memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Numa toamna şi iarna. De bătut, el nu te-a bate, Numa te-or ştii şapte sate. Ieşi măicuţă-n deal la cruce Să te uiţi unde m-oi duce Peste dealuri, peste munţi, La părinţi necunoscuţi, La cumnate şi cumnaţi Care nu ţi-or fi şi fraţi. Nici la veri şi nici la vere. Şi lui Dumnezeu i-i jele Ca să zici mamă şi tată Cui n-ai mai zis niciodată. Colecţia MARIA ROMAN Colinde din Maramureş Trei flori sfinte 75. Pe-un picior de plaiu, Pe-o gură de raiu, Stau trei flori sfinte. (bis) Stau şi se pârăscu Şi s-adeverescu Care sunt mai mari, Care sunt mai tari? Floarea vinului: (bis) Că fără de mine Nu închină nime. Floare graiului: (bis) Că fără de mine Nu mănâncă nime. Floarea mirului: (bis) Colecţia MARIA MIRELA PODUŢ Prelucrarea cânepei în Şurdeşti (Ţara Chioarului)1 Semănarea cânepei O semănam primăvara, când sămânam mălaiul. Pământul trebuie făcut tare mânânţăl că dacă rămâné holdă bulgăroasă tare rău o smuljéi, o culejéi. Să sămâna ca şi grâu de deasă. Atâta ne puné mama să bat‘em bulgării d‘i pă cânept‘işt‘e. Prima dată să grăpa, apoi sămânam şi iară grăpam să hie tare, tare măruntă. Culesul Cânepa să făcé de 2 feluri, era cânepă de vară şi cânepă de iarnă. Una-i mai galbână la hir şî aceie face poi, nu sămânţa, numa nişt‘e floare. Aceie-i cânepă de vară. Pă la Sfântă Mărie o culejăm pă asta de vară. Umblam pân holdă şi culejăm numa paiele cele galbine. Smuljém un mănunt‘i cât l-ai cuprins cu mâna şi-l legai c-on hir d‘e cân‘epă şi-l aruncai la marjine să nu tăt ieşi să faci urme la tăt mănunt‘iu. O legam cât‘e 2 mănunt‘iuri laolaltă, o legam pă două locuri da tot c-on hir d‘e cânepă. O aruncam afară din holdă, în tăt‘e părţilé, und‘e era mai aproape şî culejăm numa ceie d‘e vară. Ceie d‘e iarnă are un fel d‘e măciulie cu sămânţă da tăt d‘int-aceie sămânţă iese. Ceie de iarnă o lăsăm până să cocé, mai d‘e toamnă. Ceie d‘e iarnă o lăsam până d‘e cătă toamnă şi o culejăm ”în rându”. O punem să se uşt‘e şi-i băt‘em poiu, floarea ceie d‘i pă ié. Nu era bine să o duci la topt‘ilă cu poiu pă ié că se face fuioru verde. Băt‘ém poiu pă lipid‘eu. Rădăcina o rătunzăm de la capăt cu săcurea. Apoi o ducém la topt‘ilă. 1 Performer Maria Făt, 74 ani, Şurdeşti, 2013 208 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Topt‘ilitu (topitul) La topt’ilă, o puném tătă într-o part‘e. Am pus şi în izvor la Dăneşti, da o vinit apă mare şî ne-o mânat. Erau topt‘ile aici în sat. Topt‘ila era apă stătătoare şi tare moale se făcea fuioru acolo. Că în apa curgătoare, când am pus, s-o făcut fuioru mai aspru că era tare rece. O lăsam cam 2 săptămâni acolo. Puném sămn, ciuhe, că era topt‘ila mare, avé mulţi omini din sat porţiunile lor şî cu stâlpi bătuţi şi ştiei care a cui îi. După ce o scot‘éu ii, t‘e lăsa să o pui tu în topt‘ila lui, dacă tu n-ai avut. Dacă să topt’ea cânepa în apă stătătoare, era mai moale fuioru. Când să topt’ea în apă rece, îi mai aspru. Dar când îl traji în perie, să moaie şi să sfarmă. Că fără de mine Nu creştină nime. Zice Domnu Sfântu: Nu vă mai pârâtu, Ci v-adeveritu Că voi, toate trele, Sunteţi ale mele. Sloboză-ne gazdă-n casă O spălam după ce o scoteam că să făcea nişte mâl negru acolo. Era un izvor acolo la horincie. O spălam şi-o duceam la mama că numa ea o cunoştea dacă e topt‘ită ori nu. Că d‘e stă prea mult în topt‘ilă, să slăbeşte fuioru, să topt‘eşte pré tare şî să rumpe. Dacă nu-i topt‘ită bine, nu o poţi mieliţa. Trebuie să hie tare potrivită la topt‘ilit. Apoi d‘e zâcea mama că nu-i tomna gata, o mai lăsam vo 2-3 zâle. Mérém apoi după ié. Apoi zicé mama: ”O mai lăsam vo 2-3 zile că nu-i ot‘işă (coaptă) că trebe să fie plesnită, să să vadă sămânţa în ié”. D‘e era cam coptă, o cujejăm uşor să nu se scuture. Şî o ducém şi p-aceie de iarnă. Da aceie o ţâném mai mult în apă că, d‘e toamnă, apa era mai rece, cam 3-4 săptămâni. Când îi timpu cald să gată mai iut‘e. Apoi o scot‘ém de-acolo tătă mol, nu era albă pozdăria că era mol acolo la topt‘ilă. O ducém cu rud‘ile de purtat căpt‘iţî la un pârău că d‘e la topt‘ilă mai încolo era pârău morii. Acolo o spălam. Trebuie să o îmblăt‘eşti de apă, să iasă tot molu cela din ié. Uscatul fuiorului de cânepă Apoi o înt‘ind‘ém acolo pă on gard să se uşt‘e. Când era uscată, o aducém acasă şi o îmblăt‘ém p-on lipid‘eu şî s-alejă sămânţa şi apoi iară o tăiem d‘e la capit‘e. Sămânţa era cu poi pă ié, cu praf. Da când era vânt, o hopălem. O pun‘éa mama în covată şî în aer liber o tăt scutura când sufla vânt şi poiu îl sufla vântu şî rămân‘éa sămânţa curată d‘e cânepă. O hopălém când sufla vântu. Trebuié să hie tare mare vânt s-o hopăleşti. Apoi tăiam rădăcinile şî o ducém şi p-aceie de iarnă. 76. Sloboză-ne gazdă-n casă, Bună sara lui Crăciun, C-afară plouă de varsă (bis) Şi ne ninge de ne frige. (bis) V-aducem vestea cea mare Că e zi de sărbătoare Că azi s-a născut Hristos Tuturora spre folos. Să fii gazdă sănătoasă, Să primeşti colinda noastră, Bună sara lui Crăciun. Noi în sara de Crăciun 77. Noi în sara de Crăciun, Lăudam pe Cel Preabun. Bun eşti, Doamne, bun. Colindăm colind duios Domnului Iisus Hristos Bun eşti, Doamne, bun. Noi umblăm să împlinim 209 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Obiceiul din bătrâni, Bun eşti, Doamne, bun. Obicei de colindat Pe la case de urat, Bun eşti, Doamne, bun. Preumblă-se Maria 78. Preumblă-se Maria, În sara de Crăciun, Cu Iosif care-o-nsoţea, În sara de Crăciun. Tot umblau din casă-n casă, În sara de Crăciun, Ca pe Fiul Sfânt să-l nască, În sara de Crăciun. Nicăieri nu s-aşezară, În sara de Crăciun, Până joi mai către sară, În sara de Crăciun. S-aşeza într-o poiecioară, În sara de Crăciun, Şi-a născut Maica Fecioară, În sara de Crăciun. Şi-a născut un fiu frumos, În sara de Craciun, Numele i-a fost Hristos, În sara de Crăciun. De la Maria Berindea, 62 ani, Budeşti, 2012 Meliţatul După ce era tare uscat, să meliţa, că nu să meliţă când îi moale. Am avut meliţă cu 2 cord‘ence, cu 2 fălcele şi on mănunt‘i care o zdrobd‘eşt‘e. Două erau mai d‘epart‘e deolaltă, acolo o zdrobd‘em d‘in mare şi una era mai aproape, acolo o strujăm d‘e pozdării. Dacă nu-i topt‘ită bine, nu pt‘ică pozdăria. Nu se mieliţa numa când era cald. Trebuie să hie tare uscată când ai mieliţat-o. Avèm o mieliţă cu 2 cord‘ence: într-o part‘e era mai d‘epart‘e şi avè un mâner cord‘enciu. O zdrobd‘em în capătu larg şi în ceie part‘e o strujăm. Trasul în perie Apoi o trăjăm în perie (fig. 1) afară, toamna. Nu lucram în casă că tare se făcea praf, că oricum ai spăla-o rămân‘e on mnez d‘e praf în cân‘ipă. Puném peria pe scaun ş-o legam sau o cosăm cu 2 cuie ori puneam doi bolovani ori o legam de laiţă. Trebuie pusă tare bine. Scoţi o dată fuiorul cel lung. Acela-l torceam cu maşina. Dup-aceie mnijlocelele, acele le mai băt‘em în lipid‘eauă şî să torc mai subţirel. Da şi acele tăt cu mâna să (Fig. 1) Perie; foto: Mirela Poduţ torc, numa fuioru méré cu maşina. Apoi câlţii, aceia erau mai groşi şi mai scurţi. 210 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Torsul Am avut cujeică cu lopiscă (cujeica – furcă de tors introdusă într-o gaură făcută anume într-un scăunel mic fără spătar). Aşă era dacă ai folosit maşina de tors (fig. 2, 3). Pă cujeică să pun‘e caieru şi cu maşina torcéi. Când torcéi, cu mâna ţineai cujeica între jănunţ, da când torci cu maşina, nu poţi că trebe să-ţi umble pt‘icioru. O fo împlântată într-o lopiscă şî pă aceie am şezut ş-apoi o stat carieru. Lâna se torcea cu mâna, nu să poate toarce cu maşina că numa o răsuceşte. Numa fuioru se poate toarce cu maşina, mnijlocelele şi câlţii, nu, acele să torcéu cu fusu. (Fig. 2) Maşină de tors; foto: Mirela Poduţ După ce le torci, le pui pă răşt’itori (fig. 4). Apoi le îngurgai. Le îngurgam că răşt‘itoriu era d‘e metăr. Jirebd‘ea era d‘e 4 m. Apoi făcém jirebd‘ii (fig. 5) şî le agăţam care mai d‘e care în t‘indă să le vadă pt‘ezarii care cât‘e jirebd‘ii avém. Din Maria s-a născut 79. Din Maria s-a născut Domnul Iisus pe pământ. Lui Iuda i-o fost urât. Iuda, iubitor de bani, L-o vândut la doi duşmani Cu 32 de bani. Când banii în mână i-o pus Luatu-L-o şi L-o dus Pe dealu Golgotii-n sus Şi acolo dac-o ajuns Cu suliţa l-o străpuns, Sângele pe piept i-o curs, Soarele s-o-ntunecat, Luna-n sânge s-o-mbrăcat Şi stelele încă toate Că n-o fost vrednic de moarte. Groapă-n piatră i-o săpat Şi-acolo l-o-nmormântat Şi la mormânt străji i-o pus Să nu se scoale Iisus. Străjile o adormit Şi Iisus când s-o trezit Sus la cer El s-o suit, Sus la cer printre îngeri. Îngerii când Îl văzură, Mare rugă-n cer făcură. De ruguţa lor cea mare Pomii-n Rai se clătinară Când cu vârfurile-n jos C-a înviat Domnul Hristos, Când cu vârfurile-n sus, Astăzi s-a născut Iisus. De la Ioan Bozai, Sat Şugatag, 2012 211 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Când soarele răsare 80. Când soarele răsaré, Domnului şi-a nost Domn, Dumnezeu boii prindé. Zdiciu-n mână-l învârté, Domnului şi-a nost Domn, Hăi, hăi, boiţilor C-om ara cât om putea, Domnului şi-a nost Domn, Şi-om scrie o cărticea. Şi-om abate-o acolo-n jos Domnului şi-a nost domn, Şi-i dulce ca şi mierea. Rămâi, gazdă, vesăloasă C-ai gătat mândru pân casă Pă la uşi cu pup de ruji, Domnului şi-a nost Domn, Pân fereşti cu flori domneşti Şî pă masă tri uieji, Domnului şi-a nost domn. Colindiţa nu-i mai multă Să trăia cine-o ascultă. De la Ioan Bozai, Sat Şugatag, 2012 (Fig. 3) Maşină de tors; foto: Mirela Poduţ (Fig. 4) Răşchitor; foto: Mirela Poduţ 212 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Colindiţă 81. (Fig. 5) Jirebd’e îngurgată; foto: Mirela Poduţ Este-un strat de busuioc Cu cărarea pe mijloc Dar cărarea cine-o face?! Tăt boul lui Dumnezău. - Măi, boule, ce-ai în coarne? - Legănaş de păltinaş. - Da în leagăn cine-i culcat? - Fiul Maicii-nfăşurat Cu faşură de mătasă De la Doamna Împărăteasă Din curte de după masă. Albitul tortului ( a jirebd’ilor) După Crăciun, le puném în ciubăr şi aşă ne mâniém când viné oricine brunet. Că zâcé mama, cum ştiéu bătrânii: ”Nu-i bin’e să vie om brunet când pui jirebd’ile-n ciubăr c-api ies ca el. Îi bin’e să vie om blond”. Ciubărul era aşă înalt, d’e scândură, cu un fitil cu găt’ej să curgă leşia în jos pă gaura ceie. Să puneau jirebd’ile şî deasupra să punea leşia, cenuşa. Puneam un bănduroi d’i pă masă, d’e cânepă, aşă ţesut mai rar, ca o perdea d’e rar, peste jirebd’ii şî pă el puneam cenuşa. Strânjă mama cenuşă d’e tătă iarna d’i la şpori. Da zicea că nu-i bine cenuşă d’e stânjar că taie tortu, cenuşa de stânjar e tare. Mama strânjé numa d’e lemn de fag. Apoi tăt încălzăm apă şî puném acolo pă cenuşa ceie şî nu méré cenuşă pă jirebd’e că era cenuşeriu, faţa ceie de masă pusă pă sub cenuşă. Să făcea o leşie. Nu să punea apă fierbinte că să slăbdeşt’e fuioru. Şi nu era voie să le înd’eşi în ciubăr că rămân cu pete. Trebuie să intre bine leşia printre ele. Sub ciubăr se punea o covată şi iară încălzéi apa ceie şî iară turnai, de vreo 6-7 ori. Tătă zua îi lăsai acolo în ciubăr ca să albească tortu că jirebd’ile de fuior îs sure. Şî îi bine dacă înd’eaţă că atuncia albesc. Le lăsai în ciubăr până în ceié zî. Apoi le-ai dus şi le-ai lăut cu maiu la vale. Apoi le puneam să îngheţe ca să ald’ească. Aşă prăbălei să pui când era ger că tare mândru ald’ea tortu. Era o poveste cu ceva femeie din Cetăţele care n-o gătat de tors până la Rusalii, apoi ziceau ominii: La grădina raiului 82. Şade Adam şi Eva lui Şi-şi plânge păcatul lui Şi-şi plânge şi-şi tânguieşte Că de rai să despărţăşte. Raiule, grădină dulce, De la tine nu m-aş duce De mirosul florilor, De dulceaţa pomilor. 213 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) 83. Puică neagră bagă-n sac Scoală, gazdă, dă-mi colac. De mi-i da, de nu mi-i da, Altu nu ţ-oi colinda Că mi-i scurtă gubuţa Şi mă tem c-oi îngheţa. De la Ana Nemeş, Budeşti, 2012 Colindă 84. Bună sara de Crăciun, Primeşte-ne, gazdă bun, Că n-am zânit nici de-un rău Lăudăm pă Dumnezău. C-am zânit c-am auzât Că s-a născut Fiul Sfânt Oriunde pă pământ, La râul lui Iordan Şi L-a botezat Ioan. Şi-nvârtit îl ţâne-n braţă Sfântul Ioan îl botează. Mândru nume i-o aflat, Iisus Cristos Împărat Care ne-o scăpat de iad Şi de-a lui Adam păcat, De păcatu iadului Şi de para focului; De păcatul cel dintâie Şi de veşnica robie, Cristoase, mărire Ţie! De la Ana Nemeş, Budeşti, 2012 Să deie Dumnezo să înd’eţă ca să-i înd’eţă jirebdile. Apoi le depănam, după ce să uscau jirebdile. Le-am făcut ghem pă dăpânători (fig. 6). (Fig. 6) Dăpânător; foto: Mirela Poduţ Urzitul După ce le depănam, mérém la urzoi. Am mai urzât şi pă gard. Iarna urzăm 50 m pă urzoi o dată. Mai mult de 50 d‘e m n-ai putut urzî că era pré aproape de-olaltă şî făcea crâmbdiţă, nu- i voie să treci d‘e la una la alta cu hiru. Urzăm mai mult on hir d’e tort şî una d’e bumbac pentru pănură, aceié o fo pănură mândră, cu bumbac amestecat. Cumpăram bumbac d’e urzât, mai gălbânoi, aşă. 214 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Punerea războiului Tortu să punea pă ţăd‘e care să pun‘e în suveică (fig. 7). După ce rostuieşti cu asta faci pân pănură. Când pui t‘iara, le învăleşt‘i cum le-ai urzât d‘i pă urzoi şi le faci tăt‘e pă sul, da înt‘insă cât d‘e înt’insă, să nu hie cu noduri. După ce le puneai pă război, le n’eved’ei pân iţă ( fig. 8) şi apoi pân spată. Trebuie (Fig. 7) Suveică şi sucală; foto: Mirela Poduţ să dai d’int-on iţ tort şi d’in alt iţ bumbacul, cum era urzât cu 2 hire. Să nu hie 2 hire pă lângăolaltă d’e tort. La pănură d’e cămeş numa 2 iţă să făcé, numa dacă făcém în 4 iţă d’e lipid’eauă sau d’e altceva. Când năvăd’ei punéi în ista iţ dinaint’e de obicei tortu că rosta mai rău şî să înt’indea tare ca bumbacu. Şî pân spată să da două p-on loc, unu d’e tort şî unu d’e bumbac c-acela-i neved’it în bun, apoi dac-ai pus înt’ilind’i, ai dat numa unu p-un loc. Da înt’ilin nu s-o făcut numai feţe de masă şî şt’erguri d’e şters pă obraz să făcéu d’in cân’ipă că se spală mai bine, iese mai bine d’in cânepă, că din bumbac după ce se pătează ieşé mai rău. Tăt d’in cân’ipă puném mai lat şî ţăsăm saci da trebuie să hie mai lat ca şi d’e lipid’eauă, lipid’eauăle le făcém d’in 3 laţi. Pentru d’esagi puneam în spată mai lată, d’in 10, d’in 12 să hie mai lărguţ sacii că méréi la moară şi trebuie să nu iasă fărina. După ce ţăsăm, primăvara când era câmpu uscat tare şî înverză, n’e punea mama să o punem la soare şi să o stropim cu apă şi era mult mai albă pă part’ea care era la soare, aceie era faţa la pănură. După ce să găta de albit, o împăturam în două cu faţa- nlontru şî să făceau vălurelele cele d’e pănură. Când ţăsăi, trebuia Este-o stea ca şi-o lumină 85. Este-o stea ca şi-o lumină, Împăratului se-nchină Şi se-nchină tuturor S-o îmbrăcat cerul de nori. La biserici clopăţăsc, Pe Iisus îl pomenesc Şi pământu-i plin de flori. Florile-s de bucurie, Dă-ne, Doamne, roadă-n grâie. La biserici clopăţăsc, Pe Iisus îl pomenesc. Grindinuţă ce-o pt‘icat 86. Grindinuţă ce-o pt‘icat, Oile tăt‘e-o zd‘erat, Dumnezău le-o auzât, Jos la ele-o coborât Pe scară sfântă de ceară Să le deie flori de vară Din struţu feciorilor, Din cununa fetelor. 215 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) De trei luni 87. De trei luni De când zânim Nu auzâm cocoş cântând, Numai pământu sunând Şi jidovi jeluindu pe Iisus Care-o fost la munte sus. Prinde-mi-ţi şi mă legaţi Cum îţi vré mă judecaţi; Prinde-mi-ţi, mă juleşiţi, Cum îţi vré mă pironiţi. Dumnezău de când o-nceput 88. Tătă lumea s-o făcut O lume şi-o mănăstire Pentru-a noastră mântuire. Cine mântuit o fost, Tot Adam strămoşu nost‘ Şi de mână l-o luat Şi în sfântu rai l-o băgat. să ai grijă tăt să traji nodurile pă dos. (Fig. 8) Iţe; foto: Mirela Poduţ Glosar termeni cânept‘işt‘e - holda cu cânepă poi - floarea cânepei de vara ot’işă - coaptă (a) hopăli-a scutura sămânţa de cânepă într-un vas ca să sară hoaspele, pleava pozdărie– s. n. resturi de la meliţare, parte lemnoasă a cotoarelor de cânepă după ce au fost zdrobite de meliţă impuritaţi care se elimină prin meliţat (DEX) 216