memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) Şi umbând pă lângă foc Şi şi-o ars şorţu-ntr-un loc. Hai, cinstită nănaşe mare, Ridică-te în pt’icioare, Că şi eu mă urc pă prag Ca să văd cine mi-e drag. Nănaşule, ce gândeşti, Găina ca s-o plăteşti Aripioara piţula Clonţu plăteşte suta. Nănaşule, de n-ai banii, Dau găina la ţâgani, Ţiganii de abia aşteaptă Ar mânca-o şi nefiartă. Ia, ia, ia, da nu ţ-oi da, Până nu mi-i număra Pă frunzuţă de trifoi Talerii de pă doi boi. Săracă găină sură Ieri erai pă după şură Ş-amu eşti cu banu-n gură. Săracă găină grasă, Ieri erai pă după masă Şi-amu eşti friptă pă masă. Săraca găină albă Bună-ai fost de astă treabă. Săracă găină slută, Nănaşu-n gură ţi să uită, Iar nănaşa te-ar mânca Numa de te-ar căpăta. Adă teia s-o descui Să o dau nănaşului. Preluca Nouă, 1960 Cântec 10. Mire, bine ţ-ai pus clopu Nu ştiu cum ţ-a fi norocu; Mire, bine ţ-ai pus pana, Nu ştiu cum ţ-a fi tigneala. Preluca Nouă, 1960 Colecţia MARIA MIRELA PODUŢ Nunta tradiţională din Mogoşeşti (comuna Satulung) Când să căsătorea on fecior şi c-o fată, când să hotărau să se ia laolaltă, s-o înţăles amândoi şi şi-o pus t’emători. Fecioru şi fata méréu şi îi t’emau pă t’emători. O fost cât’e 14-16, chiar şi 20 de perechi. Când am ştiut că-s t’emători, m-am dus la o fată şi i-am dus palţău să-l gate. Fata ceie cu mă-sa mi le-o gătat şi îl punea în geam până când o mărs t’emătoriu după el. Îl pregătea cu joljuri brodat’e, cu pen’e, cum o ştiut femeile atuncia. Mai puneau flori, verd’eţuri. Cu o săptămână înaint’e de nuntă să pregătea. Nunta să făcea de obicei joia şi sâmbăta. În ultima duminică înaint’e de nuntă să duceau tăţ t’emătorii la fată acasă und’e i s-o gătat bota. Lua bota şi să strânjeu ori la mnireasă, ori la mire. Să făcea o masă şi îi împărţea: o pereche în Pribileşti, alta în Satulung, alta în Buşag, doi în Hideaga, doi în Tămaia şi doi în sat. Ziceam: În zua..., la fecioru (cutare), îi nunta, vă pofteşte la nuntă. T’emătorii să îmbrăcau frumos, băiatu ţinea palţău în mână. În zua nunţii, să îmbrăca fecioru frumos şi să ducea la fata care i-o gătat bota, stătea până o îmbrăca mă-sa frumos cu pind’ileauă, cu păru făcut. Când s-o gătat, o lua d’e mână şi mergeau la nuntă. Apoi s-abăt’eu tăţ câţi o fo numiţi de mire la el acasă, iar la mireasă la fel. Care-o fost a mnirelui, méréu la mnireasă acasă. Muzicanţ erau şi la mnire, şi la mnireasă. Apoi să dăd’e la danţ şi jucau până vin’é socru cel mare d’e obicei şi zicé care-o fo numit să margă să ceie mnireasa. El şi on prét’in de-a lui méréu după staroste. Starostele era pregătit, n’e aştepta cu pălincă pă masă. După ce serveam câte-on pahar d’e pălincă, ne duceam la nuntă. Starostele s-o băgat în casă şi noi am mărs la danţ. Apoi starostele venea şi anunţa că-i d’e mărs d’e cerut mnireasa şi-i d’e mărs la cununie. Apoi starostele anunţa mărsul după nănaşi. Atunci o fost numa o pereche d’e nănaşi, cei mai bocotani din sat. Aceia o fo nănaşi la tăt satu că săracii n-o avut rând să margă. Tăţ nuntaşii d’e la mnire, fete, feciori, câţ o fost, méréu la nănaşi acasă. Méréu şi muzicanţî. Nănaşii pregăteau o masă şi pălincă. Îi luau pă nănaşi şi să ducéu la mnire. Iară să juca. Apoi o vin’it vremea c-o trebuit d’e mărs la cununie. Pă feciorii ceia doi care trebuiau să ceară mnireasa i-o dus în casă şi le-o spus să margă să o ceară. Ceialalţ jucau în continuare. Nănaşii rămâneau la mire. De-o fo mireasa din alt sat, bocotanii punéu cai. Să ducéu la mnire şi-i înstruţa cu plant’ici, să urcau în cară şi să duceau după mireasă. În sat méréu pă jos. La mireasă s-o băgat tăţ în casă, feciori, fete, vecini, nuntaşi. Io ca t’emători, cu prét’inu meu, am mărs acolo la masă. Mireasa era 156 memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) după masă. Apoi am început a cere mireasa: Onorată adunare, Vă rog de puţână ascultare Unde s-ar afla un socru mare şi-o soacră mare Să poft’ească la cinstita casă, La luminata masă. Joc din Satulung; Foto: Felician Săteanu Atunci socru cel mare cu soacra cea mare o vin’it înaintea t’emătorilor. Şi eu am continuat: Câţi chemaţi, câţi nechemaţi, Câţi d’in dragoste frăţească Aţi venit la această casă, Noi am auzât o veste Căci în curţile aceste Este-o floare mohorâtă D’e ochi pământeşti iubită. Floricica-i lângă masă Gata să o părăsască, Ne place cum îi gătată Numai stă cam supărată. Supărată las să hie Căci să duce la cununie. Of, fiica noastă frumoasă, Te-am poftit până la masă Să-ţi spun 2-3 cuvint’e Cum oi ştii io mai fierbinte Căci vremea-i scurtă Şi nu-i multă, Asta zî îi mai trecută. Plânje dragă şi suspină Doru maicii d’in inimă; Cântec 11. Tri pomniţă ş-o cireaşă, Noi merem după mnireasă. De-om afla-o somnoroasă, Om lăsa la mă-sa acasă, Să o deie după domn, Să să sature de somn, Că de-aciia sunt bugăţi Cu ciure şi cu coveţ. Preluca Nouă, 1960 12. Nu mai plânge tu, mireasă, Că nu meri noră de-acasă Plângă numa mirele, Că vine de ginere. Numa-şi pune clopu-n cui, Mnica-n casă nu-i a lui; Numa-ş pune clopu pă masă, Mnica a lui nu este-n casă. Preluca Nouă, 1960 157 memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) Cântec 13. Vai, săraca mireasa, De tri zile n-o mâncat, Numa o stat şi s-o uitat, Pă fereasta grădinii, S-o temut că n-om vini; Pă fereasta de din dos, S-o temut că ne-am întors. Preluca Nouă, 1960 Cântec 14. Tu, mireasă, miresucă Dacă-i mere la străini, Nu-ţi da sfatu la vecini. Că vecinele-s căţăle Şi te scot la vorbe rele. Du-te-n vale la o pt’iatră Că aceie-i mamă şi tată. Preluca Nouă, 1960 15. Sănătate bună mamă, Ţ-am lucrat bugăt pomană, Şi-ncălţată şi desculţă, Păntru şasă perinuţă. Apă rece nu-i mai bé, Adusă de mâna mé. Preluca Nouă, 1960 Plânje dragă, lacrămi varsă Căci t’e duci din astă casă, Căci t’e duci pă drum făcut Şi nu vii fată mai mult; Căci t’e duci pă drum d’e ţară Şi nu vii fată iară. Atunci îi mai hi tu fată Când or cânta peştii-n baltă Şi şt’iucile pe uscat, D’e fet’ie te-ai scăpat. Iarăşi eu cu-a mea rugare, Eu mă-ntorc cătă-adunare Să fie cu ascultare, Să tacă cuptoru, Să grăiască t’emătoriu; Să tacă casa, Să grăiască masa, Să plângă mireasa. Să plângă fetele Care-o feciorit cu ié Şi feciorii care-or vré. Gazde bune, vă rog tare D’e puţână ascultare, D’e vo 2-3 cuvint’e Care în cărţi stau scrise Şi astăzi trebuie zise. Ié-ţi, mireasă, ziua bună, Ié-ţi, mireasă, nu spun glumă D’e la soare, d’e la lună, D’e la frunza d’e la fag D’e la tatăl tău cel drag. D’e la grădina cu flori, D’e la fete şi feciori, D’e la pietrele din vale, D’e la vecinile tale Şi-i sărută, mândră, dulce Înaint’e de-a t’e duce Şi frumos le mulţumeşte Căci bine te-au putut creşt’e Dă-le-o dragă sărutare Ca să nu t’e uite tare Că te duci în depărtare. Că tu de la ei t’e duci La părinţ necunoscuţi, La părinţ în alte curţi. Mi-i jele d’e ce mi-i jele, Mi-i jele d’e părul tău Că astăzi îl pui sub faitău Şi-i capăt d’e jocu tău. Sub faitău şi sub cunună 158 memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) Trece voia ta cea bună, Trece, mândră, d’e la t’ine, Trece, zău, şi de la mine. Iar acuma, socru mare, Sănătat’e dumnitale, Această fiică-a dumneata Înainte de-a pleca Ea frumos se va ruga Să-i dai binecuvântare Ca fericită să-i fie Scumpa ei căsătorie. Vă las în pace Precum şi dumneavoaste veţi face Lăsându-vă voioşi Să vă găsim sănătoşi Şi cu toţii întruna Să le zicem tinerilor fericire. Apoi îşi lua rămas bun mireasa prin staroste. Ceialalţi, t’emătorii, socrii cei mari serveau câte-on pahar de pălincă. Apoi s-o pupat mireasa cu părinţii, cu fraţii, cu vecinii, cu fetele. Mireasa plângea. În timpu aiesta, o ieşit din curte t‘emătorii care-o cerut mireasa ţinând mireasa d‘e braţ, iar în ceie mână ţineau palţău. Pă urmă o vin’it nuntaşii, fét’ile, feciorii. S-o dus la cununie. Dacă ajunjé mai iut’e mireasa, t’emătorii o trebuit să stea lângă ea până o vin’it mnirile să deie mâna cu el, să o pupe. Apoi s-o luat d’e braţ şi s-o dus la biserică. În biserică, la nănaşi şi la mniroi le-o dat o plant’ică şi câte-o lumânare. După ce i-o cununat preotul, o ieşit din biserică iar pă mnireasă o luat-o doi t’emători de-a ei şi s-o dus cu ei acasă. Pă mire l-o luat două fete fecioare din oastea lui. T’emătorii care o cerut mireasa erau trimişi iară după mireasă. Colacu îl puné pă masă şi puné două farfurii cu grâu. Oastea mnirelui intra în curt’e. Oastea miresei stătea deopart’e, oastea mirelui o stat în spatele nost. Apoi am zâs: Ce saltă, ce veselie Ce lucru poate să fie Ce staţi aicia adunaţi Dumneavoastră iubiţi fraţi, Că noi d’e mult umblăm Şi încă aşa loc nu aflăm: Afară feciori jucând, În casă fet’e plângând. Însă plâng din desfătare Tocmai ca la o casă mare Unde vedem poarta legată. Poarta-i legată cu lanţ d’e cal Ca noi să umblăm în zadar Sau cu funii de fuior, Poate de noi v-a fost dor. 16. Nime-n lume nu să-nşală Ca fecioru când să-nsoară, Prinde patru boi la car Mere-n lume după amar; Prinde patru boi la rudă, Mere-n lume după trudă. Preluca Nouă, 1960 17. Mărg în cuscri pă dumbravă, Rupând flori şi rupând iarbă, Rupând floarea florilor, Drăguţa feciorilor. Preluca Nouă, 1960 18. Tu mireasă, ieşi afară Şi te uită pân colac Că vine cine ţi-i drag; Şi te uită pân inel Că vine drăguţu tău. Preluca Nouă, 1960 159 memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) 19. Dulce-o fo mierea şi bună, Ş-amară a fi păstă o lună; Dulce-o fo mierea-n păhar, Ş-amară a fi păstă un an. Preluca Nouă, 1960 20. Ieşi afară, soacră mare, Că-ţi aducem noră tare Să te bată de cuptor; Că-ţi aducem ajutor, Să te ajute la cuptor. Să te scalmâne de păr Şi de vatră câteodată Când îi hi mai supărată. Preluca Nouă, 1960 21. Ieşi, popă, cu cărticica Şi cunună floricica Ieşi popă cu patrahiru; Şi cunună trandafiru. Preluca Nouă, 1960 22. Socăciţa mniresi Şede-n fundu grădinii C-o mână de aluat Nici îi copt, nici îi sărat Şi cuptoru tăt îi spart. Preluca Nouă, 1960 Însă cu noi fiţi buni şi blânzi Că noi nu sunt’em flămânzi, Nici nu ne t’emem d’e voi Măcar sunt’em 3 sau 2 Că ni-e gloata minunată Cu tot felu de arme gătată, Toţi cu puşti şi cu pistoale Da cei mai mulţi îs cu mâinile goale. A nost tânăr crăişor Plin d’e pară şi d’e dor S-a sculat d’e d’imineaţă Şi-a luat on bucium mare Şi-a suflat în trei părţi tare Şi-o adunat oaste multă Care de el bine-ascultă. Dar unul dintre cei mari Călare pe un cal Ca şi-on ducipal Să rid’ică-n scări, Să umflă-n nări Şi ne-alesă pă noi doi, Pă min’e şi pe frate-meu Ca noi doi să pornim, Floricica s-o găsâm, S-o săpăm d’in rădăcină S-o sădim l-al nostru crăişor în grăd’ină. Acolo să crească Ca să nu să veştejească. Noi ne-om lua colacu Şi pă voi vă ducă dracu; Noi ne-om lua simbria, Şi voi vă scărt’inaţi de râie. Atunci o vin‘it toată oastea mnirelui, t‘emătorii înainte, io cu colacu subsuoară şi-o-nconjurat masa de tri ori. T’emătorii şi fetele de la mireasă o tăt ţâpat grâu păstă oastea mirelui. De tri ori s-o-nvârt’it pă lângă masă. Mnireasa era în casă, în şură o fo pregătite mesele. Mai demult să şi ajutau oamenii, vecini şi niamuri apropiate. Cu o zî înaint’e şi în zua nunţii, d’imineaţă bună să punéu şi strânjéu mesă. N-o fo atunci cămin şi bănci. Femeile strânjéu farfurii, linguri, furculiţe. În timpu acela, oamenii ce-o fo numiţi pântru treaba asta, o pregătit şura, o pus mesăle, bănci roată. Apoi s-o băgat tătă lumea la masă. Când să înconjura masa, ziceam: Daţi cu grâu, nu daţi cu pleavă Că ni-i mnirile de treabă. Mai demult să punea on scaun. Pă urmă s-o pus o masă. Să 160 memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) punea o farfurie, colacu pă masă. La masă, dintâie s-o pus ceva prăjituri. Atunci erau oameni numiţi şi la horincă, n-o pus canceauă ca şi-amu. Între timp, femeile aranjau masa. Era o socăciţă anume care făcea mâncarea. Femeile să ajutau atunci. Nu era numa ea. Femeile duceau cartofi, ulei, care ce-o avut: Starostii s-o înţăles. Starostele de la mire zicea: Cinstite staroste, Noi n-am venit dejaba aicia, Noi am vinit dup-o floricică Care-i gătată mireasă Să ne-o aduceţi s-o vedem. Celălalt staroste zicea: ”-Da, cinstite staroste. Mă duc”. Mergea în casă după mireasă. Sarostele de la mire o stat acolo şi-o aşteptat să vie cu mireasa. Între timp, o gătat on om şi i-o pus o faţă de masă pă cap, l-o înstruţat cu flori, îl lua de mână şi-l ducea la celălalt staroste. - Cinstite staroste, am ascultat după cum ai zis. - Da noi nu asta am vrut, am vrut mireasa, floricica. Şi să nu vă gândiţi că umblăm degeaba, avem acte întocmite la Primărie. I-o lăsat ”loc la gură”, i-o dat o sticlă de pălincă şi el tot o băut, muzica tot i-o zis. Tot o jucat şi-o băut. L-o luat d’e mână şi s-o dus în casă. Apoi o vin’it cu mireasa. O luat mireasa d’e mână şi-o venit: - Cinstite staroste, v-am împlinit voia. Atâta o am căutat până o am aflat şi v-am adus-o. Apoi mireasa să băga lângă mnire şi să începea răspunsu. Atunci să răspundea colac şi nu tăt satu răspund’é. Să făcé on colac, iar pă colacu cela era material de on şurţ dinaint’e la mnireasă sau material de o haină sau un batic pă cap şi îl punea pă colac şi zicea: Şi io am fo poftit la-această încoronare. Da n-am vin’it cu mâna goală Cum să duce omu la moară, Ci am venit cu un colac mândru frumos Din pieliţa Domnului Cristos Cine din el a mânca, Să vie-a hori şi-a juca. Iar starostele îl prezenta. Asta să zicea la toţi colacii. Materialu l-o pus înaintea mniresî, colacu l-o dus şi l-o tăiet pă masă, să-i servească pe nuntaşi. Tot o pus colaci şi stăt‘éu la rând. Alţii răspund’éu şi bani: 5, 10, 15 lei. Să servé masa. Erau femei anumite care puneau mâncarea pă masă. Omu care-o fo numit dădea câte-on pahar de horincă. Muzicantu de la mireasă cânta la masă la nuntaşi. Muzicantu de la mnire să ducea în casă şi să punea la masă să mănânce. Îi dădea mâncare şi băutură. Apoi femeile veneau şi strânjéu tăt’e de pe masă. Era o anumită femeie care le spăla. Apoi să ducea celălalt fel d’e mâncare. Era cartofi şi on mnez d’e piţă. Apoi era levişe şi la urmă sarmale. Ca prăjitură, să 23. Să strigăm o strigătură Să să audă-n bătătură; Să strâgăm una mai tare Să să audă păstă vale. Preluca Nouă, 1960 Strigături 24. Pă la noi pă la Prelucă, Hăt de mult să face ţuică. De o bei cu voaie bună, Tătă treaba méré strună; De o bei cu voaie rea Ţî să duce căldarea. Preluca Nouă, 1960 25. Pă la noi pă la Prelucă Umblă vântu tăt de fugă. De nu ţâi clopu cu mâna, Nu-l ajunji cu săptămâna. Preluca Nouă, 1960 161 memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) 26. Unde joacă prelucanii Să clătesc şi bolovanii, Unde joacă lăturenii Nu să clătesc nici cocenii. Preluca Nouă, 1960 27. Unde joacă prelucanii Nu să baje lăturenii C-or sări ca şi cocenii. Preluca Nouă, 1960 28. Să jucăm prelucăneşte, Brânza nu ne zăhăieşte, Mălaiu, Doamne, fereşte! Preluca Nouă, 1960 29. Io la joc, mama la joc, Cine dracu-a face foc. Preluca Nouă, 1960 30. Io la joc, mama la joc, Toca-m-oi de joi pă foc. Preluca Nouă, 1960 punea sucitură cu marmeladă, cu sâlvaiz. După ce s-o servit masa, o vin’it muzicantu mnirelui în şură. Să scoteau mesăle din şură, să făcea curăţenie acolo. Apoi o jucat. S-o dus celălalt muzicant la masă. Apoi o jucat până o fo de mărs cu mireasa, spre seară. Apoi să găta nunta cu feciorii. Înaint’e de a méré acasă tăt tineretu, s-o făcut danţu mniresî. O pus o masă în mnijlocu şurii. Starostele de la mnire o luat 2 farfurii şi le-o pus p-olaltă. Nănaşii şi cu mnirile stăteau deoparte. Apoi o zâs starostele: Cine-n lume s-ar afla Să ne joace mnireasa, La mnireasă bani a da. Apoi cine-o vrut să joace mnireasa, s-o dus şi-o învârt’it-o de două ori. O pus acolo în blid la staroste banii. Apoi de-o vrut să mai joace, o mai pus bani şi iară o mai învârt’it-o de două ori. Să punea 1, 2, 3, 5 lei după cum o fost. O jucat cât o vrut la ”danţu mniresî”. Când s-o gătat, o mărs mnirile şi o ”dezbătut” mnireasa. O pus şi el bani în blid, o luat mnireasa şi gata. Apoi on ceatarâş o zâs: ”Cătă casă tăt tineretu!” Tinerii nu au voie noaptea. Când însera, plecau. Fiecare şi-o dus fata acasă, fata care i-o gătat palţău. Apoi o vin’it ”chemaţii”, însuraţi, neamuri, prieteni. Să înţălejău ei: ”Mă, mérém ”în t’emaţi”? ”Mérém, da unde?”. Unde o fo muzicantu mai bun. Da mai mulţi să ducéu la mnire, unde-s mniroii şi nănaşii. La mnireasă acasă méréu neamuri şi vecini, da la mnire s-o dus mai mulţi. Femeia făcea câte-on blid de prăjituri, sucituri. Femeia o puné în ştergură, bărbatu în buzunar şi să ducéu la nuntă, ”în t’emaţi”. Lăsau prăjiturile în vecini şi s-o dus la joc. La 12 noaptea o băgat t’emaţî la masă. Fiecare şi-o pus înainte ce şi-o adus. Apoi s-o început ”băulaşt’ina”. O dat şi oamenii care-o fo numiţi câte-on pahar de băutură. Apoi să-nt’ina, femeile să serveau între ele cu prăjituri. Apoi să puneau şi ei la mâncare aşă ca la tineret, ca la zuă. Apoi jucau până d’imineaţa. Cine-o cerut mnireasa, trebuié să dezgat’e mireasa. Io, dac-am fost fecior, m-am dus acasă. Da o trimăs pă cineva când s-o hotărât că trebuie să dezgate mnireasa. Eram culcat. M-am trezât, m-am îmbrăcat şi m-am dus la mnireasă. Fecioru trebuia s-o d’ezghet’e. O pus on scaun în mnijlocu şurii, muzicanţî o cântat horea mnirésî, femeile roată. Nănaşa ceie mare o gătat mnireasa şi ştié cum trebe d’ezgătată. Da n-o fo voie să puie mâna, numa fecioru. Ié o gătat-o. Şi îi spunea feciorului ce să facă. Tăt le luam şî le dădeau până ce o-am desfăcut d’e balţ. Luam balţu şi mergeam în casă. Erau blide, icoane atunci pân case şi îl puneam dup-on blid. Apoi am luat un batic şi o trebuit să i-l leg pă cap cum am ştiut. Pă urmă o tomnit-o femeile. Am sărutat-o şi o trebuit să o joc on danţ. Apoi am mărs înapoi cătă casă. O rămas ”chemaţii” până la zuă. După-masă să făcea ospăţ cu ce-o rămas. Méréu nănaşii, starostii amândoi, mniroii, vecini şi mai petrecéu un pic. Apoi s-o gătat nunta. 162 memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV ) 31. Bine cântă ceatăra Când să mărită mândra. Când să mărită cea hâdă, Nici ceatăra nu cântă. Preluca Nouă, 1960 32. Joc în Satulung; Foto: Felician Săteanu Danţu la şură Atunci să făcé danţ la şură. Să băga muzicantu pă tătă vara. În tăt’e sărbătorile, duminica, începând de la Crăciun, o fo danţ. Feciorii şi fetele plăteau muzicanţî. Muzicanţî erau din Satulung, din Finteuşu Mic. Era vioară, contră şi bas. Fetele şi feciorii să ducéu la danţ. Să pregătea şura, să făcea curăţenie, să punéu lăiţ pă marjine, acolo o şezut femeile. Muzicanţî stăt’eu în colţ. Fetele şi feciorii jucau. Mai jucau şi unii tineri însuraţi. Jocu să făcea într-o şură mare, încăpătoare. Fetele şi feciorii méréu separat la danţ, nu mereu împreună. Să întâlnéu acolo. Jucau pă rând cu fetele, aşă s-o părândat. Să zâcé păstă danţuri, păstă atâtea joci cu min’e. Muzicanţî zâcéu on danţ, feciorii şi fetele mai ieşeau afară să beie apă, apoi iară dansau. Fetele cam de la 14-15 ani intrau în danţ. Fetele stăteau în ”gura” şurii, méréu feciorii şi le luau la danţ. Pă care o luat-o, cu aceie juca până la capăt, până ce-o gătat danţu. Să dansa codrenescu, bătuta pă pt’icioare, ştraieru jucau fetele care o ştiut, 7 paşi. Eu am jucat numa cu fetele care-o ştiut juca. Acele şi-o ţinut dansu pentru mine, n-o trebuit să le chem, o ştiut că păstă atâtea danţuri vin cu mine. Bărbaţî stăt’éu în curte, vorbeau, jucau cărţi. Femeile şidéu roată pă lăiţ în şură. Acolo să strânjé tot satu: femei, oameni, copt’ii. Eram îmbrăcaţi în cămăşi de pânză. Când am început io cu danţurile, purtam izmene de-acele largi. Când însăra, să termina şi să duceau toţi feciorii şi fetele.1 Bine zâce dumnealui Poate zâce orişicui, Poate zâce la-mpărat, Nu la mine-un blăstămat. Preluca Nouă, 1960 33. Bine zice dumnealui N-ar mai zâce nimănui. Preluca Nouă, 1960 34. Cetăraş, ceatăra ta, Făcută de sâmbăta, Să ne zici duminica, Duminica-n sărbători, La fete şi la feciori. Preluca Nouă, 1960 1 Performer Vasile Roman, 81 ani, Mogoşeşti, 2015 163