memoria ethnologica nr. 52 - 53 * iulie - decembrie 2014 ( An XIV ) Colecţia MARIA ROMAN Colinde La curtea-mpăratului 1. La curtea-mpăratului, Şade Maica Domnului C-un pahar galben în mână Tot închină şi suspină. Şi închină la răsărit Ca să audă Domnul Sfânt. Pe toarta paharului, Scrisă-i raza soarelui; Pe fundu de la pahar, Scrisă-i raza şi un dar. De la Petreuş Ileana, Sighetu Marmaţiei, 2012 Am un strat de busuioc 2. Am un strat de busuioc Cu cărare pe mijloc. Cărarea de cine-i făcută? De boul lui Dumnezeu. Legănaş de păltinaş, În leagăn cine-i culcat? Fiul Maicii înfăşurat Cu făşură de mătase Din curte de după masă. 190 Colecţia CORINA ISABELLA CSISZÁR Obiceiuri păstoreşti, descântece şi povestiri în Suciu de Sus Obiceiuri şi întâmplări păstoreşti Demult, când eram copil la vreo vârstă orişcare, aşa de vreo 12 ani, stam la hotar. Şi era stână de oi cu trei ciobani şi un copil mic, care da în strungă oile. Le muljé păcurarii. Şi am scheunat la mama: - Mamă, lasă-mă şi pă mine să mă duc să dau în strungă. Era într-o vară. - Măi, copile, n-ai vreme, eşti de slujbă, n-am cu cine duce o căpiţă de fân, cum fac? Ce mă fac dacă tu te duci? Că tu eşti mai mare între fraţi. O mai fo tri fraţi mai mici după mine. Da dacă o văzut că m-am scheunat aşa, până la urmă m-o lăsat. - Du-te fă, vara asta. O trecut vara, m-o plătit după meserie. De-acolo m-am dus cu mama la muncile de agricultură pă toamnă. La săpat de cartofi, la arat, la arat de toamnă, până o- ndeţat terenu. De-acolo api mèrèm după fân cu căruţa, cu caii la jug. Aveam boi, cai, vreo 10 oiţe şi vo două căprucă. Era după război, erau necazuri, n-avèi o opincă în picior, n-avèi cu ce să te încalţi. Iară viné primăvara. - Măi, mamă, nu mă mai leşi şi amu să mă duc la stână? Oaminii care o fost în perioada aceie la stână o insistat: - Tu, Măriucă, tu Rejoaie, lasă-l pă Valer să vie să ne mai deie în strungă vara asta. O trecut o zi, o trecut două iar o vinit oaminii: - Fă bine, mai lasă-l măcar pă o săptămână. După o săptămână, două iar am luat-o de la început. Eram de vreo 15 ani şi m-o chemat să mă duc de cioban. Erau oi multe, vreo 300 – 400. Atunci la toată casa avea fiecare măcar 8 – 10 oică (oi). N-ai avut, erai dezbrăcat, n-ai avut cu ce să-ţi faci cuşmă, suman, erai golaş, nu prea te prezentai bine. Mă duc şi de cioban la oamini. Fac şi anu ăla. Era un staul mare, cioplit cu săcurea, înăltuţ, să nu le fie de îndemână la lupi să sară. Şi acolo, o bucăţea ca un triunghi, să face la fiecare o memoria ethnologica nr. 52 - 53 * iulie - decembrie 2014 ( An XIV ) strungă, un oblonaş. Şi pă acolo să muljé. Muljam de 3 ori pă zi, dimineaţa, la amiazăţ şi la cinci jumate sara, îi ziceam porneală. Şi după porneală le duceam la o păşune să mai pască până cădea noaptea. Acolo nu umbla tătă zâua oile, numa după porneală. S-o luat lapt’ile, s-o strecurat, s-o pus în putină. De-acoale l-o închegat. Era cheag făcut din rânză de miel. Mielu mic nu mănâncă decât lapte, are în stomacu lui nişte droburele ca sâmburii de nucă. Şî îl lua de acolo, îl punea într-o cofă de lemn. Şi lua o cantitate din el după cum credea baciul, în funcţie de cum era brânza. Lua 50 -100 gr, poate nici atâta. Tu numa mèrèi, îţi luai brânza şi plecai. Baciul era plătit, sta permanent acolo. Cât lapte ai avut, câtă brânză îţi umblă? El o punè în cumpănă şi cântare. Era nişte măsuri din bătrâni. Pă o lature punè o găleată cu apă, pe cealaltă parte punè brânza şi cântărea. Să făcea caş şi urdă. Pă când s-o luat caşu din putină, cu zăr, o pus zăru în căldare şi i-o dat foc. Când s-o încălzit, cu grăsimea de la zerul ăla şi cu laptele, să făcea jintiţa. Şi să fierbea până când era ţeapănă. O verifici cu jeditu să fie tare. Şi aia o pui în strecură. Atunci era strecura făcută din pânză de cânepă, rărucă. O punea acolo şi să storcea. Api o agăţa în comarnic. Să puneau 3- 4 urzi păolaltă mai demult. Şi aşa să desfăşura programul de stână. Vinè toamna, alègèm oile, făcèm boţii, de 100, 150, 200 grame. Şi api eu dacă am fo păcurar mă întrebau: - Măi, Valer, nu faci tu un botei, mulgi oile, laptele-i a tău. Ai avut vreo 10 oi, 15 oi. Prima dată dam câte un lapte de la oile care să adunau, măcar 15 – 20 litri de lapte. La cei care avèu oi Stână; foto: Felician Săteanu Rămâi, gazdă, vesălos C-ai ajuns Crăciun frumos Şi găzdoaia veseloasă C-ai ajuns seară frumoasă. Dumnezeu de la început 3. Dumnezeu de la început Toată lumea a făcut, Pe Eva şi pe Adam, Din toţi pomii să mănânce Numai din cel înflorit Nu mănânce că-i oprit. Şarpele-i veninos, Adună crengile în jos, Un măr o picat Şi Eva l-a luat, Jumătate l-a muşcat, Celălalt lui Adam i l-a dat. Măi, Adame, ce-ai făcut Ia că-i merge şi în Iad Şi-i lucra ca şi-un bărbat; Şi tu Eva jos îi merge Şi-i naşte fii cu durere. De la Pop Irina, 92 ani, Sârbi, 2012 Gătită de erostea 4. Gătită de erostea, Toată rosteşte ca o lumină Împăraţilor şi închină. Împăratul tuturor Îmbracă cerul cu nori Şi pământul cu flori. 191 memoria ethnologica nr. 52 - 53 * iulie - decembrie 2014 ( An XIV ) Florile sunt de bucurie, Dă-ne, Doamne, roade-n grâie, Grâiele să se rodea, Pe Cristos să-l pomenea. De la Pop Irina, 92 ani, Sârbi, 2012 Când Adam din Rai ieşea 5. Când Adam din Rai ieşea- bis Cu lacrimi de foc plângea.- bis Taci, Adame, nu mai plânge, - bis Nu vărsa lacrimi cu sânge.- bis O, Doamne, da cum n-oi plânge - bis Că pentru o mică greşeală M-o ţâpat din Rai afară Şi din mine-o rupt o floare,- bis Rău la inimă mă doare;- bis Şi o rupt din rădăcină-bis Rău mă doare la inimă.-bis Şi de-atunci aşa-am rămas Ca o biată turture Care-şi pierde soţie, Umblă prin codri cântând,- bis Creangă verde o fereşte, Pe uscat se odihneşte. Unde-i apa limpejoară,-bis O tulbură din picioare-bis O tulbură şi-aşa o bea-bis Că aşa-i şi inima mea-bis Ca roua de dimineaţă:-bis Dacă soarele luceşte,-bis Roua toată se topeşte.-bis Din Băiţa de sub Codru, 2012 le dam câte un lapte. De-acoale încolo, era laptele meu. Făceam caş, jintiţă, sierbèm laptele în ol de tuci, până scădea măcar la doi centrimetri pă dungă. Şi să îngroşa, nu să acrea şi-l puneam în berbinţe făcute din lemn de esenţă de brad. Şi lemnu de berbinţă trebe ales de meşteru care ştie, că nu tăt lemnu de brad îi bun. Mâncam ce puteam acolo. Nu ducea nime un păhar de horincă la stână, era mare minune dacă îţi aducea cineva aşa ceva. De ţ-o adus atunci o zamă de şălată fiartă în zăr, vai, bună era. Api era o fasole făcută cu zamă sau un pic, un pic de carne. Când urcam cu oile în munte, le afumam cu tămâie şi le stropèm cu adiazmă de la Bobotează. La uşa grajdului puneai un rug ca să intre oile p-acolo, ca să fie ferite, ca să nu vie lupii să le prăpădească, să le risipească. Să fie oile trase prin rug, să nu-i margă lupului oaia pă grumaz, că să-nţeapă de rugu ăla de la uşa grajdului. 1 Atunci demult ştiau multe femeile bătrâne. Să punea un lanţ peste prag, să treacă oile peste el, ca să le ţină unite în stână. Să afumau cu cărbuni, cu tămâie, că tămâia-i sfântă şi să le ferească Dumnezău de rău. Sau lega gura la lup dacă o trecut pân lanţ. Lupu să zice că are o anumită perioadă în timpul anului când i-i gura închisă. Şi de sare în sus, el nu-şi poate deschide gura; o sărit, le-o atins cu nasu, o intrat printre ele, da nu le-o făcut nimic, că n-o putut deschide gura.2 Când să însâmbrau oile, acolo aveam vreo 30 de persoane. În prima zi când să duc cu oile acolo, api era mai de aieştia, mai găzdaci, mai cu oi mai multe; s-adună acolo, merge şi popa şi face o slujbă acolo la staol. Ceteşte cărţi sfinte despre animale, despre anumite pericole, despre vrăji. Că să făceau vrăji şi farmece şi le puneau în strungă, în cărare, în drum şi treceau oile p-acolo. Şi stăteau de nu mai dau nici un strop de lapte. Săreau una pă alta, parcă erau albini, nu ştiéu ce fac, le deoteau. S-o-ntâmplat şi amu-s 3 – 4 ani la o stână pă valea asta a noastă. Şi api n-o dat Tatăl Sfânt din ceri să ducă pă popa iară, să facă dezlegări. Şi o venit şi o femeie bătrână cu bota şi o descântat şi le-o venit laptele n-apoi. Ia uite, în şesul ăsta unde aţi văzut animalele, cineva o pus acolo ceva; şi să vaietă lumea că nu dă vaca lapte. De la zece litri o ajuns la trei, patru. S-o întâmplat acolo ceva farmece. Era la noi în fundul grădinii o femeie, vreo 50 de ani îs de atunci. Şi am avut vacă. Am legat-o cu lanţul în părete că nu mi-o mai dat lapte şi lovea doniţa. Dar nici aşa nu am reuşit. Şi o venit baba Sava. 1 Performer Valer Burzo, 78 ani, Suciu de Sus, 2014; 2 Performer Valer Burzo, 78 ani, Suciu de Sus, 2014; 192 memoria ethnologica nr. 52 - 53 * iulie - decembrie 2014 ( An XIV ) - Lele Sava, ce să fac cu vaca asta? - Dragu lelii, oi tomni-o eu cumva. I-o descântat, i-o făcut şi i-o venit laptele n-apoi la vacă.3 Aci un vecin o avut două capre, nu i-o mai dat lapte. Înainte mulgea de la ele câte două cupe de lapte. Şi amu nu mulgea trei grame. O auzit că umblu cu farmece eu şi o venit la mine. Mă dau şi îi descânt, iară le-o venit laptele. Şi înainte s-o pus acolo amândouă în grajd. Apoi s-o liniştit.4 Descântece O fo bărbaţii plecaţi în armată. Când eram copil, am auzit că, în timpul războiului, l-o adus pă sus pă un om din armată. El mergea pă sus în aer. Numa îl auzeai: - Vai, vai! Erau cupt’ioare de copt pâine în casă. Şi acolo făceau foc în gura cuptorului. Şi puneau un ol cu apă de cinci litri. Ol de sticlă îngrădit cu nuiele de răchită. Şi l-o pus lângă foc. Api ce o descântat ea, ce-o făcut acolo, nu ştiu. Api cum apropia cătă foc, aşă vinea de fuga pă sus omu. Când trăjea olu, îl mai îngăduia. Şi o ajuns omu viu la ea şi i-o dat drumu ‘napoi iar pă sus. Ca să se prezinte a doua zi înapoi la unitatea militară. Noa, ce-o fost acolo? Diavolu!5 O făcut cineva, o femeie, o vrut să-l aducă la ea pă om. Omu o tăiet porcu. Demult, nu era aşa obiceiu ca şi acum, să facă slănina table. O lăsa întreagă. Tăié di pă ié muşchiuleţii, oasele şi rămânea numa slănină întreagă. Aia are trei părţi, două laterale şi una pe burtă. Şi unde-s picioarele, acolo rămânea gaură, decupat. Să punea pă paie jos sub masă pă un cenuşer făcut de cânepă şi o săra. Ţinea totul acolo, în afară de cârnaţi şi caltaboşi, alea se puneau la fum. Şi omu ăsta meré şi vindé spinări de porc, le agăţa în Târgu Lăpuş în gard, unde-i biserica. Lăsa cu cap şi coadă cu tot. O vindea. Să târguie şi hai cu ea la copii acasă să roadă. Şi omu ăsta o urcat cu slănina în pod. Şi l-o luat ceva pă sus şi l-o dus cu tot cu slănină. Ce ştiu ce-o făcut, ce n-o făcut; pă când o ajuns omu la femeie cu slănina. Poate o prea forţat lucrarea, omu o obosât, o dat în uşă, s-o deschis uşa, omu o picat în casă şi o murit omul acolo pă loc. - Ce ai cătat tu la uşa mea cu slănina? Şi o scăpat femeia ceie. Doar n-o dat nici cu săcurea, nici cu cuţâtu-n el. O pt’icat omu la uşă.6 3 Performer Valer Burzo, 78 ani, Suciu de Sus, 2014; 4 Performer Valer Burzo, 78 ani, Suciu de Sus, 2014; 5 Performer Valer Burzo, 78 ani, Suciu de Sus, 2014; 6 Performer Valer Burzo, 78 ani, Suciu de Sus, 2014; Colecţia MARIA POP 6. Într-un sat din Galilea Trăia Iosif cu Maria Iosif robul Domnului Maria mireasa lui Maria mireasa lui Dumnezeu Cel bun şi drept La Maria în Nazaret Îngerul Său l-a trimis Şi Maria i-a zis Şi Maria i-a zis Bucură-te Preacurată De cer binecuvântată Tu cea plină eşti de dar Ai aflat la Domnul har Ai aflat la Domnul har Zile unui prunc vei da Şi Iisus îl vei chema Fiul Tatălui va fi Şi lumea va împărăţi Şi lumea va împărăţi Şi de-acum până-n vecie Numele-i slăvit să fie Împăratul cel de sus Care pace ne-a adus. Care pace ne-a adus. 193 memoria ethnologica nr. 52 - 53 * iulie - decembrie 2014 ( An XIV ) Colecţia CORINA ISABELLA CSISZÁR 7. Colindă Paşte murgu Iancului Unde-şi paşte, nu-şi cunoaşte Unde sare, urmă n-are, El doarme şi visează Şi visează că să-nsoară După fata lui Nicoară. De la Anghel Pop, 52 ani, Fărcaşa, 2014 Oraţii de nuntă 8. Supărată îi soacra, Că i-i tânără nora, Nu sii soacră supărată, Că şi tu-ai fo noră odată. Şi-ai băgat mălai sub vatră Şi sub vatră şi-n cuptiori Şi-n vatră şi pă cuptiori Şi l-ai dat şi porcilor. Mâncaţi porci şi vă hrăniţi Numa nu mă povestiţi. Povestea-i mândră aşa Nu-i de zină a cui i-i gura, Îi de zină strigătura. De la Valer Burzo, 78 ani, Suciu de Sus, 2014 Şezătoare Lăpuş; foto: Felician Săteanu Amintire din şezătoare Era şezătoare, la noi, de femei bătrâne. Vinea mama, lelea Suzana, lelea Ludovica, lelea Mărie, lelea Doche, Măricuţa, să strânjeu câte 5, 6, 7, 10 femei mai bătrâne, aşa văduve, cum era şi mama şi torceau. Că dacă n-ai tors, n-ai făcut pânza. Şi ca să-ţi faci cămaşa de Paşti, doar cât trebuia să lucrezi? Eram copil pe vremea aia şi am ieşit afară din şezătoare. Şi am fugit repede în casă. Nu ştiu ce aud pă sus tot văietându-să. - Măi copile, du-te-n nevoie, ce să auzi tu? Era noapte târziu, era frig şi iarnă. - Mă, eu aud văietându-să ceva pă sus. Femeile bătrâne o zâs că-l duce cineva pe careva pă sus. Şi o luat-o undeva în partea asta dinspre noi şi se tânguia: - Vai, vai!7 Fata Pădurii în casa părăsită Aveam vreo zece, doisprezece ani şi ne jucam sara, vara până la miezu nopţii. Am fost o grămadă de copt’ii pă aicia. Şi ne-am dus cu un prét’in până la cineva la poartă să stăm la poveşti, de-a copt’iilor. Şi stăm noi la poveşti dar cel la care am stat la poartă, o trebuit să meargă după lapte la cineva acasă. Şi ne-am înţeles noi să-l speriem pă copt’il când a veni cu laptele. 7 Performer Valer Burzo, 78 ani, Suciu de Sus, 2014; 194 memoria ethnologica nr. 52 - 53 * iulie - decembrie 2014 ( An XIV ) Era o casă bătrână de lemn, un căsoieş aşè mic. Şi ne-am băgat după vraniţă. Când a trece pă stradă, să sărim, să-l spăriem. Şi m- am uitat în spate. Şi am văzut ceva ca un animal. O persoană cu două pt’icioare, dar de cal, ş-on păr până-n pământ. Nici n-am mai avut glas să zic ceva de spaimă. Avé şi un ochi mare cât o farfurioară, cât o lampă de miner. O văzut-o şi prét’inu meu. Şi am fugit cât am putut, nici n-am ştiut unde să plecăm de spaimă. Am fugit în sus spre pod, în loc să fugim spre casă. Şi am întors de la pod, la vreo 50 m în faţa noastră era un om, nu l-am văzut când o apărut, numa o desagă în spate şi în faţă un ciur din care cobora un prosop. Şi iar am fugit, iar spaimă, am ajuns la bunica şi m-am culcat. Şi dimineaţa mi-o spus bunica că acolo în casa ceie părăsită în care am intrat, să făceau mai demult vrăjuri, de aia o apărut şi am văzut arătarea ceie. Când o murit femeia care făcea vrăji, n-o perit şi diavolul de pe teritoriul ăla.8 Fata Pădurii Acum 70 – 200 de ani era Fata Pădurii. Cânta noaptea prin pădure. Nu erau case multe, nu erau atâţia oameni. Eu eram copil pe atunci. Şi într-o anumită zonă nu tare erau pe vremea aceea case. Erau numa tri grădini, a trei oameni, stăpâni pă terenu ăla. Şi era o casă de vreo 300 de ani, din lemn, da nu şedea nime în ié. Avea casa vreo trei camere. Şi atunci umblau după feciori şi după oameni să-i ducă în armată. Da viné nişte oameni să-i prindă că tinerii fujeau. Şi la casa ceie erau doi peri mari, cu pere stelniţoase. Şi aveam o fată faină pe atuncia, o prét’ină. Tatăl fetei avea bodegă peste drum. Şi mă duc să aduc nişte horincă. Da n-aveam bani. Şi îmi dă fata cum o scos din puiuţ nişte bani şi i-o pus la brâu. Şi mă duc şi cumpăr horincă de la tată-său. - D-api cum facem, unde-o bem? Ié o ieşit după mine de la Maria lui Vârtej, să putem povesti să nu ne audă nime, să nu ne ştie treaba, că era o bandă de fete acolo. Şi ne-am hotărât să merém să ne punem pe talpa căsî la Mărişcău, noapte, întuneric, să bem horincă. Eu mă duc şi cumpăr horinca şi merg acoale s-o aştept. Şi nu vine duduiţa. - Noa, du-te-n noroc să te mănânce. Mă ieu di pă pragul căsî şi mă duc. Şi văd o albeaţă, un covor, un lipideu după casă. Şi să rădică atâta de mare, mă, gândeşti că-i o umbrelă mare de umbră. Între timp, apare şi fata. Şi o chem să-i arăt ce-am văzut. Da n-o mai fo nimnic. Amin.9 8 Performer Valer Burzo, 78 ani, Suciu de Sus, 2014; 9 Performer Valer Burzo, 78 ani, Suciu de Sus, 2014. La steag 9. Mulţumim boieri de boi Bis C-aţi vinit până la noi Mai bine ar puté hi De v-am puté omini Măi! Mulţămim de dumnea- voastă C-aţi vinit la casa noastră. De la Valer Burzo, 78 ani, Suciu de Sus, 2014 Hori 10. Da cine aude gura mè, Bis Da poate hi, poate vedé Că-s copil cu boale ră. Da cine aude a mé guriţă Da poate ştii că n-am supt ţâţă Da numa lapte de oiţă Da şî câte un ptic de jântiţă. De la Valer Burzo, 78 ani, Suciu de Sus, 2014 11. Hai, lume, dorule, Frunză verde busuioc, Să trăiţi, s-aveţi noroc. Frunză verde şi una 195