memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) 104. Mândra mé s-o lăudat C-are poale de bumbac Ş-am văzut în sat la joc Că n-are poale deloc. Preluca Nouă, 1960 105. Io nu joc că ştiu juca Da mi-i drag a-mpiedeca. Preluca Nouă, 1960 106. Fost-a tata tăcărgău Şi mă tem c-oi fi şi eu. Preluca Nouă, 1960 107. Hop, leliţă, cu ciup roşu Burică-te cătă moşu C-are moşu on bătălău Şi ţ-a bate ciupu tău. Preluca Nouă, 1960 Colecţia MARIA MIRELA PODUŢ Credinţe şi superstiţii la stâna maramureşeană În satele de la poalele Munţilor Gutâi încă mai există credinţe la stână moştenite din moşi strămoşi. În satul Şurdeşti, Fisculaş, o credinţă importantă este legată de ziua în care se adună oile pentru stână: “Oile se adună pentru stână de 1 mai. Da’ dacă 1 mai pt’ică în zî de post, nu s-adună că nu se poat’e face sâmbra numa a treia zi. Dacă ar hi miercuri, joi şi vineri, nu se face sâmbra în zî de post. De obicei, să lasă pă sâmbăta c-api sâmbăta îs ominii cam p-acasă. S-adună aşă ca să să poată măsura nu în zî de post: marţa, joia sau sâmbăta. Zâce că-i bine pântru oile, să nu păţască ceva: să nu le trăznească, să nu le mănânce şi s-ar putea să nu fie lăptoasă... Aşé-i dat’ina. Nu facem noi ce nu s-o făcut niciodată. Mai demult le-aduna, da’ tăt aşă”1. Alte credinţe, asemenea unor tabu-uri, legate tot de zilele săptămânii, în special vinerea: “ Să nu ne mutăm d’i pă ţarină la Gutâi vinerea pântru trăznitu’”2. Stână la poalele Munţilor Gutâi pot face ciobanii din apropiere: din Şurdeşti, Plopiş, Cavnic etc. Ţăranul respectă credinţele fără a ignora şi ideea de acceptare a ceea ce s-ar putea întâmpla. “Api ce pot păţî, numa’ Dumnezo şt’ie ce pot păţî. Pot păţî bugăt’e: ori le muşcă un gândac, ori le trăzn’eşt’e pă mai mult’e, ori dă o boală-n ele...”3. De asemenea, miercurea şi vinerea nu se tund oile ca să nu păţească ceva. Nici să nu numeri oile în zi de post “că or sări lupt’ii-ntre ele”4. Credinţe şi superstiţii au generat şi remediile împotriva unor boli. De exemplu, “dacă să-nfoacă la pulpă, să le freci cu pt’iele de neviscă”, adică nevăstuică. Dar “acee şî muşcă oile. Dacă o muşcă aceie pt’iere, vineţăşte şî-nt-o zî îi gata de ié. Sau dac-o muşcă gândac, pt’ică lâna di pă ié şî-nt-o zî moare. Da’ dacă o muşcă o broască râioasă numa’ îi pt’ică pulpa”5. Dacă oile sunt muşcate de şarpe, leacul ar fi “ un fel de frunză lată cum este pă-naintea căsî ce i să zâce << minciună>> şî este şî-n pădure, da’-i mult mai mare, ca palma”6. Ciobanul a ajuns la această concluzie făcând o analogie cu ceea ce mănâncă cerbul când îl muşcă vipera, dacă îl muşcă. Drumul pe care păstorii îl fac în fiecare an cu urcuşul şi coborâşu-i caracteristic nu este lipsit de pericole care trebuie înfruntate şi necesită curaj. Unul dintre cei mai aprigi duşmani ai stânii este lupul. Ciobanii consideră că acesta are “mint’ea a 12 1 Performer Petre Dipşe, 45 ani, Şurdeşti, 2007 2 Performer Maria Dipşe, 41 ani, Şurdeşti, 2007 3 Performer Maria Dipşe, 41 ani, Şurdeşi, 2007 4 Performer Petre Dipşe, 45 ani, Şurdeşti, 2007 5 Performer Augustin Dipşe, 72 ani, Şurdeşti, 2007 6 Performer Petre Dipşe, 45 ani, Şurdeşti, 2007 182 memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) 108. Io la mândra când mă duc Mi-i cărarea pă sub nuc, Pe sub nuc, pe unde-o apuc. Io la mândra când mă trag, Mi-i cărarea pe sub fag Pe sub fag, pe unde-o trag. Preluca Nouă, 1960 Casă păstorească din 1935; Colecţia: Corina Isabella Csiszár oamini şi put’erea a şăsă oamini”7. “El până nu cercetează terenu’, nu să bagă. Tot face urme roată, roată. Când o sărit cânii, nu ştiu încotro să să ducă că-i plin de urme”8. Când vine lupul “ bat cânii, ieşi afară, strâji, faci larmă. Api să departă. Avem ţăd’i de carbid, da’ să t’em cânii. Când vin doi, atuncia-i periculos. Unu’ hârăieşt’e cânii, celălalt vină şî atacă. Dacă faci foc şî arde tare, el ştii că nu dorni că tu ai pus pă foc. Când să domoleşt’e focu’, el vină pă lângă colibă că ştii că tu dorni că ţî s-o potolit focu’. Şî dacă-i pui ceva cergă api aşă şt’ii că acele nu-i fac nimnică”9. În ceea ce priveşte superstiţiile legate de lup se zice că “dacă prinde orice şî mănâncă, două săptămâni i se încleştează gura şî nu mai poate prinde nimnică”10. Şi dacă se întâmplă ceva la stână în acel interval “zâce că nu ţ-o putut prind’e oaia că în zâlile cele nu ş-o putut deschide gura. După ce mănâncă o oaie méré şî vomează ş-apoi mănâncă el dup-aceie liniştit. Da’ nu stă pă loc, tăt îmblă”11. “Acest simbolism al devoratorului ţine şi de cel al gurii de fiară, imagine iniţiatică şi arhetipală, legată de fenomenul alternanţei zi-noapte, moarte-viaţă; gura devorează şi scuipă înapoi, este iniţiatoare, căpătând, în funcţie de fauna locală, înfăţişarea celui mai vorace: în cazul acesta, a lupului”12. De asemenea, se spune că “nu poat’e întoarce capu’ să să uit’e-napoi numa’ cu tătu. Aşă de tare-i în grumaz, aşă ar hi el că nu s-ar put’e întoarce cu capu’. Ca lupu’, nu t’e poţi întorce-napoi numa’ cu tătu’”13, spune o vorbă din bătrâni. Un alt posibil duşman al stânii este ursul. În acest scop nu este bine să frigi slănină seara, că-i miroase ursului şi vine la oi. 7 Performer Augustin Dipşe, 72 ani, Şurdeşti, 2007 8 Performer Petre Dipşe, 45 ani, Şurdeşti, 2007 9 Performer Petre Dipşe, 45 ani, Şurdeşti, 2007 10 Performera Augustin Dipşe, 72 ani, Şurdeşti, 2007 11 Performer Petre Dipşe, 45 ani,Şurdeşti, 2007 12 Chevalier, Jean, Gherbrant, Dicţionar de simboluri, volumul 2, Editura Artemis, Bucureşti, 1995, p. 251 13 Performer Petre Dipşe, 45 ani, Şurdeşti, 2007 109. Decât să omori o muscă, Mai bine să ţuci o cuscră. Preluca Nouă, 1960 110. Zâce lumea că-s nebun C-am legat calu la prun Şi i-am pus fânu la c.. Nu mănâncă că-i sătul. Preluca Nouă, 1960 111. De n-ar fi ochi şi sprâncene N-ar mai fi pă lume rele, Ochii şi sprâncenele Fac pă lume relele. Preluca Nouă, 1960 183 memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) 112. Ţâne-te lele de-aci Să nu pice nădrajii. Nădrajii dacă-or pica, Ti ţâne de ce-i afla. Preluca Nouă, 1960 113. Hai să bem că bani avem Şi mălai nu cumpărăm, Am o cupă de fărină Hai să-ţi dau şi ţie o mână Să-ţi ajungă-o săptămână. Preluca Nouă, 1960 114. Bine-i tânăr şi holtei Că meri sara unde vrei; Rău-i tânăr ne-nsurat, Noaptea stai legat la pat. Preluca Nouă, 1960 105. Io decât să am nevastă Mai bine la oi pă coastă. La nevastă-i trabă rate Da la oi le dai din bote. Preluca Nouă, 1960 Stână; foto: Felician Săteanu A feri oile de lup, de farmece etc. este o sarcină, o responsabilitate la care oamenii răspund direct sau indirect în funcţie de relaţia lor cu stâna şi cu animalele. Astfel, cu ocazia măsurişului, preotul satului sfinţeşte stâna şi oile cu aghiasmă şi face rugăciuni specifice acestui ceremonial, legate de păstor şi păstorit. Stropirea cu aghiasmă are scopul de a purifica, dar are şi rol apotropaic, de a îndepărta eventualele primejdii care se pot abate asupra stânii. Oamenii care au oi la stână ţin post pentru a fi ferite oile de primejdii în oricare zi a săptămânii. Există sărbători în calendarul creştin dedicate oilor, cum este “Haralambie” care se ţine pentru ca oile să nu fie mâncate de lupi. Există de asemenea o zi special dedicată animalelor: prima vineri după Paşti când creştinii sărbătoresc “Izvorul Tămăduirii”. “Atunci femeile mărg cu sare, cu fărină la biserică, pun şî plant’e într-o coşercuţă făcută dintr-on fel de <> împlet’ită. Şî să slujăşt’e ş-api pui şî la vit’e şî la oaie, când dai abrac, să lingă. Apoi pui aşă cum pui sare pă mâncare, cum folosâm noi la Paşti, nu pui o litără că poate o litără duci acolo de tăt”14. Păcurarul este implicat direct şi este principalul responsabil de soarta oilor după ce acestea au ajuns în stâna lui. Datoria lui şi a oricărui alt om care vine la stână este să nu meargă cu unghiile mari, să prindă oile de pulpă că este pus să şi le taie acolo. Şi “să nu meri de rându’ tău, să nu te speli pă mânuri să vadă c-ai pus mâna pă găleată că t’e scot’e-afară”15. Din preocuparea pentru igienă au izvorât alte credinţe. După ce se mulg oile, se strecoară laptele şi se măsoară, se spală păcurarii pe mâini ca să mănânce. “Se spală toţi acolo-nt-o găleată de-o-lăture. Şî apa ceie s-o arunce-nt-o tufă, înt-on térş, unde nu poţ călca ca să nu să facă bătucături, călcături, un fel de noduri pă ujăr la oi. Că să fac nişt’e ot’iuri, să coc, le doare şî nu 14 Performer Augustin Dipşe, 72 ani, Şurdeşti, 2007 15 Performer Augustin Dipşe, 72 ani, Şurdeşti, 2007 184 memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) stau la muls”16. “Când pui lapt’ile să hiarbă, să ai grijă să nu iasă-n foc că să-nfoacă oile la pulpă. Dac-o ieşât în foc să ţâpi sare ca să nu se-nfoace la pulpă, că s-ar put’é să iasă”17. Laptele nu trebuie strecurat către ”scăpătat” sau Apus “că să duce lapt’ile de la oi. Să-l strecuri cu gura găleţî spre Răsărit să vie lapt’ile la oi”18. Pentru farmece, când se ia laptele de le oi şi zbiară, există credinţa că e bine să mergi la preot cu sare ca să o sfinţească. “Am păţât că o zdierat oile şî mi s-o strâcat multe la ujăr. Şî am mărs la bésérică cu grunz de sare care apoi să pune la oi să lingă”19. Tot de credinţe ţine şi faptul că în stână nu e bine să vorbeşti vorbe spurcate. “Mai bine zâci o rugăciune, “Domne ajută!”, te speli pă mânuri şi mulgi oiţele”20. Femeile nu au voie să intre în staul, nici printre oi. Mai ales în ziua măsurişului “nu să pot apropt’ie ca să nu spurce oile că s-ar face bube pă uger la oi”21. 16 Performer Petre Dipşe, 45 ani, Şurdeşti, 2007 17 Performer Petre Dipşe, 45 ani, Şurdeşti, 2007 18 Performer Petre Dipşe, 45 ani, Şurdeşti, 2007 19 Performer Augustin Dipşe, 72 ani, Şurdeşti, 2007 20 Performer Petre Dipşe, 45 ani, Şurdeşti, 2007 21 Performer Maria Dipşe, 41 ani, Şurdeşti, 2007 106. Mai bine-i fecior holtei Că meri sara unde vrei Nu te-ntreabă nevasta Unde ai mâncat noaptea. Preluca Nouă, 1960 107. Bine zâce, rău jucăm, Nu-i ciudă că amu- nvăţăm. Preluca Nouă, 1960 108. Bate-mă, Doamne cu bâta, Nu mă bate cu urâta; Bate-mă, Doamne, cu paru, Nu mă bate cu amaru. Preluca Nouă, 1960 109. Sărutatu-m-o mândra Cum ai da cu scândura Da şi io am sărutat Cum ai da c-un par în gard. Preluca Nouă, 1960 185