memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV )



Colecţia FLORIAN NICHITA




Chematul la nuntă




1.



Noi în lăcaşu dumneavoastă am intrat
Dumneavoastă scaun de hodină  ne-aţi  pus
Noi pă scaun ne-am pus Şi solia nu ne-am spus. De pă scaun ne sculăm Ca solia să  ne-o dăm
Că-i solie-mpărătească Mult să  nu ne zăbădească. Noi am vré a grăi,
Un cuvânt, două  sau  tri. Noi de-om şti cinstea ne-a fi Dacă nu, mneavoaste Iertători  îţi fi.
Acest voitor de bine
Şi voiere de cinste
Este cuvânt mai  întâia oară De la Florian Ion şi soţâia dumnealui
Mai ales şi mai  tare De la o tânără ce-o are. Tânăru iesta o zâs
Că Dumnezău i-o dat
Zî de cununie, Ceas de căsătorie Ca-n ceasu  cel bun Şi cu  noroc să hie
Şi o zâs că  nu poate face
Nici o bucurie, Nici  o veselie,
Fără mai  mulţi boieri
Şi oameni de omenie.
Noi ştim că şi mnevoaste Sunteţi oamini de omenie. Şi vă poftim şi pă dumnevoaste
Pă duminică  diminicioară
La un păhar de băutură,
La mai  multă  cinste şi voie





144
Colecţia CORINA ISABELLA CSISZÁR, MARIA MIRELA PODUŢ





Ceremonialul nupţial în Pribileşti
(comuna Satulung)



Jocul




Io am prins danţu la şură. Era ceteraşu arvonit pă tătă vara. Taică-meu  era  t‘izeş.  Da  nu  mergea  fata  sângură.  Roată  erau aparţinătorii şi sub scaun să punea mâncarea. Era vin, horincă, prăjituri. Când era în pauza din joc, mai schimbau câte-o gură de vin cu pret‘inu, o prăjitură cu vecina. Să juca jocu cu sticla, cu sărutatu, cum era periniţa.  Femeile care stăteau pă marjine să uitau şi să gândeau: Hopa, ceie să sărută cu cela. Şi când mergeau sara la lucru d‘e mână povesteau.
La 12-13 ani tinerii intrau în joc. Fetele stăteau în bocor (ciopor, grup), să ţânéu braţ la braţ şi băieţii stăteau în altă parte a şurii. La danţ şi la baluri erau însoţiţi şi băieţii şi fetele. Aparţinătorii stăteau pe lângă pereţi, pe scaune sau pe lăiţ, cum era în şură. Bătrânii méréu să să uite la danţ, să-l vadă pe nepot sau pe nepoată. Feciorii stăt‘eau împreună, discutau sau beieu un pahar d‘e ţuică. Când începé danţu, fetele stăteau tăt‘e bocor şi aşteptau. Fiecare băiat méré şi-şi lua din grămada de fete pe care o dorea, o invita la danţ. După aia, în timpul dansului, dacă un fecior dorea să danseze cu o altă fată care dansa cu alt băiat, se ducea şi-i zicea băiatului: “Îmi dai voie?” Şi îl scotea din joc. Şi de aici se iscau scandalurile că de multe ori zicea:
”Nu-ţi dau voie”. Apoi să şi băteau. Rămâneau fetele în dans şi nu le lua nime. Feciorii care rămâneau schimbau perechile din dans. Dacă nu-i dădea voie să o joace pe fată, fecioru care-o cerut-o zicea: ”De ce nu-mi dai voie? Ce îi a ta?” Şi începea scandalul. Cele care nu erau luate la dans de obicei nu ştiau juca. Fata trebuia ”băgată în danţ”. Cineva trebuia să o invite la danţ. Când se făcea jocul în cămin, unele fete mai ieşeau în timpul danţului, deşi nu era voie să iasă. Apoi oamenii discutau. Băieţii făceau şi strigături în timpul danţului:

Nici cu gându n-am gândit
Că cine m-o ciufulit,
Rădăcina st‘inului şi fata ciurdarului.1

La Crăciun, umblam a colinda în cete iar fetele nu méréu de-acasă.  Dacă  o  fată  nu  era  acasă  de  Crăciun  când  o  vin‘it colindătorii s-o colinde, la bal de Anu Nou sau de Bobotează n-o mai
1   Performer Grigore Buie, 69 ani, Pribileşti, 2015
memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV )



chema nime la dans. Erau 3 danţuri, 3 baluri de sărbători. Toată lumea ieşea la joc. Jucau şi cei însuraţi.
Când mergeau acasă de la dans, feciorii le însoţeau pe fete, iar părinţii mergeau mai în spate.2
D’e la 14-15 ani méréu feciorii în sat la fete sara. Numa marţi şi vineri sara nu méréu. Ne înţelejăm 3-4 feciori şi mérém la o fată. Acolo ne jucam cărţi. Méréu câte 6-8 feciori la o fată într-o sară. De ţ-o fo drag fecioru, stăteai în t’indă prea mult cu el, mama băté prisnelu:
”O, c-ai şezut pé mult, hai în casă!” De obicei rămâné unu în t’indă cu fata. Când să grăbeau să margă la altă fată, ieşéu mai mulţ deodată şi acela rămânea în t’indă cu fata.
Ne-nţelejeam: Tu ţâi viderea acolo până vin’im şi voi viniţ dincoace. Făceam rocada, să mérém la   2-3 fete într-o sară.
Erau feciori la care le era ciudă unu pă celălalt şi ziceau: ”Tu Mărioară, tu hai după mine, nu méré dup-aista c-aista-i bocotan şi-i trebe multă avere, hai după mine şi vid’e-i tu cât de bine ţ-a hi.” Apoi nu l-am lăsat nici să mă ţuce că nu mi-o plăcut.3



Nunta

Când se mergea în peţit se stabilea când să  meargă fata pă vid‘ere. Pă vid‘ere să  mergea ca să  se vadă  ”starea” băiatului. De multe ori mergeau şi să strâca târgul. Pe vremea aia să luau mai mult după avere.
Mergeau pă vid‘ere înainte cu  vreo  lună şi  ceva de a pune data de nuntă. Şi să înţelegeau, mergea fata prima dată la băiat. Părinţii fetei mergeau prima dată la părinţii feciorului. Acolo se stabilea data nunţii. Când méré fecioru ”în peţit”, méré cineva apropiat cu el, o rudenie mai în vârstă sau două. Ei îl ajutau să convingă mireasa să se căsătorească cu el. Acolo să beie ţuică tot timpu cât stăt’eu la discuţii. Era horinca pă masă şi închinau. Atunci  stabileau când méréu pă vid’ére. Atunci făceau ospăţ. S-o tomnit, să zicea.
La logodnă să făcea on fel de ospăţ. Veneau prét‘ini, vecini. Când să cununau la primărie zicea că ”s-o pus pă tablă”.4
Mai erau care fujéu. Să ducéu de nu mai ştiau părinţii de ei. Să duceau la neamuri în alte sate şi stăteau acolo 2-3 zile, o săptămână şi apoi veneau şi tomneau nunta. Erau nevoiţi să stabilească nunta. De obicei, fujéu dacă nu să-nţelejău părinţî. Ei, tinerii, să-nţălejău şi dacă ori din partea fetei, ori din  partea băiatului, nu erau de-acord cu căsătoria, atunci să hotărău să treacă păstă voia părinţâlor şi fujéu. Erau supărate mamele când fujéu fetele. Îi lăsau pe părinţi să se calmeze on pic şi veneau înapoi şi făceau nuntă.5  N-o fo mare cinste la cei care fujéu. Pă fată n-o cununa cu balţ. Nu-i punea balţ pă cap. Sau care erau d’e născut, le ţâpa popa în odor. Dacă părinţî fetei nu-l vroiau pă băiat sau invers, ba că-i sărac, ba că-i prăpăd’it sau îi bătăuş, atunci fujéu.6
bună.
Noi dac-am ştii că-ţi veni Tare frumos ne-om pregăti,
Cu mesăle aşternute, Cu păharele umplute, Şi  le-om bé şi le-om goli
Şi cu  tăţi ne-om vesăli.

Preluca Nouă, 1960







Chemătoarele




2.



Să nu gândiţi
Că suntem nişte floricele de pă rât
Şi vă temăm cu  urât
Că suntem floricele de brad
Şi vă temăm cu  drag. Şi-un colac de gâu frumos
Cum îi faţa lui Cristos. Şi năframă de mătasă Cum poartă Sfânta- mpărăteasă.
Struţ mândru  de busuioc Cum poartă şi-nălţatu mire în clop.

Preluca Nouă, 1960

2   Performer Ioan Stejeran, 55 ani, Pribileşti, 2015
3   Performer Reghina Groşan, 59 ani, Pribileşti, 2015
4   Performer Grigore Buie, 69 ani, Pribileşti, 2015
5   Performer Ion Groşan, 65 ani, Pribileşti, 2015
6   Performer Doru Stejeran, 55 ani, Pribileşti, 2015;




145
memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV )



Flăcăii




3.



Să nu gândiţi că  suntem ceva cealăi
Sau ceva prabalăi,
Că suntem crai împărăteşti, Pă cum şi dumneavoaste vedeţi
Avem plantică  de mătasă
Ca-nălţata împărăteasă
Şi struţ de busuioc
Ca - nălţatu mire-n clop, Să aivă  tinerii noroc.

Preluca Nouă, 1960





Binecuvântarea la mireasă




4.



Cinstiţi oaspeţi şi nuntaşi Care v-aţi adunat la această oră
Şi cinstiţi l-această noră Iar noi de dumneavoastă Cinstiţi şi înduraţi priviţi Care sunteţi de Dumnezău rânduiţi
Ca şi pomii cei rodiţi Care dau rod ramurilor Din soiurile rădăcinilor.

Preluca Nouă, 1960












Joc în drum la Satulung; Foto: Felician Săteanu

De obicei, fetele să ducéu de nurori, că fetele-s ca răt‘iţăle, să prind unde le-mplunţ.



Chemarea la nuntă

Mnirile şi mnireasa avéu t‘emători aparte. Dacă t‘emai 10 t‘emători, api t‘emai şi 10 fet‘e să le gat‘e botele. Bota ceie era înstruţată cu şt‘erguri, cu batiste, cu plant‘ici. Bot‘ele le duceau la fată. Fetele le gătau într-o zi-două. După ce se găta nunta, fata ducé bota  acasă  şi  o  dezgăta  într-o  săptămână,  când  avea  vreme. Chemătorii méréu cu o săptămână înainte sau cu vo 4-5 zâle înainte de nuntă şi anunţau nunta pân sat. Ziceau: ”Să viniţ la nuntă la cutare, în data de...”Când am fost eu mai tânăr, purtau încă opt‘inci. Mulţi încă erau cu opt‘inci.7
Cu o săptămână înainte de nuntă  să  făceau (împodobeau) palţauăle (bâte ritualice de nuntă cu care chemau chemătorii invitaţii la nuntă). La noi să făceau cu cocoşi, cu floricele de porumb înşirate pă aţă şi hârtie creponată tăiată pătrăţele. Puneau panglici şi la capăt era un buchet de  baniţă  şi busuioc, în hârtie creponată. Umblau chemătorii, doi băieţi, din casă  în casă, cu  palţauăle în mână, să cheme la nuntă  cu  o poezie.8
La streaşina căsî să punea vara frunză d‘e stejar. Să punea la porţi.  Să făcea poartă de intrare cu frunză d‘e stejar. Iarna să făcea din brad.



Nunta propriu – zisă

Cam duminica se făcea nunta. Zua era nuntă cu tătă lumea. Sara feciorii şi fetele se duceau acasă. Numa cei căsătoriţi méréu sara. Bărbatu ducea o sticlă d‘e ţuică şi femeia o farfurie cu pancove,
7   Performer Grigore Buie, 69 ani, Pribileşti, 2015;
8   Performer Ioan Stejeran, 55 ani, Pribileşti, 2015



146
memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV )



ciurigauă. Şi era muzică, erau ţigani din Mogoşeşti, din Satulung. Cam
4 erau: primaş, bas, contrabas, gordonă, câteodată era şi acordeon.
De obicei la mnire era zua nunta, la mnireasă noaptea sau invers. Nunta se făcea în şură. Iarna se făceau mai multe nunţi. Se făceau şi vara, numai în post nu se fac.
Înainte cu o săptămână de nuntă, să ducea mobila cu ştraful la casa mirelui. Să urcau două, tri fete pă ştraf, cu haine şi mobilă şi iuiéu:

Câte haine îs aci
La trei  fete o putut fi,
Da noi le-am dat  la una, Că i-o fo  bună mâna
Şi la ié şi la mă-sa.9

Când méré după mireasă, să duceau cu carăle înstruţate şi cu caii înstruţaţi. Iarna mergeam cu sănii, iar vara cu caru. Erau câte
5-6-10 căruţă. Oamenii stăteau în căruţe cum stau azi în maşini. Care de care cu caii mai împodobiţi. Într-o căruţă era mirele, altă căruţă cu naşii şi altele cu  nuntaşii. Era exact ca şi alaiul ăsta de maşini pe care-l vedem astăzi. Fiecare căruţă era condusă de un sechereş (din magh.=căruţaş). Pă drum să dădeau de-a-ntrecerea cu caii, cu căruţele, care merg mai tare.10 Când mergeau la biserică, mnirile mergea primul şi apoi mireasa. Mnirile aştepta mnireasa în curt‘ea bisericii. Când s-apropt‘iéu, să ziceau nişte strigături, care face primu pas. Mnireasa aştepta să margă mnirile cătă ié şi mnirile la fel. Mirele era însoţit de două chemătoare. Erau foarte zgârciţi la paşii ăştia de apropiere. Când se apropiau, se sărutau şi intrau în biserică.
Mergând la cununie, fetele iuiau:

Iuiesc că  îndrăznesc, Gura nu mi-o şăinălesc. Cea frumoasă nu să-ndură, Că s-a sfârtica la gură.
Da să-ndure cât de bine
Că-i mai  hâdă  ca şi mine.

De-aş fi  proastă pă cum hâdă, M-ar mâna frumoasa-n ciurdă. Da noroc că-s mai drăcoasă
Şi o mâi pă cea frumoasă.

Strigătura méré aşé, Cine-i prost, s-a mânia, Cine-i ocâş, a tăcea.

De-aş fi  proastă pă cum hâdă M-ar mâna cu mă-sa-n ciurdă. Da noroc că-s drăgăstoasă
Ş-o mâi eu pă cea frumoasă.

9   Performer Marta Stejeran, 57 ani, Pribileşti, 2015;
10   Performer Ioan Stejeran, 55 ani, Pribileşti, 2015
Binecuvântarea la mire




5.



P-acest fiu al dumneavoastă
Pă care l-aţi crescut Ferindu-l de toate năcazurile,
De tăte rălile şi primejdiile
Vă rog a-l binecuvânta Că binecuvântările părinţilor
Sfinţesc casăle fiilor Iar blăstămurile părinţilor
Risipesc casăle pruncilor.
Şi dacă  or mere şi  s-or cununa
Înapoi s-or înturna Ş-acum vă lăsăm sănătoşi
Şi acum să  zicem cu toţii:
Fericită să fie
Scumpa lor căsătorie.

Preluca Nouă, 1960





Cerutul miresei




6.



Cinstite staroste, Dumnezeu  să  te trăia Traiul să  ţi-l sporească Gura să ţi-o înflorească. Noi am auzit o veste
Că în curţile aieste
Este o floare mohorâtă
De ot’ii pământeşti




147
memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV )



vrăjâtă,
De-al nostru  crăişor iubită. A nost  tânăr împărat (Crăişor, plin de dragoste şi dor)
Tare mult o cugetat
S-o ducă  pe cale lungă
Şi s-o răsădească
În grădina împărătească Domnu gându-i împlinească!
De aceea v-aş ruga
Şi sfat sănătos  v-aş da,
Ca pe această tânără floricea
La masă să  ne-o aduceţi Ca să  stăm să ospătăm, Cu ea de aici  să  plecăm. Văd că  de când ai  vinit De cerut nu te-ai  hrănit. Voi cerca, voi căuta
Şi mnireasă voi aduce, Noi să  merem de nurori,
Pă pământ să  crească  flori.

Preluca Nouă, 1960





Închinatul la mireasă




7.



Cinstiţi nănaşi mari
Şi cinstită adunare
M-aş ruga frumos de iertare
De un cuvânt de ascultare. V-aş ruga a asculta
La mireasă-aş întina: Trandafir de lângă masă Îţi închin ţie mireasă.
Tu, mireasă, fătu mneu, După ce-ţi pare mai  rău? După joc ori  după struţ, Ori  mai  rău după drăguţ? Că de-ţi pare după struţ,
Ie-ţi gându  de la drăguţ Şi ţî-l pune la barbat, Căci cu el te-ai  cununat.





















Mersul la cununie în Satulung; Foto: Felician Săteanu

Taci  din gură hadadură, Că-ţi tremură dinţii-n gură Ca paru la fârcitură.

Taci din gură, nu lătra, C-am o coajă şi ţ-oi da Răzături di pă covată
De când o fo mă-ta fată.

Nici cu gându n-am gândit Că cine m-o ciufulit: Buruiana, holbura,
Ciufu şi batjocura, Rădăcina prunului, Buruiana satului.

Şezi leliţă pă ciutruci (buturugă) Pân-a avé şi dracu  prunci
Ş-a veni feciorul lui
Şi îi fi  nora dracului.

Oare unde ne-om opri
La casa crescută-n iarbă, La oamenii cei de treabă; La căsuţa cea din vie,
La oaminii cei dintâie.

Tăt p-ai, p-aci, p-ai, Oare unde ne-om opri? La căsuţa cea din iarbă, La oamenii cei de treabă, La căsuţa cea din die
La oaminii de omenie.





148
memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV )




Noi mérém după mireasă, De om afla-o somnoroasă, Om lăsa la mă-sa acasă.

De ştiem câţi îţi vini,
7 câni am vrut beli,
7 câni şi 7 mâţă,
V-am fi  săturat  de piţă.

Iui-aş iui,
Da-i aicia oaricine
Şi m-a spune cătă soacra Că mi-i gura ca şi toaca. Şi mi-a scoate hulă rea
Şi mă t‘em că  nu m-a vrea.

Mireasă, mirele tău, Poate fi solgă bdirău, Da pă care l-ai lăsat Poate fi porcar la sat.
Nici porcar nu poate hi, Cu zdiciu nu ştii pocni.11



Cerutu mniresî

Starea civilă nu să făcea deodată cu nunta. Să făcea înainte cu
2 săptămâni. Prima dată méréu după nănaşii cei mari. Când ajunjem la nănaşi, ziceam: Noroc! Noroc să deie Dumnezo!

Onorată adunare,
Vă rog on pic de ascultare
De la mic până la mare C-a nost tânăr împărat D’imineaţă s-o sculat. Cred că v-o dat de ştire Preacinstitul nostru mire
Şi cred că v-o dat de veste
Că azi să căsătoreşte. Ca la orice cununie Aşă trebuie să hie
Doi sau patru naşi anume
Trebuie să îi cunune. De aceea m-aş ruga Naşule de dumneata Şi de soţia dumitale,
Adică de nănaşa cé mare, Să faceţi bine să poftiţi

11 Performer Marta Stejeran, 57 ani, Pribileşti, 2015;
Nu hi mireasă năcăjită, Că Dumnezău aşa o lăsat
Pă pământ să  crească flori,
Noi să merem de nurori; Pe pământ să  crească stini,
Noi să merem în străini. Frunză verde, iarbă creaţă
Astăzi dis-de-dimineaţă, Când mireasa s-o sculat, În grădină o alergat, Acolo s-o teptănat, Floare mândră s-o aflat. Mireasă, ţi să  arată
Cale tare îndepărtată. Mireasă, pă casa ta Cântă  cucu, nu mierla. Cucu gros, mierla subţâre,
Cânt-a mare despărţire. Întoarce-te cătă părinţi, Zâle cu lacrămi fierbinţi,
Mamă bună, tată  drag, Eu de-acuma vă  fac larg.
Şi în casă  de-ţi intra Şi la masă de-ţi cina, Şi la masă de-ţi prânzi Şi afară de-ţi ieşi
Oi pune pticioru-n piept. Şi-a mere în altu  sat. Păstă văi şi păstă munţi, La părinţi  necunoscuţi. Rându acolo nu li-i şti Râde-or şi or grăi. Busuioc de printre nuci, Cu străinii greu  o duci Da îi mere-n deal l-arat, Tăt n-or zâce c-ai lucrat. Şi de-i face dealu  şes, Tot n-or zâce că-i  bugăt. De-i întoarce dealu-n
sus,
Tot n-or zâce că-i de-ajuns.
Fă-ţi, mireasă, cununiţă
Şi o pune-n grădinuţă
Şi o lasă acolo-n pace,




149
memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV )



Să vedem ce floare face. De-a fi  floare albă,
La soacră-ta îi fi  dragă
Iar de e floarea mohorâtă, La soacră-ta îi fi  urâtă.
Ia-ţi, mireasă, zâua bună De la floarea din cunună, De la mama ta cea bună. Ce ţi-o trebuit ţ-o dat,
Pân-ai fost  de măritat. Asta orişicine ştie,
Că binele din fetie,
Nu-i popă să-l poată scrie. Nici  domnii în cănţălărie. Da binele din nevestie
Şi-un porcar îl poate scrie. Binele de la părinţi Niciodată să nu-l uiţi.
La părinţi greşeşti  o dată
Ei te uită, ei  te iartă.
La străini greşeşti  o dată Nu te uită, nu te iartă. Rozmarin cu  frunza verde, Vai, de mama ce are  fete, Mult mai plânge şi sustină Când le dă-n casă  străină. Te rog cinstită  mireasă
Să-mi dai  mâna păstă masă, Să-mi dai  mâna cu
dreptate
Că am fost  bune surate. Un joc am jucat,
Un gând am gândit, Drăguţu ţî l-ai  lăsat Rostuţu ţî l-ai ştimbat.
Tu, mireasă, cu  balţ creţ, Bagă samă ce lucrezi,
C-aista nu-i târg de ţară
Să cumperi şi să  vinzi  iară. Nici  îi măr putregăios,
Să muşti ş-apoi să-l ţâpi jos. Nici  îi pară  mălăiaţă,
Că-i drăguţ p-a ta viaţă. Tu, mireasă, fătu meu
Nu cred că  nu-ţi pare rău Când pleci  din odoru  tău Şi din casa mâne-ta
În care nu-i mai  cina.
Las că-i plânge tu  pă mâni
Că ti-i găsi la străini,
Că bărbatu  nu ţi-i frate
Să gândeşti că  nu te-a bate
Că bine nimeriţi. Nimeriţi la băuturi
Şi la mesă cu fripturi, Pe mese cupe cu vin Şi cu toţii să trăim.
Să trăiască naşu mare
Cu soţia dumisale Să trăiţ şi iştialalţi Dumneavoastră iubiţi fraţi. Să trăiască-al nostru mire Cu mireasa-n fericire.
Noroc să le deie Dumnezău.

Să serveşte câte-on pahar de băutură.  Apoi ne ducém cu nănaşii la mire. Apoi mérém după nănaşii mniresî. Ziceam la fel. Când am cerut mirele, am zâs:

Onorată adunare,
Vă rog on pic de ascultare
De la mic până la mare. C-a-nost tânăr crăişor Plin de pară şi de dor Dimineaţă s-o sculat, Faţa albă o spălat,
Lui Dumnezo s-o rugat. De ce s-o rugat, i-o dat:
Zî de bucurie, taină de căsătorie. Crai nou cinstit şi iubit,
Iată timpul ţ-o sosât Să t’e leşi d’e feciorie Şi să meri la cununie.
O, ce fecior diezmerdat, Tu şi jocu l-ai lăsat Pântru-o fată-nstrăinată Ai gândit că n-a hi alta. Fete de-aieste-or mai hi, Faţa ţi s-a veşteji.
Ié-ţi, tu mire, rămas bun D’e la colbu de pe drum Că în veci nu li-i călca, În şezători nu-i umbla, Nici la joc duminica.
Nici nu-i călca rât cu flori, Nici nu-i merge-n şezători Unde-s fete şi feciori.
Vin d’in vie nu-i mai bea, Pret’ini buni nu-i mai avea. Méré fecioru cu caru
Să-şi aducă lui amaru. Păst-on an sau păstă doi




150
memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV )



Duce-ar amaru-napoi
Duce-l-ar, dar nu mai poate
C-o jurat până la moarte. Ié-ţi, tu mire, rămas bun De la frunza de alun,
De l-al tău tătucă bun.
De la frunza d’in cunună. De la a ta mămică bună
Care mult în braţă te-o purtat
Şi de rele te-o scăpat. Dă-i o dulce sărutare Şi te roagă de iertare
Şi frumos le mulţumeşte Pentru că te-o putut creşte. Dar înainte de plecare, Cereţi binecuvântare
Că vei fi mai iertător
Şi acum şi-n viitor
Şi în ceasu de-ajutor.
Ié-ţi, tu mire, rămas bun D’e la iubiţii tăi bunici Care îs prezenţi aici.
Ié-ţi, tu mire, rămas bun
De la iubiţii tăi fraţi
Că rămân cam supăraţi Că azi de ei te desparţi. Când laolaltă aţi stat
V-aţi bătut şi v-aţi certat
Şi iară v-aţi împăcat.
Iar acuma la a ta pornire, Dă-le câte-o mulţumire. Iar cinstită soacră mare Sănătate dumitale
Sărută-ţi fiul iubit
Că fecior nu-l vezi mai mult. Socru mare, ca părinte,
Ce-ţi iubeşti fiul fierbinte, Ziceţi ca fericită să-i fie Scumpa lui căsătorie. Mergem cu oaste aleasă După scumpa lui mireasă. Noi mergem cu toţi voioşi, Să vă găsim sănătoşi.
Şi c-on struţ de busuioc
Să aibă mnirile noroc.
Şi c-on struţ de nintă creaţă Să aibă socrii mari viaţă. Noi cu câte ştim,
Cu atâtea ne mulţumim
Şi nimică nu poftim
Nici soacră-ta nu ţi-i mamă
Să gândeşti  că  nu-l îndeamnă.
Şi de-acuma înainte, Cărările ţi-s oprite Numa tri ţi-s slobozite: În grădină după ceapă, La fântână după apă
Şi la mă-ta câteodată, Când îi fi  mai  supărată Şi-atunci  amândoi deodată.
Ţie mire încă-ţi spun, Să nu hi a dracului;
Să nu porţi mireasa rău Că te-a bate Dumnezău. De ţi-a greşi o dată, Strânge-o-n braţe şi o iartă,
De ţi-a greşi ş-o sută, Strânge-o-n braţe ş-o sărută,
Că nu poate să  nu greşească,
Că-i minte copilărească. Ţie mire, iară-ţi spun
Să-ţi iei şi tu rămas bun De la tina de pă drum, De la drumu de pă vale, De la drăguţele tale.
Nu-i mai  purta struţ în clop,
Nu-i umbla din joc în joc.
Ţâpă struţu focului Şi drăguţa dracului. Nu hi mire supărat,
După drumu de pân sat. Lasă, plângă mireasa
Că-i rămâne plantica. Cinstite starost mare, Îţi întin şi dumitale,
Îţi întin cu  voaie bună, Bine nu mi-i la inimă. C-aţi vinit pă la ujină
Ca dup-o babă  bătrână. N-aţi vinit duminicioară Ca dup-o  fată fecioară. Batăr c-ai întârziat,
Pă obraz nu te-ai spălat, Păru  nu l-ai teptănat.




151
memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV )



Ochii ţi-s bugeţ de somn, Nu vezi că-i atâta om?
Ie de-aici, îmbuci o dată, Nu sta  cu  gura căscată.
N-o vezi  bine pă mireasă, Că-i cu  haine de mătasă? Nici  oiaga n-o vezi bine, De cum să mă vezi  pă mine
Şi de-ar hi chiar fără  sfat, Numa-o voarbă  ţ-am strâgat,
Că pă ot’i  nu te-ai spălat, Şi-ţi spun drept că  nu-i minciună
Că nu te-ai  spălat de-o lună.
Te rog, staroste mare,
Să te rădici  în pt’icioare, Să te văd cât eşti  de mare, Păstă  vară n-o plouat,
Eşti cam mic şî îndesat. Pă la vară a ploua
Şi-i mai  creşte p-atâta, Cred că  nu ti-i supăra. Năfrămuţă de mătasă Când mă-ntorc la mireasă Pă staroste-l las aci,
N-am cu  cine vorovi,
Că stă  cu  gura căscată, Gândiţi că-i găină bată, Nu ştii vorovi  c-o fată, Mireasă, păruţul tău
L-o pus popa sub haitău Şi sub zadie mohorâtă, Să-ţi hie lumea urâtă. Iară zic, iară mă-ntorc,
Cum să-ntoarce frunza-n plop.
Iară mă-ntorc  către soare, Către cinstitu nănaş  mare. Hăi, nănaş, te-oi întreba, Cu mine cum ti-i-mpăca Săruta-mi-i ori juca?
Ştiu că  nu mi-i săruta Că te-a bate nănaşa. De jucat  a hi ce-a hi
Da de nu mi ştii-nvârti, Doamne, hâd te-oi ocărî. Tăt ţ-oi zâce moş cu barbă, Te-ai  legat, nu eşti  de treabă,
Decât on pahar de vin La mnire ca să-i închin. Şi dac-a hi d’e pălincă,
Cred că nu ne-a hi nimnică.
Şi acum să zicem cu toţii la un loc
Să-i dea Dumnezău Sfântu fericire şi noroc.

Apoi să ciocneşte cu mnirile, cu nănaşii, cu socrii cei mari, cu toţi  nuntaşii. Muzica începe să cânte marşu cel frumos. Apoi ne îndreptăm cu alaiu spre mireasă. Ajungem la mireasă acasă. Acolo muzica cântă marşu. La mireasă acasă ziceam:

Onorată adunare,
Rog un pic de ascultare
De la mic până la mare.
Unde este-on socru mic şi-o soacră mică
Şi o tânără mireasă
Ce-o vedem aici de faţă Dumnezău Sfântu să-i trăiască. Frunzuliţă mândră creaţă, Sâmbătă d’e dimineaţă
Mândru soare-o răsărit Dar mândra nu s-o ivit. Ea frumos s-a-mpodobit Tot cu haine de arjint.
Şi-a nost tânăr crăişor Plin de pară şi de dor D’imineaţă s-o sculat, Faţă albă o spălat,
Lui Dumnezo s-o rugat. De ce s-o rugat, i-o dat, I-o dat zî d’e bucurie, Taină de căsătorie.
Mnireasă, dragă mnireasă, Te-aş pofti mai lângă masă Să-ţi spun 2-3 cuvinte
De jele şi dor fierbint’e. Vremea-i scurtă şi mai scurtă Asta zî îi mai trecută.
Plânje fiică, lacrămi varsă, Că azi pleci din astă casă Şi astăzi o dată cu tine
Să mărită şi-al tău bine. Binele ce l-ai avut
N-o să-l ai în veci mai mult. Gată-te, mireasă, bine
C-amu-am vin’it după t’ine, Gată-t’e şi t’e mândreşte, Plânje şi te năcăjeşte
Căci copilă când erai




152
memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV )



Nicio grijă nu aveai Decât batista ţi-o spălai, Buzele le rumineai. Acum plânje mniresucă Că în loc d’e joc şi salbă Îi purta o zadie neagră
Şi la nime nu-i hi dragă. Ié-ţi, mireasă, zua bună De la soare, de la lună, De la a ta măicuţă bună
Care mult în braţe te-o purtat
Şi de rele te-o scăpat, De la iarba de sub prag, De la al tău tătucă drag. Le dă dulce sărutare
Şi t’e roagă de iertare
Şi frumos le mulţumeşte Pentru că te-o putut creşte. Dar nainte de plecare
Cere-ţi binecuvântare Că vei fi mai iertătoare Şi acum şi-n viitor
Şi-n ceasul d’e ajutor.
Ié-ţi, mireasă, zua bună
Nu gândi că zâc tot glumă, D’e la unchi, d’e la mătuşi Că îndată ieşi pe uşi,
De la fir de cărăjele, D’e la veri şi de la vere Că nu-i mai fet’i cu ele. D’e la fir de lămâiţă, D’e la fete fecioriţă Care-s de-a ta măsuriţă. De la fir de busuioc,
De la feciorii din joc. Nu ţ-or veni sara-n sat Nici zua să meri la dans. Te-ai grăbit la măritat
Ca floarea la scuturat.
Floarea mai înfloreşte-o dată, Da tu altu nu eşti fată.
Cât’e flori le-ai răsăd’it, Tăt’e azi s-au veştejât; Cât’e flori le-ai sămânat, Tăt’e astăz s-o uscat. Creşteţ flori ca gardurile Şi-astupaţi prilazurile
Şi la mine gândurile.
Iaca-mi ieu şi iertăciune, Gândeşti că mă duc la funie,
Tăt ţ-oi zâce moş bătrân,
Te-ai legat, nu eşti stăpân.
Nănaşu s-o supărat, Că io frumos i-am întinat.
Să trăieşti nănaş  mare, Şi cu  hina dumitale,
Să porţi pene de păun, Să botezi şi să  cununi, Să  ai  hine şi nepoate, Batăr satu  jumătate. Frunză verde rujmălin, Păhăraşu-i ras şi plin; Frunză  verde viorele, Horinca-i pă la podele.

Preluca Nouă, 2014





Bulciugul




8.



Cinstiţi nuntaşi, cinstită adunare,
V-aş ruga să  luaţi aminte,
A mele câteva cuvinte: Tânăra noastă  mireasă, Fiindcă pleacă şi din casă,
Prin a mé gură  grăieşte Şi la tăţi vă  mulţumeşte Şi-şi teamă părinţii săi, Că-şi ia ziua buna de la ei.
Să-i dea o binecuvântare
Că azi în zi mare,
A vorovit Sfântu  Soare. Sfântu  Soare o vorovit Şi mnireasa s-o gătit,
Cu cunună de arjânt. Sui soare pă ceru
ceru-nalt,
Că eu  azi  am de plecat.




153
memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV )



Azi mă despărţăsc cu  jele, De la casa maicii mele;
Azi mă despărţăsc cu  greu
De la casa tată-mneu. Ţucu-te măicuţă dulce,
Iartă-mă că  eu  m-oi duce; M-oi duce şi n-oi vini
Fată altu nu ţ-oi hi.
Îţi mulţumesc de născut, De-mbrăcat şi de crescut, De-mbrăcat  şi de spălat Şi de mult lucru doicit. Ţucu-te măicuţa mé,
Te rog din inima mé
Dacă ţ-am greşi vreodată, Te rog din suflet mă iartă, Întinde-ţi mâna de iertare Şi gura de sărutare.
Gura să  ţi-o sărut,
Sânul cu  lacrămi să-l ud Şi-mi pune mâna pă cap, Mă binecuvântă cu drag. Ie-ţi, mireasă,  zâua bună De la frunzăle de fag,
De la al tău tată drag,
Şi frumos îi mulţămneşte Pentru  că  te-o putut creşte: Eu  îţi zâc tătucu  mneu, Dacă ţ-am greşit vreodată, Te rog din suflet mă iartă, Întinde-ţi mâna de-a
dreapta,
C-atunci ştiu că  mi-i ierta, Şi-mi pune mâna pă cap, Mă binecuvântă cu drag, Iară  să-mi iau ziua cea bună,
De la mama cea bătrână, Te rog şi-ţi mulţămesc, Zâle multe îţi doresc;
Că de când n-am apucat Mult în braţă m-ai purtat M-ai  ferit de foc şi vânt Şi de alte câte sunt
Şi în apă să  nu cad
Şi la foc să  nu mă ard Că ştie lumea-ntreagă, Cât v-am fost vouă de dragă.
Ia-ţi, mireasă,  ziua bună, De la neamuri  împreună, Fraţilor, surorilor,
D’e la fraţi, d’e la surori, D’e la grădina cu flori, Gând’eşti că mă duc să mor. Ié-ţi, mireasă, zua bună
D’e la măicuţa ta iubită
Că o văd cam necăjită.
Iar de crezi că-ţi pare rău, Vorbesc io în locu tău. Ştii, măicuţă, cum lucrai D’e min’e t’e îngrijeai,
Cum lucrai ziua şi noaptea
Ca să hiu şi eu ca alta
D’e frumoasă şi d’e gata. Iar acum la a mea pornire, Eu îţi dau o mulţumire Apleacă-te şi mă sărută, Măiculiţa mea cea scumpă
Că altu pân casă nu ţ-oi umbla
Numai la zâle mari
Şi atunci numa de-oi putea. Străinu nu te-a lăsa
Că bărbatu nu ţî frate
Să gândeşti că nu te-a bat’e, Nici soacră-ta nu ţi-i mamă Să baje pă t’ine samă.
Foaie verde mărăcine, Gată-t’e mnireasă bine, Gată-te că ceasu vine, Vine ceas d’e bucurie
Şi de mărs la cununie, Und’e cu mire cu tot, Înainte la preot
Veţi îngenunchia amândoi
Şi v-a da dar peste voi
Şi vă veţi întoarce acasă
El mnire şi tu mireasă
Şi veţi trăi în bine şi-n rău Cum v-a ajuta Dumnezău. Iar onorată adunare,
Să zicem într-un cuvânt Craii cei noi să-nflorească, Onoarea li să mărească
Şi la mulţi ani să trăiască. Noi cu câte ştim,
Cu atâtea ne mulţumim Şi nemnică nu poftim Decât on pahar de vin La mnireasă să-i închin. Şi dac-a hi d’e pălincă
Cred că nu i-a hi nimnică




154
memoria ethnologica nr. 54 - 55 * ianuarie - iunie 2015 ( An XV )



Şi acuma noi d’e mână te-om lua
Şi la mire te-om da
Cu care t’i-i cununa.
Noroc să le deie Dumnezo.

Cu toate aieste mireasa îşi lua rămas bun d’e la părinţi, fraţi, surori, unchi, mătuşi, veri, verişoare. Se duc la cununie.12





























Alai de nuntă din 1982; Colecţia: Maria Mirela Poduţ





























12   Performer Ion Groşan, 65 ani, Pribileşti, 2015
Unchilor, mătuşilor, Verilor şi verelor, Cuscrilor şi cuscrelor
De la toţi  îmi cer iertare, De la mic până la mare. Şi cu  toţi să-mi daţi pă loc
O binecuvântare de noroc.
Ca fericită  să hie, Scumpa mé căsătorie. Vecini  şi vecinelor, Fetelor, feciorilor,
De la tăţi îmi cer iertare, Dac-am  greşit la oaricare.
Şi la cei ce sunt la această prăznuire
Le doresc multă fericire, Cinste şi  pace-n casă, Întru  mulţi ani să trăiască.

Preluca Nouă, 1960





Cântecul găinii




9.



Foaie verde de sansiu Faceţi-mi loc ca să  viu, Cu găina ce-mpănată, La nănaşa cea gătată. Mă luai a hăitui
Pă sub poala pădurii, Cu puşcuţa subsioară, Ca să-mpuşc o gălicioară.
Mai bine de-o săptămână,
Am umblat  după găină. Ş-asară  pă văruca
Am prins-o cu  nănaşu, Am prins-o când
să-nsăra
Şi n-a ştiut nănaşa




155