câţi ai îi căsătorită. Şi de ié zâcéu că amu’ gata, nu s-a mai căsători veci. Da’ Ori păstă on an de zâle. Ai plecat tată-n război Şi-ai lăsat şi car şi boi. De la Şanta Frăsina, Rogoz, 2008 131. Care cuc mi-o cântat mie, Di la moarte să nu vie. Vie-i numa penile, Că mi-o cântat relile. Vie-i penile, pă vale, Mi-o cântat de supărare. Vie-i penile, pă luncă, Mi-o cântat numa de ducă, De dor şi de supãrare multã. Să mă duc în ţări streine, Unde nu cunosc pă nime, Numa frunza şi iarba, Care-i în tătă lumea. Dui şi duinu şi daina, Vai şi-amar de viaţa mea. De la Buda Ana, Ungureni, 2008 132. Săracile maicile, Cum leagână fetile. Le leagână, le tragână, Le dau pă mână străină. Le leagână, le hrănesc, Străinii le hăsnuiesc. Străinii, până ce cină, Le ţân sfeşnic şi lumină. Pă când gată de cinat, Au vasăle de spălat, Pruncuţ mic, de legânat Şi trăiesc tăt cu bănat. De la Herman Hermina, Rogoz, 2009 193 memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) 133. Colo jos, pa prundurele, Zâorel de zuă Zâduiesc tri frăţuiele. Zua, ii ce zâduié, Noaptea-li să surupé. Siminic, din grai, grăié: -Hai, fraţilor, să cinăm Pă on pat să ne culcăm, Visu, care l-om visa, Noaptea, ni s-a adevăra. Dintre nevestile noaste, Care cu prânzu-a veni, Noi, în zâd, o-m zâdui. Nevasta lui Siminic, Dimineaţă, s-o sculat, Pruncu şi l-o aşezat, La Siminic o alergat. Siminic când o vidé, El din grai aşe grăié: -Dă-i, Doamne, on lup ’nainte, Doară ié s-a spăimânta Şi prânzu şi l-a vărsa. Lupu, ié l-o-nconjurat, La Siminic o alergat. Siminic, din grai, grăié: -Hai, fraţilor, să prânzâm, Nevasta s-o zâduim. Zâduit-o, până-n brâu Ş-o ieşit on spic de grâu. Zâduit-o, până-n barbă Ş-o ieşit on sir de iarbă. -Siminic, ţ-am fost soţâie, Tu mă zâduieşti de zie. Nu te doare inima, Să-ţ zâduieşti soţâia? Nu te doare sufletu, Că-m’ rămâne pruncuţu. De la Herman Hermina, Rogoz, 2009 Miri din Ţara Lăpuşului; Colecţia: Xenia Pop s-o căsătorit şi i-o dat Dumnezo un bărbat bun, bărbatu-so îi di pă la Sighet şi îi la Cluj. Da’ o fost gravidă şi o născut o fătucă şi cum o născut-o, nu ştiu ce boală apare atuncea după ce naşti şi-ţi moare. Şi-api ié o fo în etate, cătă 30 de ai o fost! Api amu’ nu ştiu, n-am mai întrebat-o pă mă-sa, că rămas-o gravidă, ori... Tăţî zâce din sat că gata, că a lu’ Velica, că Velica o teamă, nu să mai mărită veci. S-o măritat, are bărbat bun şi de tăti cele! Că şi de bărbat te hrăneşti! Apoi zâcé că cel ce-i divorţat, o bărbat, o fomeie şi să căsătoreşte şi ié pă altu’, zâce că nu curveşte, că preacurveşte, aşé scrie în Sfânta Biblie. Zâcé ce-o împreunat Dumnezău, oaminii să nu despartă. No, api dejaba, că vezi că amu’ majoritatea băutura asta îi pă faţa pământuli şi vezî câte năcazuri îs şi coptiii rămân vai de capu’ lor, no. Api-amu’ vezî că mai sunt şi altile, că sunt bugăte, nu că judecăm, povestim, da’ majoritatea femei o mărs în ţări străine, pă cân’ o mărs acolo, o dat de altu’ şi şi-o lăsat coptilaşii şi bărbatu’ acasă, sau s-o dus bărbatu’ şi-o lăsat fomeia, n-o mai avut hia de ié. No! Şi câte 194 memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) s-o-ntâmplat de-aieste? De i-o murit soţu’, zâce că aceie îi dezlegată, pân leje, pân Sfânta Biblie, îi dezlegată, se poate căsători, da’ de iştia zâcé că nu curveşte, că preacurveşte. No, api ştii-le Tătucu’ Sfânt din cer, noi nu ştim, numa cum cetim în cărţî. D-apoi, pă timpurile mele, că io-s de mult..., apoi méré băiatu’ a peţî la fată şi no, care să tocmeau, api... Atuncia nu dădé verighete...Nu, numa de atunci încoce, aşé, de-un pic de vreme... Ş-api no, să învoieu cum să facă nuntă, să-nţălejéu. Alţî dura câte-un an, alţî la o lună-două, făce nuntă. Apoi, nunta să făcé...atuncia n-o fo cu atâtea prăjâturi cum să facé amu. Ţâpoi să făcé, plăcinte nedospite, aşé încreţâte, tare bune. Şi io am fo nănaşă mare bugăt! Făcém câte 60 de plăcinte! Şi ţâpoi, de ducem cu desajii! Anumea! Aşé era! No. Şi atuncea ducé fiecare om câte c-o feliucă de horincă. Da! Acuma mirii, tăţi, socrii...no, nu...Api erau socăciţe care trebuieu să strâjé, să-ntiné găina. Api amu’, io cu aceie una nu mai ştiu. Am întinat şi io bugăt, vai! Fierbi o găină, da’ o tai aşé frumos, ca să-i rămâié gălganu’ şi clonţu’, şi să-ţi hie, că-i pune ţâgara-n gură. Îi punea hârtie de asta creponată, aşé tătă, şi cu mărjele şi aşé, şi-apoi o pune-ntr-on blid, aşé, şi-o baji cu pticioarile in pâne, să steie aşé ţapână, să nu să-mburde. S- api, cine o-ntină, api, să duce şi întină că „să trăiască nănaşu cel mare” şi nu ştiu ce, şi nu ştiu cum... Mai demult să juca şi la noi jocu’ miresii. Da, că pă când să ospătau şi tăt, no, amu om juca jocu’ miresii. Pune o masă acole şi pune on blid aşé, cufundos şi-api, punei bani acolo şi jucai jocu’ miresii. Ceteraşu’ zâcé, da nu mult, aşé câte-un pticuţ şi jucai jocu’ miresii. Zâce că c-on leu, cu doi, că nu-i ruşine, cine joacă mireasa. 135. Săcerat-o, fetile, Holdă ca păretile Şi feciorii le-o pus clăi Ca, cătanele-n bătăi Şi le-o pus tăte şireag Ca, cătanele-n Reteag Şi le-o pus tăte şiruţ Ca, cătanele-n Clujuţ. Cununa de unde vine, Multe care rămân pline. Carele grâu aducând, Voie bună, gazdii dând. Oare ce zgomot s-aude? Vin feciorii să ne ude. Ii cununa ne-or udá, Noi bine ne-om uspătá, C-am gătat bine holdá. Herman Hermina, 78 Rogoz,2009. 136. Săracă, inima me, Iară prinde a mă dure, Nime nu şti că di ce. De-u-ai duce-o, la izvor, Nu ai cunoaşte-o din mol. De-u-ai duce-o, la fântână, Nu ai cunoaşte-o din tină, C-am ajuns mamă streină, Cu durere la inimă. De la Şanta Frăsina, Rogoz, 2008 195