memoria ethnologica nr. 52 - 53 * iulie - decembrie 2014 ( An XIV ) Mireasă io ţ-oi strâga Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 12. Hai, lume, dorule, Nu ţ-oi strâga tare mult, Ai luat ce ţ-o plăcut. Ţ-ai luat fecior frumos, Altu-n sat ca el n-o fost. Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 13. Hai, lume, dorule, Ai un mnire ca un crai, În grădina lui îi rai, Cu holde şi cu mălai. Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 14. Hai, lume, dorule, La multe le pare rău Vor să sie-n locu' tău Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 Colecţia VASILE ROŞCA Credinţa în farmece şi desfacerea lor în Bârsana Se crede că anumiţi oameni, păstrând un contact cu spiritul necurat, ar putea produce de la distanţă, prin acel spirit, un rău cuiva. De asemenea, se credea că, unii oameni au un contact cu diavolul, ca acesta să-i asculte pe lumea aceasta, iar ei să fie ai lui pe lumea cealaltă. Astfel, se crede că venind de la spovedanie şi ţinând cuminecătura în gură până acasă, poţi face cu ea să ai pe dracul. Ajuns acasă, o pui pe butucul de tăiat lemne şi o ameninţi cu toporul. În acel moment, vezi pe Hristos. Dacă continui să dai cu toporul, el dispare şi apare în locul lui diavolul, având pe cap o sită roşie. Pe acesta trebuie să-l mângâi cu vorbe bune şi, astfel, îl ai ca slugă toată viaţa. Se povestea că în sat erau două femei, Osima şi Ileana, prima având pe dracul în stăpânire. Aceasta l-ar fi trimis la Ileana să-i facă rău. Ileana însă ştia a-l întoarce asupra celeilalte. Cum ambele îl trimiteau în acelaşi timp, una la alta, bietul drac s-ar fi văietat toată noaptea pe uliţe: Osima mă mână, Ileana mă-ntoarce, Ce focu m-oi face? Prin farmece poţi să te faci iubit sau să faci pe cineva să fie urât de alţii. Pentru aceasta, se foloseşte apa de pe om mort sau o buruiană numită dosnică. Cel atins cu ele, ar fi urât, dosit de ceilalţi. Magia Nicăieri, cuvântul nu-şi găseşte o funcţie mai directă şi cu acţiune mai precisă ca în magia populară, mai ales în descântece. Fireşte că există şi o medicină populară însoţind magia, dar rolul hotărâtor, în vindecarea prin magie, îl ocupă cuvântul din descântece. Prin incantaţii se creează în descântece o simfonie verbală. Uneori, incantaţia o constituie numărarea unor obiecte 196 memoria ethnologica nr. 52 - 53 * iulie - decembrie 2014 ( An XIV ) din care ar putea să provină boala, alteori se creează printr-o simfonie de culori, iar în alte cazuri prin inversiune de cuvinte: Eu bin'e alege-t'i-oi, Eu bin'e culege-t'i-oi, Buldâşor face-t'i-oi, În mare arunca-t'i-oi. Numărul descântecelor din sat e mare şi s-ar putea întocmi o antologie de descântece, căci în concepţia populară din sat, toate bolile se pot vindeca prin descântec. De obicei, un descântec are patru părţi: a) Situaţia fericită de echilibru. b) Întâmplarea de îmbolnăvire şi descrierea bolii. c) Descântecul propriu-zis pentru alungarea răului. d) Restabilirea situaţiei normale printr-o urare. Pentru a alunga răul, el trebuie presupus în toate părţile corpului sau provenind de la toate fiinţele şi lucrurile. De aceea, unele descântece încep direct cu această enumerare. După enumerarea părţilor se pomeneşte şi întregul, ca răul să nu scape nicăieri (de exemplu descântecul de săgetătură). Boala este alungată diferit. De cele mai multe ori, este ameninţată sau corectată, ori speriată cu ceva: Fugi săgetătură mare Şî pă drum şî pă cărare. ...................................... D'e nu mi-i asculta, buld mare t'i-oi fa În mare t'i-oi ţâpa sau Buldişor face-t'i-oi, În mare arunca-t'i-oi. Se rosteşte la urmă un blestem asupra răului. Acolo să pt'iei, Acolo să răspt'iei, Ca ştopt'itu-n cărare, Ca roua d'e sfântu soare. Ori Aşă s-ajungi tu d'emineaţa, Pă cum îi amu d'emineaţă. 15. Hai, lume, dorule, Scumpa mamă te-o crescut Şi ieftină te-o vândut. O băut bere şi zin Ş-api te-o dat la străini. Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 16. Ei hai şî iară hai, Înainte de-a pleca, Cheam-o aici pă mama ta Şi-nchină-i cu uiaga. Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 17. Ei hai şî iară hai, De noră dacă te duci, Multe tragi, multe ajungi. Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 18. Ei hai şî iară hai, Străină îi si în casă Şi-i mânca o coajă arsă Şi n-ai loc să stai la masă. Sara mănâncă plăcintă, 197 memoria ethnologica nr. 52 - 53 * iulie - decembrie 2014 ( An XIV ) Tu mănânci pită prăjită. Şi tu fii ascultătoare, Ca pământu' sub pticioare. Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 19. Ei hai şî iară hai, De-acasă când ai pornit, N-am avut gând de horit Da' mi-i drag unde-am zinit Ş-aş vré să horesc un ptic. Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 20. Hai, lume, dorule, Miresucă, draga mé, Ascultă-mă dacă-i vré Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 21. Hai, lume, dorule, De te duci la cununie Spune la părinţi să ştie Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 Cel care a provocat boala este trimis într-un loc pustiu, în orice caz neprielnic pentru el: Sui în crucea bradului (şarpelui). Puii şarpelui vor zbura, deci o dezmembrare a speciei, a familiei respective. Sunt invocate, uneori, puterile divine, pentru a alunga răul, ca Maica Sfântă sau Ziua Sfântă în care se descântă. Adesea se face apel şi la dracul. Interesant că aici boala sau răul de altă natură nu este rugat. Rugămintea se adresează numai în cazul în care vrei să obţii ceva de la o forţă pe care o chemi ca adjuvant. ”Maică Sfântă şi sfânta zî d'e astăz, ajută-ne Doamne.” Obiectele magice îşi au rolul lor de a întări incantaţia realizată prin cuvânt. Ca obiecte magice se folosesc apa, piatra, plante şi animale. Apa neîncepută are două înţelesuri: a) apa adusă la orice moment al zilei, dar să se ia din vas prima oară pentru descântat. Nimeni nu are nimic împotrivă ca în ziua respectivă să fi adus altcineva apă din acea fântână sau înainte ca altcineva să fi venit după apă în acel loc, în ziua respectivă, în ambele cazuri apa are aceeaşi funcţie. Ea este un element al vieţii şi are un rol purificator. Nu trebuie să fie începută pentru a fi cât mai pură. Când se merge după apă pentru descântat, nu se vorbeşte cu nimeni. Uneori, se descântă apa chiar la faţa locului de unde o iei, iar alteori, acasă. Apa de pe om mort, fiind folosită, şi mai ales, pentru mort, are efecte rele, făcându-l urât pe cel stropit cu ea. E vorba aici de magia prin similitudine şi contact. Piatra este un element dur, o armă primitivă. Se foloseşte când tună prima dată primăvara. Cel ce aude tunând îşi loveşte uşor capul cu o bucată de oţel sau cu o piatră, spunând: ”Să-mi fie tare capu ca pt'eatra”. O altă întrebuinţare o are la descântecul de uimă. Uima lovită cu piatră va da îndărăt. Piatra se pune, după descântec, exact în acelaşi loc de unde a fost luată, dar întoarsă pe partea cealaltă. Prin urmare se foloseşte şi ca în magia prin contact şi similitudine. Dintre obiecte, se folosesc cele tăioase, secera, cuţitul etc. Acestea fiind din metal, sunt pure, şi fiind tăioase, sunt de temut. Se mai folosesc şi cuie sau ace care se înfig într-o păpuşă de lut sau într-un ciot îmbrăcat. Se crede că acela pentru care se înfig cuiele, va suferi dureri în acele locuri. Mătura fiind unealta cu care se face curat, este des utilizată ca obiect magic. Ea va purifica pe acel bolnav, deci va mătura boala. Focul, de asemenea, este utilizat ca obiect magic. El are un rol purificator. Obiectele sau plantele colorate se utilizează pentru boli cu simptome de culoare: gălbânarea, bubele albastre etc. Printre plantele cu acţiune magică, cel mai des utilizat este usturoiul. De el fuge Ciuma şi Fata Pădurii. Cu el se fac cruci 198 memoria ethnologica nr. 52 - 53 * iulie - decembrie 2014 ( An XIV ) la Ispas şi Bunavestire pentru a se feri de spiritele răului. Cu adevărate puteri magice, însă, este înzestrată mătrăguna. Ea poate face bine sau rău, depinde pentru ce a fost adusă. Ca să-şi îndeplinească funcţia, se face un simulacru de acţiune, înainte de a o smulge din pământ. Dacă este adusă pentru iubire, mătrăguna este sărutată şi alintată. La fel fac şi cei doi care o aduc. De este luată pentru ceartă, este bătută şi huiduită, iar cei doi simulează o ceartă sau bătaie. Tot ca obiect magic, sunt folosite furnicile. Când cineva întâlneşte pentru prima dată, în primăvară, un muşuroi cu furnici, ia un pumn de furnici şi le mută de trei ori dintr-o mână în alta zicând: ”Să siu aspru ca furnicile”. Este şi aici prezentă magia prin contact şi similitudine. Sarea de bucătărie, de asemenea, este considerată ca purificatoare şi apărătoare de rele. La marile sărbători, fetele îşi pun sare în pantof când pleacă de acasă, spunând: ”Să siu curată ca sarea”, sau ”Să nu se lege n’imn'ic d'e min'e cum nu să leagă d'e sare”. În concluzie, alături de credinţe şi superstiţii, magia ocupă un loc însemnat în viaţa locuitorilor din Bârsana. 22. Hai, lume, dorule, Mireasă-am venit la tine, Să văd târguit-ai bine, Noi la tine am intrat Să videm ce-ai cumpărat. Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 23. Hai, lume, dorule, Că n-ai cumpărat avere, Numa-un bărbat pă plăcere. Că n-ai cumpărat peminte Numa-un bărbat cuminte. Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 24. Hai, lume, dorule, Să-ţi închin cu uiaga, Să-ţi închin cu păharu' Nu-i mai si fată altu'. Că de-un an ori doi de zâle, Aşteptăm aici un mire. Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 Desfăcutul de făcătură, Onceşti; foto: Pamfil Bilţiu 199