memoria ethnologica nr. 52 - 53 * iulie - decembrie 2014 ( An XIV ) Balade 31. Balada fetei de general Eu fată de general Fost-am asară la bal M-o furat un corturar, Corturaru' om deştept, S-o-mbrăcat în locotenent Şi la dans m-o invitat Şi aşa mi-o cuvântat: - Zină, tu, mândră cu mine Că ştiu calea-n codru' bine Şi te-oi duce şi pă tine. - Eu cu tine nu m-oi duce Am acasă mamă dulce. Şi doru' de mamă m-a ajunge. - Zină, mândruţă cu mine, Că te-oi duce cu mine, Şi te-oi tre pă pod de aramă, Să-ţi treacă doru' de mamă. Te-oi duce pă pod pe piatră, Să-ţi treacă doru' de tată. Şi te-oi tre pă pod cu lanţ Şi ţi-a tre doru' de fraţi. Te-oi duce pă pod de flori, Ţi-a tre doru' de surori. - Hei, măi, mândrioru' meu De tri zâle zin pă cale Şi nu ţ-am pus nici o-ntre- bare: Unde-s curţâle tale? - Mândrucă, mândruţa, mé, Colo jos în prundurele, Să văd două corturele, Acolo-s curţâle mele, Dacă-i vré şidé în ele. Ea în cort când o intrat, Bună ziua soacrii o dat: - Bună zua soacră mare. - Mulţumescu-ţi noră, tare. Colecţia CORINA ISABELLA CSISZÁR şi MARIA MIRELA PODUŢ Obiceiuri de toamnă şi iarnă din Groşii Ţibleşului Clăcile Erau clăci de fân, de dus gunoi de pă câmp. Să ducéu câte 10 oameni pă câmp şi lucrau toată ziua şi seara să făcea ospăţ. Să făcé plăcintă, cocorăz cu brânză (japonez cu brânză), găluşte (sarmale). Mâncau, petrecéu şi méréu acasă. Api la clăci de tors, dădé o femeie la fiecare cât puté să toarcă, dacă avé mai mult fuior sau mijlocele (între hăbuci şi fuior). Prima dată să scoté fuioru' apoi scoté mnijlocelele şi la final câlţii. Şi le dădé din fuior un kilogram, o juma de kilogram, care cât puté toarce, cât stabilé gazda. Şi mergeau acasă şi când îşi terminau, veneau cu tortul respectiv. Făcèu jebdè şi o ducea la gazdă. Şi gazda le pregătea mâncăruri, sarmale, plăcinte, aducè muzâcanţî; aici o fost 3 muzicanţi locali: Toader, Canta şi Milian. Cântau la ceteră şi la contrabas. Şi cântau la masă tăţi împreună, solistă nu era1. Şezătoarea Una méré cu caieru', alta méré cu cosăle, alta cu mărgele, una şi-o făcut cămaşă cu mărgele în şezătoare; api una torcé, alta depăna; cam la aceeaşi femeie să ţâné şezătoarea tot anul. Şi să făcéu vrăji să le vie feciorii: Torcéu din vârful caierului. Şi să punéu două femei şi stătéu cu spatele una la alta. Şi dau ciuru' printre pt’icioare: Turtuluc, butuc, Eu pă Ion, pă Văsălică Îl aduc. 1 De la Otilia Cosma, 64 ani, Suciu de Sus, 2014 202 memoria ethnologica nr. 52 - 53 * iulie - decembrie 2014 ( An XIV ) Api mintenaş veneau feciorii. Şi api să aşezau acoale şi spunéu poveşti, care ce ştiéu. Şi jucau „De-a bâza”, „De-a pt’icatu în fântână”. Şi la sfârşitu' şezătorii jucau. Erau cu fluieru' mai mult decât cu cetera. Şezătoarea începé din toamnă şi ţâné în postul Crăciunului. Şi când să apropt’ié mai de sărbători, făcéu spartu' şezătorii. Şi ducéu fetele şi feciorii mâncare şi horincă, făcéu o petrecere tot la casa unde s-o ţânut şezătorile. Şi povestéu tot felul de poveşti. O fost unu, Văsălică lu' Gheorghe i-o zis, şi umbla la oi pă Valea Caprelor. Şi o vinit o vreme grea, o tunat ş-o fuljerat şi i-o stins focu'. Şi cum era sara, umbla Fata Pădurii şi unde era pădure mai mare, umbla şi venea şi aici pă coasta asta. Şi atâta s-o îmblătit şi era lungă şi tătă numa păr şi să vidé numa pară de foc după ié. O trecut ca un fuljer şi o vâjâit brazii după ié. Şi la omu' cela i s-o stins focu' şi n-o mai avut cu ce să-l aprindă. Şi Fata Pădurii o coborât printre copaci şi o strâgat: - Iuu, hă, măi, Filip! Şi el dacă-i răspundé înainte de miezu' nopţî, pă el îl lua şi-l purta până-l omora, poate îl îmblăté de tăţi copacii. Da' el n-o zâs nimic, c-o ştiut. Şi api încet s-o potolit vremea 2. Şezătoare, Lăpuş; foto: Felician Săteanu 2 De la Otilia Cosma, 64 ani, Suciu de Sus, 2014 - Da' de lucru ce mi dare? - Într-o mână hrebdinca, Într-o mână ulceaua, De nu-i mere, nu-i mânca. Ea afară când o ieşit, Pus-o mâna pă cel cortu' Lacrimile-i curg ca bobu'. Ea acolo cum plângea, Iacă, vine-o turturea. - Turturea, măi, turturea, Nu eşti tu, din ţara mea? N-ai văzut-o pă maica? - Eu pă mă-ta am văzut, Pită albă frământând, Şi cu lacrimi asogând (frământând). - Turturea, tu, turturea, Du-te, spune-i mamii aşă: Pită albă nu frământe, Pă mine să nu mă cânte Şi hainele din fetie, Nici le poarte, nici le ţâie, Să le scoată-ntre hotare Să le deie foc şi pară Să ştie toată lumea, Cum mi-i mie viaţa. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 Colo jos între Dunări 32. Colo jos între Dunări, Prins-o socru pă ginerel, Cum l-o prins, În laţ l-o pus, Domnii legii i-o răspuns: - Nici să-l frigă, Nici să-l siarbă, Numa' capu' să îl piardă. - Lasă-mă, socrule, lasă, Că bag mâna-n buzunar, 203 memoria ethnologica nr. 52 - 53 * iulie - decembrie 2014 ( An XIV ) Să-mi scot negru călimari. Călimari şi cu hârtie, Să trimit la a mea soţie. La soţie-n Marmazău, Să-mi trimeată copârşău. Copârşău cu pânză neagră Că mi-i moartea cam degrabă. Copârşău mândru cernit, Că-s de socru omorât. Ilinca mătură-n casă Şi vede cartea pă masă. Ea cartea când o citea Lacrimile îi curgea, Şi din gură blestema: - Tătucă, tătuca meu, Da-o-ar bunu Dumnezeu. Să te-nsori de nouă ori Şi să ai nouă feciori Şi a zecea o fetiţă Să-ţi poarte apă-n temniţă. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 Într-o verde grădiniţă 33. Într-o verde grădiniţă Frumos doarme o copiliţă Cu părul lăsat pă ţâţă. Când pă ţâţă, Când pă spate, Inimioara în piept îi bate. Trece-un voinic şi-o-ntreabă. - Ce sustini cocoană dragă? Fată eşti, ori măritată? Ori zână din cer picată? - Nici îs fată, nici nevastă, Nici zână din cer picată. Că-s o floare de pă mare Cine mă sărută moare. Orânda Cine nu să căsătoré, făcé pă orândă. Îs aicia în sat două cazuri reale cu cine ş-o făcut pă orândă ş-o murit. O făcut una şi o omorât pă femeia cu care omu’ o avut copii. Nu s-o măritat, nu s-o măritat, o fo' fată bătrână şi s-o dus la cine o ştiut să facă pă orândă. - Noa, bine, ţ-oi face, o zâs femeia, da' oi videa ce-oi visa. Şi noaptea o d’isat o scroafă cu 4 purcei în curte la ié. - Uite, asta ţi-o luat orânda şi are 4 copt’ii cu ié. Mai fac? - Mai fă. Şi-o făcut şi-o murit femeia ceie mamă a 4 copii. Api la aieştia care fac aşa nu durează mult şi vine bărbatul şi le ié de nevastă, în două, trei săptămâni. Erau femei care mergeau şi le desfăceau vraja. Era bolvană femeia respectivă şi dacă nu trecea de jumătatea timpului, api le întorcea din boală şi scăpau3. Şezătoare, Lăpuş; foto: Felician Săteanu 3 De la Otilia Cosma, 64 ani, Suciu de Sus, 2014 204 memoria ethnologica nr. 52 - 53 * iulie - decembrie 2014 ( An XIV ) Vergelul În zâua de Crăciun, veneau chemătorii la fete să le cheme. Nu să ducéu fetele la Vergel dacă nu le chema de acasă. În zâua de Crăciun, fetele să pregăteau cu cârnaţi, sarmale; de la beserică feciorii să împărţău câte doi şi să ducéu să cheme fetele. Şi să adunau până sara pă când gătau de chemat tăt’e fetele şi să ducéu la joc. Începé pă la cinci, şasă, sara şi a doua zi de Crăciun începé pă la două zâua. Şi după ce să termina jocu' să aşezau la masă fetele cu feciorii. Feciorii punéu băutura, fetele ducéu cârnaţi, prăjituri şi de aieste de-a mâncării. Vergelu' să făcé la o casă şi să puné o taxă pă fete şi pă feciori, la fete era taxa mai mică. Şi din taxa ceie să plătéu tizeşii, care să ocupau de joc şi care băgau ceteraşii. Şi petrecem 3 zâle, abia aşteptam. Feciorii jucau cu toate fetele. În trei, patru locuri din sat, să făcé Vergel, la casele de oameni dispuşi să facă joc. Era în trei zone din sat joc. Şi era ruşâne să treci pă lângă un joc şi să nu intri. Am trecut o dată pă lângă o casă unde era joc şi n-am intrat şi o strâgat feciorii după mine4. 4 De la Otilia Cosma, 64 ani, Suciu de Sus, 2014. M-o sărutat un bărbat De tri ori o leşinat. M-o sărutat un fecior Şi-o leşinat de tri ori. M-o sărutat un voinic Şi lui nu i-o fo' nimnic. Că s-o-trebat de mama, Cum să-mi sărute gura. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 Strigături din Onceşti La găină Socăciţa: 34. Scoate nănaşu' punga Şi-mi plăteşte găina. Nănaşule, nu gândi Că-i mânca şi nu-i plăti Că găina-i grasă tare Cu slănină pă stinare O mâncat ce-am mâncat noi, Felu-ntâi şi felu' doi. De la Maria Rednic, 70 ani, Onceşti, 2014 35. Bine-mi pare mie amu' C-am celuit nănaşu' P-o găină cât o cioară, El mi-o dat bani de-o moară. 205