memoria ethnologica nr. 50 - 51 *ianuarie - iunie 2014 ( An XIV ) 86. Hop, săracă tu mnireasă, Io ţ-oi zice nora mé, Tu mn’i-i zice cum îi vré; Io ţ-oi zice noră mândră, Tu mni-i zice babă hâdă; Io ţ-oi zâce noră dragă, Tu mni-i zice babă neagră. De la Xenia Pop, 62 ani, Groşii Ţibleşului, 2014 87. Ieşi afară, soacră mare, Că-ţi aducem noră tare Să te-ajute la ciubăr, Să te ţuţure de păr. De la Xenia Pop, 62 ani, Groşii Ţibleşului, 2014 Colecţia ION CHIŞ ŞTER Povestiri din Preluca Veche Mi-aduc aminte că odată, mama fie iertată, mi-o spus o istorioară din vechime, cam de vre-o sută doisprezece ani, care s-o petrecut la noi în sat. Era măi, Dumitre, spunea ea, mai demult un om la noi Gheorghe a Floroaiei. Era tare găzdac, avea vreo şapte boi, douăzeci de vaci, cinzăci de porci şi cam până la o sută de oi. Dar pe lângă toate astea mai avea şi o fată de măritat, ş-odată la o petrecere badea Gheorghe, adică tatu fétii fiind în curaj, o strigat o strâgătură în auzul tuturor. Să ţâné tare, să ţânea mare, avea de toate: Cine n-are patru boi, N-are ce căta la noi; Cine n-are boi ş-o vacă, Nici pârleazul să nu-l treacă. Şi era on fecioraş tânăr, frumuşăl, om sărac dar om cinstit şi harnic. Acesta se cam îndrăgostise de fata lui badea Gheorghe, de Irinuca. Dar badea Gheorghe nu vedea cu ot’i buni acest lucru, bineînţeles nu pentru altceva, numai pentru că nu se cam potrivea cu ei, era Doamne Sfinte, mai sărac, cu averea nu să potrivea. Ş-atunci acel fecioraş, Petrea a Irinii, aşé-l chema, răspundea şi el c-o strigătură din fundu’ şurii, nu să lăsa nici el şi strâga aşé: Am o oaie ş-un berbece Şi pârleazul ţi l-oi trece. Ş-aşa o şi fost. Nu păstă multă vreme, o urmat apoi nunta. Petrea-a Irinii o luat pă Irina lui badea Gheorghe şi o fost o nuntă la care şi mama mea, fie iertată, o băut cu veselie un pahar de ţuică ş-o fost o petrecere de neuitat. Ş-această istorioară mi-o spus-o mama.1 1 De la Dumitru Nechita, Preluca Veche, 1974; 174 memoria ethnologica nr. 50 - 51 *ianuarie - iunie 2014 ( An XIV ) * Eram odată, eram copil mic, eram ca de vo 16 - 17 ani, mă duc, mă duc încoace, mă duc încolo, tata mă ié la goneală, o din stânga, o din dreapta. Hei, da’ ce să vezi, o ieu din loc, o ieu, o ieu până-n sat, mă duc, când ajung la marginea altui sat, erau doi oameni, săpau mălai de pus în pământ, n-avéu pluguri atunci p-acele vremi. Era aşé primăvară. Hăăi, întreb: - Nu ştiţi cine are nevoie de slugă? - Hai, de cum să nu, este unul la noi în sat, unul Stancu, povestesc oamenii, care-i numa el cu femeia. Are nevoie de sluji, grozav, că-i bocotan mare... Hei, ce să fac, mă duc, dau de nişte copii jucându-se pă uliţă, ce să-ntâmplă? - Mă, prunci, nu ştiţi unde şedea badea Stancu? - Ba, ia-aci dincolo în ogradă, un picuţ... Intru colo: - Bună ziua, bătrâne! - Zâua bună! - N-ai nevoie de slugă? - Ba da, cum să nu, de când am umblat şi n-am aflat. Ei, ce fac. - Eu vreau să mă bag de slugă. - D-apoi, cât vrei pă an? - Păi nu, io mă bag cât oi putea sta aci, da’ eu am o boală mare, eu trebuie ca-n fiecare zi să fug, să fug, am eu boala mé, asta-i boala mé, apoi iară vin şi lucru. Circa două ceasuri, io trebuie să fug. - Mă, nu-i poveste traba asta. Fuji cât poţi. Ce să-ntâmplă, mă duc la badea Stancu. Prindem boii la plug, merem la plug acolo în câmp. Hei, pă când îi la amiază, mă duc, zâc: - Baciu Stancu, eu trebuie să fug. Fug, doamna Stanculeasa sta cu morariu în casă şi chefuie. Când mă vede fugind cătă casă: - Uite-l că vine sluga noast! - o zâs Stanculeasa. - Păi ce să fac? - Să te-ascunzi colea, su lână, su scară. -Ce-o zâs Stancu, ce, ce-i trebe? - du-te înapoi, ei, nu, o vinit un doctor veterinar şi-o zâs să opărim tătă lâna, că de nu tăte oile mor. Mă dau şi-apuc o oală di apă clocotită cum doamna Stănculeasa vrea să moaie hainele, ş-o arunc tătă pă lână, să opăreşte tăt moraru’, sare de-acolo, zic: - Vezi, cum sare boala oăilor? şi fuge, ivi, pă uşe! Colecţia CORINA ISABELLA CSISZÁR Strigături la găină din Onceşti 88. Socăciţa: Ei, hai şi iară hai, Frunză verde de sulfină, Zi-mi ceteraş la găină Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 89. Ei, hai şi iară hai, Să mă duc la nănaşa, Ca să-i dau găina Că să uită ca vulpea. Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 175 memoria ethnologica nr. 50 - 51 *ianuarie - iunie 2014 ( An XIV ) Nănaşu’: 90. Du-ţi-o şi ţ-o pârjolé, Şi de floci ţ-o curăţé, Poate aşé mi-a mai plăcé. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 91. Ţi-i bătrână săraca, Numa’ ciontu’ şi pielea. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 Socăciţa: 92. Ei, hai şi iară hai, Scoate nănaşu’ punga, De vrei să-ţi dau găina. Cu banii de pă găină, Io mi-oi cumpăra maşină. Ş-apoi lume dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 176 Mă duc şi mă duc înapoi, nu-i spui la domnul Stancu nimic, ce să-i spui!, ce să bag beţe-n roate când îs băgate bugăt, mă duc, dăm să margă până seara. Pă ceielaltă zi merem înapoi, la plug. Pă la ora 11, io tre să plec. - Domnul Stancu, zâc, să mă duc. Gata, da când ajung, iară sai păstă gard, colo vede Stănculeasa iară vine techergheu cel de slugă... - Unde să te bag? - Unde să mă bagi? Unde, mă bag, io aicia ni une să bagă lemnele su cuptor. Colo iera on covâltău, acolo su cuptor era pă timpurile alea, une intra lemnele, ştii? - Doamnă Stănculeasă, îi on bai, am tăiet cu domnu Stancu, două sute de pari de hiji, oi o vinit pădurariu şi ne-o prins şi domnu Stancu m-o mânat să-i ascund şi vreau să-i bag în cuptor, acolo unde se bagă cenuşa, să-i bag pă tăţi. M-apuc, frate şi dă-i drumul cu două sute de pari, tăţi acolo, tăţ îl ajung pă morar, bine, i-o n-am avut ce face, am dat acolo cu tăţi. Ce să-ntâmplă, mă duc înapoi, mi-am aşăzat parii. Nu spui la Stancu nimic din ce s-o-ntâmplat. Ce să vezi, Stănculeasa zice: - Amu nu-i mai rostu’ nost’ altu’. Zâce: Când îi mere la plug, apoi oi veni eu mâine, şi-oi frije un pui, oi lua un ulcior de vin, şi-oi veni acolo la dumneata, cumătre, că era cumătră cu morariu, acolo pă hotar. Păi, gata, cum să te cunosc? - D-apoi cine are boi bălţaţi, numa morariu (de aceea nu erau boi bălţaţi, numa negri şi albi). Morariu avé boi bălţaţi. Ce să-ntâmplă, io cam la amiază, zâc: - Uită, bade, eu nu mai fug nicăieri, da’ io am o boală, bou’ ăsta crapă. Ţâpă-ţi brâu’ di pă lângă dumneta (avea un brâu învârtit de patru ori pe lângă el, un brâu de lână, alb), ţâpă-ţi brâu’ de pă lângă dumneta, să-l leg să nu crape, şi-atuncea io nu mai fug pă nicări, da’ de crapă bou’, io am plecat, nu mai stau cu dumneta altu’. Mă apuc şi leg bou’ şi mai dincoace şi mai dincolo, cât a ajunge brâu’, odată-i bou pestriţ, bălţat. Vine Stănculeasa până-n capătu’ hotarului şi vede de-acolo, stă sub umbra unui nuc, să uită pă otară, vede acolo unde eram io cu badea Stancu un bou bălţat, de fapt boii erau roşii. Vine acolo cu un ulcior de vin, cu o găină friptă, cu vreo şase plăcinte, o şepte, nu mai ţin eu minte câte-o fost, da’ am mâncat şi io două, mai mult n-am putut mânca, am mâncat şi carne, am băut şi vin, ié era copt’ilă de vreo 18 - 19 ani. Ei, zice Stancu: - Măi, bine ne-o umblat astăzi! - Bine! memoria ethnologica nr. 50 - 51 *ianuarie - iunie 2014 ( An XIV ) Doamna Stănculeasa sta şi să uita în lături, da’ nu să uita la noi, numa’ în lung pă hotară. - Da’, acolo cine ară mai sus? - Da, zâce badea Stancu, cumătru, morariu. - Hei, bată-l norocu’, da nu l-ai chemat să-i dai şi lui o plăcintă şi-un pahar de ghin? - Da’ nu l-am chemat până aici să-i mai zdroghin pt’icioarele, l-om trimete pă copt’ilu’ aista, i-a duce două plăcinte. Lelea Stănculeasa să dă şi pune patru. Învârteşte patru plăcinte şi mni le-ndoieşte în două şi mni le pune susuoară. Eu mărgân pân iarbă, slobod una aici, una mai încolo, până ajung la baciu moraru’. - Bună zâua, baciu morar! - Zâua bună, da’ ce-i baiu’? - O zâs badea Stancu că o aflat ce-ai făcut cu lelea Stănculeasa şi te omoară, vine cu toporu’, fugi că te omoară, să fugi, să părăseşti hotaru’. - Mă, să poate? - Să poate. - Hei, da’ cum dracu’? - Păi, ia aşé. Mă duc înapoi înapoi la badea Stancu. -Mă, ce-o zâs moraru’? - D-apoi o zâs că de plăcinte-i mulţămit, că plăcinte are destule, da’ ca să faci bine să meri cu toporu’ să-i ajuţi să tomnască plugul că i s-o strâcat. Ié badea Stancu toporu-ntr-o mână şi o întinde cătră vârful dealului. Baciu moraru’ fuje. Vine înapoi şi zâce: S-o dus. Pă când îi în vârfu’ dealului, lelea Stănculeasă zâce: - Oare ce culeje de pe-acolo? Baciu Stancu culegea câte-o plăcintă cum am fost împrăştiată io, zâc: - Ie bolovani să te omoare că ştii că ce-ai făcut cu baciu morariu. Întinde-o Stanculeasă la fugă. Vine baciu Stancu, zâce: - Ce ai dumneata? - Păi ce să am? S-o dus lelea. - Da’ ce are? - Păi ce să aibă?... o strâgat oamenii din sat că vi s-o aprins casa, dă-i după ié. Stănculeasa fuje, Stancu după ié, până când o ajuns aproape-n sat. Şi-apoi m-am lăsat de tătă slugăria şi-am vinit acasă şi astăzi îs om, ia, aci ni.2 93. Uiuiu, ce bine-mi pare, C-am celuit nănaş mare Că mi-o dat o sută întreagă Şi găina o fo’ beteagă. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 Înainte de plecarea la biserică 94. Ei, hai şi iară hai, Măi, mire tu, fătu meu, Ascultă ce-oi zâce eu. Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 95. Ei, hai şi iară hai, De când ai pus jurământ, Le-ai pus tăte la pământ. Ş-apoi lume, dorule. De la Ileana Drăguş, 75 ani, Onceşti, 2012 2 De la Dumitru Nechita, Preluca Veche, 1974; 177