memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) 30. Ziu cu găina-nstruţată Nănaşa de mult o-aşteaptă, Tăt înt‘ină şi sust‘ină Şi-i cu gându’ la găină. Găina-i cu coadă scurtă Nănaşa la ié să uită, Da’ găina-i împt’istrită Şi cu bani trebe plătită. De la Maria Rednic, 59 ani, Onceşti, 2003 31. Găina care-i de nuntă Trebe mai bine ţânută, Tăt cu grâu din cel ales, Nu cu pleavă de ovăz. De la Maria Rednic, 59 ani, Onceşti, 2003 32. Colecţia MARIA MIRELA PODUŢ Secvenţe de ritual nupţial din Şurdeşti (Fisculaş)1 Chemarea la nuntă Umblam câte 2 t'emătoare. Când intrai în casă, trebuia să te aşezi de partea dreaptă cu colacii în mână. Ceie ce grăieşte tre- buie să steie în dreapta, aşă să cade. Vinerea să umbla că era nunta duminica mai demult. În loc de ”Bună zua!”, zicem ”Aflăm pă Dumnezo cu dumnevoste!” Gazda zicea: ”Dumnezo v-aduce-n pace!” Unii ziceau: ”S-aveţi noroc!” Am umblat de t'emătoare şi-n Şişeşti şi-n Dăneşti. De 24 de ori am fost t'emătoare cât am fost fată. N-am avut 13 ani când am început să umblu. Erau 8-10 t'emătoare, depinde care cum, care cât'é pret'iné avea. T'emătoarile trebuie să umble cu capu gol, cu colaci în mână. Eram ori împlet'ite cu conci ori cu coad'e. Aveam nişte bumbuşcuţă pă lângă conci, puném aşa on şir. Mai împletém 2 cozi şi le legam una pe-o parte şi una pe altă parte şi puneam 2 fluturi d'e cipcă făcută în patru laţi, înnodată în patru, roză sau albastră. Mérém în tăt'e căsâle. După ce intrai în casă şi salutai, Că tăte le-am aruncat De găină m-am apucat, Să sie gătată bine, Să nu mă fac de ruşâne. De la Ileana Drăguş, 64 ani, Onceşti, 2003 ziceai: Mulţămită la Dumnezo şi la dumnevoste Că v-aflăm în pace şi cu sănătate Şi de-acuma înaint'e vă lăsăm Tot în pace şi cu sănătate. Noi om grăi on cuvânt, două, tri De-om şti, cinste ne-a hi. Dacă nu, 'mnevoste iertători îţi hi. 1 Performer Maria Făt, Şurdeşti, 74 ani, 2013 182 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Aista este cuvânt întâia oară De la Dumnezo şi de la Maica Sfântă Fecioară, De la 12 Sfinţi Apostoli, de la socrii mici (nume...) Ei, având o fiică iubită, De la Dumnezo rânduită, Sara culcându-să, dimineaţa sculându-să, Cu apă curată pă obraz spălându-să, La Dumn'ezo rugându-să. După ruga ce s-o rugat, Dumn'ezo i-o dat: Zî d'e veselie, ceas d'e căsătorie, Ca-n ceasul cel bun să hie. Ştim că nu putem face Nicio bucurie, nicio veselie Fără dumnevoste, omin'i d'e omin'ie. Vă poftim şî pă dumnevoste Duminică dimineaţa La on scaun d'e hod'ină Ş-on pahar d'e băutură Cu dumneavoste împreună. Şî dacă s-ar căd'e, nişte mese aşt'ernut'e, Nişte pahare umplut'e de care or hi, Cât'e Dumnezo a rândui. Să nu gândiţi că suntem două flori de pe rât Să vă t'emăm cu urât. Că suntem 2 slujitoare împărăt'eşt'i, După cum şî dumnevoste vid'eţi. Purtăm zad'ie d'e mătasă Cum poartă şi-nălţata-mpărăteasă; Purtăm struţ d'e busuioc Cum poartă şi-nălţatul împărat în clop. Să le deie Dumnezo cinste şi noroc. Poat'e cuvinte ar hi mai multe, Dar noi nu le ştim răspund'e Că la şcoală n-am umblat, Părinţii nu ne-o-nvăţat, Faceţi bine şi iertaţi Şi viniţ la nuntă. Asta trebuie să zici la tătă casa, unde ai prins omin'i în casă. Dacă erau afară, am dat mâna şi zâceam: O poruncit socrii cei mari să viniţ la nuntă! Afară nu să grăie. De la fată umblau fete şî de la mnire feciori. El avea t'emători şi fata t'emătoare. Ei mai erau însoţiţi uneori de staroste. 33. Cu prăjitu’ o fo’ mai greu, C-am prăjit cum am putut Că unsoare n-am avut. De la Ileana Drăguş, 64 ani, Onceşti, 2003 34. Nănaşă, nu asculta Ce zâce socăciţa, Găina care-i în mână O găsât-o la fântână Perită de-o săptămână. De la Ileana Drăguş, 64 ani, Onceşti, 2003 35. Socăciţă, haida-ncoace, Ce-ai făcut nimnic nu-mi place! Că găina nu ţî seartă, Nici îi friptă, nici îi seartă, Numa un mniez văd că-i undată, Da’ oi prinde-o io de guşă S-o arunc pă după uşă. De la Ileana Drăguş, 64 ani, Onceşti, 2003 183 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) 36. Nici îi coaptă, nici îi friptă, Num-un pt’ic îi opărită. Şi de nu-ţi puté mânca, A mai frige-o nănaşa. Că lemnele-s pă vâlcele, N-o ajuns mâţu’ la ele. Că fieraru-i cam zgârcit, Mâţu’ nu mi-o potcozât. De la Ileana Drăguş, 64 ani, Onceşti, 2003 37. Mâţu’ trebe potcozit Da’ eu lemne n-am avut. La lemnuri eu am lucrat Şi nimnică nu mi-o dat. De la Ileana Drăguş, 64 ani, Onceşti, 2003 38. Socăciţă dezgătată, Găina deloc nu-i seartă; De la casă până la şură Tăt ai strâgat din gură, Să scoată nănaşa-o sută, Că-i zini cu carne multă; Nu să vede că-i de zină, Că nu-i carne pă găina, O mâncat-o socăciţa Laolaltă cu druşca. Era un staroste a mnirelui care umbla cu t'emătorii şi un staroste din partea mniresei care le însoţea pe t'emătoare. Şi el umbla pân sat da numa cu botă, cu zad'ie roşie, cu oarice cipci şi-o batistă. El umbla numa la nănaşi şi la niamurile apropt'iet'e. Zâceau oa- menii: “Ne gătăm că trebuie să vie starostile că mnirile îi a mă- tuşii...”. T'emătorii umblau cu bot'e, aşă nişte baltage şi le ţâneau în mână cu zadie şi c-on struţ de busuioc şi flori. Pă cele care cunoşt'eau satu' vecin, le mâna şi acolo dacă o avut niamuri. Când méréi pă sate, să căd'ea să margă 2 fet'e şi 2 feciori. Atuncia grăia numa t'emătorii or numa fét'ile, unu din- tre câţi méréu. Pă sat'e era hâd să margă fét'ile fără feciori. Într-o vreme s-o fo începută a méré la nănaşi prima dată. Sara vinéi d'i pân sat şî d'ezgătai colacii că să lega la colac zad'ie şî să punea on struţ d'e flori şî le legai pân colac. Colacii îi făceau socăciţele şi îi făceau în cupt'iori. Trebuie să ai grijă să nu să rumpă. Dintr-o vreme ni i-o fo dând vineri sara la noi. Mai la început, îi răspund'é la nuntă când era răspunsul. Fiecare t'emă- toare primea colac. După ce dezgătai colacii, îţi dădea un pahar de horincă, te servea cu oricé. Cusutul steagului Sâmbătă sara, t'emătorii méréu la mnire acasă să coasă steagu'. Făceau steag înalt cu clocot'ici, zurgălăi de la cai, unul lângă altu, cusuţi pă cureaua ceie şi zad'ie, pun'é busuioc, verd'eaţă şî iederă, îl făceau rotund, aşă mândru. Făceau nişte struţuri d'e iederă şi verd'eaţă. Apoi le lega ciomăgaş cătă bota ceie. Trebuie să hie legat'e tare bine că tare mult îl băt'é, să nu pt'ice. Era un t'emător care şt'ia bate steagul, trebuia să-l bată după muzică şî când méré după mnireasă şi când méré după nă- naşi. În timpul jocului mniresî, îl bătea după muzică că nu toţi o ştiut bat'e steagul. Clocot'icii ceia tare jâb sunau şi numa on mnez de-o mărs contra cet'erii, nu mai era bin'e. Îmbrăcămintea mirilor Mnireasa era îmbrăcată cu haine care cum o avut. Pân Şişeşti aveau şi albastre. Aici la noi o avut cam albe. Şî io am avut costum de mătasă albă. Mnirile cam ţărăneşti avé, cu cămaşă d'e pănură, cu laibăr păstă cămaşă şi pantaloni. 184 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Cununia Duminica să cununau. Să întâmpla şi să se cunune la primărie sâmbăta. Mnirit'eii să întâlneau la biserică. Zice că mai d'emult, méré mnireasa cu capu' gol până la biserică şi balţu' tre- buia să i-l pună popa pe cap iar nănaşile i-l tomné. Dacă nu era cinstită fata, îi punea balţu pă umăr că nu merita să i-l pună pă cap. Sâmbătă să făcea spovada mnirit'eilor şi ştia popa care erau cinstiţi şi care nu. Apoi o luat a méré mniresâle gata de-acasă că nu s-o bd'izuit. Mai zâcé că să cam t'emea mnireasa să nu-l calce pă mnire pă pt'icior. Domne feri, d'e l-ai at'ins oricum pă mnire cu pantofu' d'in greşală, le săré ţandăra. Zâce că vrea să-l puie sub pt'icior. Babele povesteau că nu-i slobod. După cununie méré fiecare acasă. Spre sară, mnirile viné cu ominii lui după mnireasă. T'emătoarile jucau vo 2-3 jocuri până vinéu după mnireasă. Când sosău după mnireasă, să învârt'eu înaintea căsî mnirile, starostele şi t'emătorii. T'emătòrile trebuie să ţâpe grâu d'int-on bliduţ. Aveau un bliduţ cu grâu şi unu cu apă şî stropt'éu cu un ciumogaş de busuioc. Zâceau cet'eraşii, feciorii să în- vârt'eau pă lângă noi şî strâgau: Ţâpaţ grâu, nu ţâpaţ pleavă Că ni-i mnirile de treabă; Ţâpaţ grâu, nu ţâpaţ orz Că ni-i mnirile frumos. Apoi noi nu ne lăsam, strâgam: Dacă-i mnirile d'e treabă, Nici mnireasa nu-i d'in pleavă; Dacă-i mnirile frumos, Nici mnireasa nu-i d'in goz. T'emătorii vroiau să ne ieie taljăru în care o fo grâu. D'e ni l-o putut lua, îl aruncau păstă casă. Da nu ne lăsam. Dacă reuşeau să ieie taljăru d'e la t'emătoare, însemna că ei o învins. Da nu lăsam să ni-l ieie. Ţâpam on pt'ic şî fujă una cu el în casă. Când veneau după mnireasă, trebuia să te joace t'emă- torii. Te juca fecioru la care trebuie să-i dai struţ. Erau nişte struţuri cumpărate. Era primu' joc când o vinit după mnireasă. Ş-o mai rămas nişte cioante, Învârtite-n popt‘iroaşe, Numa capu l-o lăsat Cu clonţu rădicat Şi i-o pus ţâglare-n gură, Haida şi horeşte-n şură! De la Maria Rednic, 59 ani, Onceşti, 2003 39. Faceţi-mi şi mie larg Să mă scobor di pă prag, Să mă scobor mintenaş, Cu găina la nănaş. De la Maria Rednic, 59 ani, Onceşti, 2003 40. Faceţi-mi cărarea lată, Că-s cu sumna sufulcată Şi cu găina-nstruţată, Nu o dau fără de plată. De la Maria Rednic, 59 ani, Onceşti, 2003 185 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) 41. Nănăşucă, ce gândeşti Pă nănaşu de-l coteşti, Că eu bine am văzut Că ce semne i-ai făcut. De la Ileana Drăguş, 64 ani, Onceşti, 2003 42. I-ai făcut semn cu ochiu’ Să nu-mi plătea puiuţu’; I-ai făcut sămn cu gura Să nu-mi plătea găina. De la Ileana Drăguş, 64 ani, Onceşti, 2003 43. Uită-te, nănaşă, bine Ce găina grasă zine, Gătată păntru tine. Pă stinare-i cu untură Şi are ţâglare-n gură Ieri o sărit pă nuiele Şi astăzi îi cu mărgele; Ieri o fo pă după şură Şî amu-i cu banu în gură. De la Ileana Drăguş, 64 ani, Onceşti, 2003 Apoi să băgau în casă oaminii care o vinit după mnireasă. Închinatu' la mireasă Când veneau după mniresă, mnirile venea cu ceteraşii lui. În sat s-o mărs pă jos după mnireasă. Da când ai mărs pă sate, nu s-o mărs după mnireasă pă jos. Mérém cu car sau sanie dacă o fost iarnă. Când am fost o dată în Cetăţele, când am vin'it înapoi, am fo în sanie şi am horit: Suiţ babe pă gunoi Şî vă uitaţ după noi C-om vini si după voi Când or hi Paşt'ile joi Şî Crăciunu' mai apoi. Meréţ buhe şi vă laţ Că ne-or sări caii-n gard, Caii ni s-or prăpăd'i, Nu-ţi avé cu ce plăt'i. Ş-apoi o prins a da cu bulgări de umăt după noi. Asta horém când veneam cu mnireasa, să le ciufulim pă cele ce rămân, de-acolo din sat. Aşă on fel de ocară era. Ele stăteau pă marjine, să uitau da să mâniéu. Când am fost o dată în Şişeşti de druşcă la mnire, o legat drumu' şi, Doamne feri, ce bătaie o fo' din legatu' drumului. Să lega drumu la mnireasă şî nu lăsa să treacă cu săniile până la mnireasă dacă nu le plăt'é naşii la t'emători drumu'. Îl legau cu un lănţuc şi-l înnoda. N-o fo slobod să-l rumpţi că atunci să în- cepea scârba. Atunci s-o bătut că nu le-o dat cât o cerut. Să înt'ina după ce venea mnirile după mnireasă şi să băgau oaminii în casă. Câtă vreme să punea mâncarea, t'emă- toarea, cu o oiagă de horincă în mână, înt'ina la mnireasă: Cinstită adunare mare V-aş ruga de-un cuvânt de ascultare, V-aş ruga a mă asculta Până la mnireasă-oi înt'ina. Să trăieşti, pret'ină dragă, Io frumos ţi-oi înt'ina, 186 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Dumneata d'e mi-i asculta. Să trăieşti, pret'ină dragă, Îţi închin cu această oiagă. Horincuţa-i neîndulcită, Pare-mi că eşti necăjită; Oiaga-i mândru-nstruţată, Pare-mi că eşti supărată. Nu hi mnireasă supărată Că Dumnezeu aşă o lăsat Pă pământ să crească flori, Noi să mergem de nurori. Foaie verd'e n'intă creaţă, Duminică d'imineaţă Mândru soare-o răsărit, Da nu mândru s-o ivit. Mnireasa s-o pregătit În coroană d'e arjânt. La biserică o porn'it, În biserică o intrat Şî la cunun'ie-o stat. În biserică era Cununiţă de mătasă Două mândre şi frumosă, A tria pă cap la mnireasă. Hăi mnireasă, mniresucă, Cununiţa ta cea albă Să nu-ţi hie-aşa d'e dragă Că-i împlet'ită mărunţăl Şî purtată puţânel: Două zâle, două nopţi, Şi altu nu o mai porţi; Două zâle şi o noapt'e Şi altu' până la moart'e. Plânji mnireasă şî sust'ină, Doru maicii la inimă; Plânji mnireasă, lacrămi varsă Că te-nstrăinezi de-acasă. Cât'e rele te-or mânca, Nu li-i spun'e la mă-ta, Li-i spun'e la socră-ta. Da să baj bine d'e samă Că ţî soacră, nu ţî mamă. Cu soacră-ta mai puţân'e, Dacă vrei să o duci bin'e. Ié-ţi mnireasă tămâiţă 44. Găina ţi-i cât o cioară Şi îţi trebe bani de-o moară; Găina ţi-i cât o sarcă Şi îţi trebe bani de-o vacă. De la Ileana Drăguş, 64 ani, Onceşti, 2003 45. Naşilor din neam ales, Nu vă-ntrebaţ că cine-s. Io îs fată tinerea Ş-am zinit cu găina. De la Ileana Drăguş, 64 ani, 2003 46. Frunză verde ruptă-n tri, Nu-i mândru a te sfădi La o masă cu mnirii; Nu-i mândru a te certa La o nuntă c-aiasta. De la Maria Rednic, 59 ani, Onceşti, 2003 187 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) 47. Socăciţă lăudată, Găina ta nu ţi-i seartă, Nici îi seartă, nici undată, O poţi da fără de plată; Nici îi seartă, nici călită, O poţi da şi neplătită. De la Maria Rednic, 59 ani, Onceşti, 2003 Colinde din Maramureş Noi umblăm şi colindăm 48. Noi umblăm şi colindăm Hai, linu-i rujmălin, Pă uliţa satului, Ref. La casa bogatului. Bună sara, om bogat, Ref. Gata-i cina de cinat? Gata-i, gata, nu-i de voi, Ref. Că-i de bocotani ca noi. Şi de-acolo ne-am luat, Ref. Pă uliţa satului, La casa săracului. Bună sara, om sărac, Gata-i cina de cinat? Gata-i, gata, da-i puţân, Hai, cu toţi s-o isprăvim, Ref. Ş-o sădeşt'e-n grăd'iniţă, O udă şi o lasă-n pace Şi vezi ce floare ţi-a face. D'e ţ-a face floare albă, I-i hi la soacră-ta dragă; Floare albă n-a mai hi, Soacră-ta nu te-a iubi. Cine dracu' o mai văzut Verd'eaţă c-o floare albă Şî la soacră noră dragă?! Numa floare mohorâtă, La soacră nora-i urâtă. Mnireasă, păruţu tău L-o pus popa sub fait'eu Şî sub zad'ie mohorâtă Ca să duci lumea urâtă. Să t'e hi lăsat ca mine, Cu păruţu' sub t'ept'ine, Cu mult îţi era mai bine. Mnireasă de-amu-naint'e Cărările ţi-s oprite, Numa tri ţ-o mai rămas: La fântână după apă, În grădină după ceapă, Şî la mă-ta câteodată Şi-atunci amândoi deodată. Mă întorceam la mnire: M-aş întoarce la dreapta Să-i văd la mnire faţa. Şî tu mnire, struţ de flori, Ai ieşit dintre feciori, Ai intrat în cununie Şi ţi-ai cuprins o soţie Tăt pă trai şi pe vecie. Şi-i cina cu soţia, Pă părinţ tu-i vei uita. Ţâpă struţu' focului Şi drăguţa dracului Că nu-i călca rât uscat, Nici nu-i mere sara-n sat; Nu-i călca rât cu flori, 188 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Nici nu-i mere-n şezători C-ai intrat în cununie Şi ţ-ai cuprins o soţâie Tăt pă trai şi pe vecie. Apoi te-ai întors la nănaşi: Iară zâc, iară mă-ntorc Cum să-ntoarce frunza-n plop După lună, după soare, Cătă cinstitul nănaş mare. Cinstită nănaşă mare, Te-aş ruga să t'e scoli în pt'icioare Să t'e văd cât eşti de mare Că d'e când tăt nănăşeşti Ai avut vreme să creşti Că numa amu d'e vo tri ai Nu te-ai văzut d'i pân scai. Iar d'e nu t'i-i supăra, Peste masă m-oi pleca, Mâna cu nănaşu-oi da Şi frumos l-oi întreba: Să-mi spui drept şi veselos Înt'inatu-v-am frumos? Nănaşu-o făcut din ochi Că i-am înt'inat frumos, Nănaşa s-o supărat Că nu frumos i-am înt'inat. Frunză verd'e şi una, D'e toţi nu poci asculta Că pé rău vreţ a mă purta. Că şi cât m-aţi tot purtat, On păpuc tot mi s-o spart. Apoi ziceam la socăciţe: Iară zâc, iară mă-ntorc, Poruncim la socăciţă Să ne-aducă t'isăliţă, T'isăliţă şi haluşt'e S-astupăm gura la druşt'e. Şi cu cât nu ne-om ajunge, Sunt vecini ş-or mai aduce. Rămâi gazdă sănătos, C-ai ajuns Crăciun frumos. Şi găzdoaia vesăloasă C-o ajuns ziua frumoasă. De la Ileana Drăguş, 74 ani, Sighetu Marmaţiei La mijlocul cerului 49. La mijlocul cerului Este un pom al Raiului. La poale-i împoleit, În mn’ijloc îi zugrăvit, În vârvuţ într-aurit. Da` acolo cine şede? Şedu-şi două rândunele Împletindu-şi lumn’inele, Lumn’ini galbine de ceară Să să vadă păste ţară. La curţâle lu‘ Crăciun, La curţâle lu‘ Crăciun, S-o născut un Domn Preabun Care este tinerelu` Străluceşte ca ş-un stelu` Jâdzî că o auzit, Doi soli mari o şî trimăs. Solii iute că o mărs Şi-napoi s-o şi întors. Spuneţi, văzut-aţi ori ba? Ba noi că nu l-am văzut Ca la El n-am străbătut De fumul tămâilor, De para focurilor, 189 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) De glasul înjerilor, La Naşterea Domnului. De la Ileana Drăguş, 74 ani, Sighetu Marmaţiei Înaintea astor curţi 50. Înaintea astor curţi Sunt trei rânduri de pomuţi. Înaintea pomn’ilor Şede Doamna curţâlor C-un pahar galbân în mână Tăt închină şi sust’ină. Pă toarta paharului, Scrisă-i raza soarelui. De unde ţân’e cu mâna, Scrise-s raza şi lumn’ina Şi de unde bea din el, Scrisu-i un luceferel. De la Ileana Drăguş, 74 ani, Sighetu Marmaţiei Este-un strat de busuioc 51. Este-un strat de busuioc Cu cărare pe mn’ijloc. Dar cărarea cine-o face? Tot bouţu` cu cernuţu’. Ce ne-aduci, bouţ, în Ş-o oală mare d'e poame Că n-o putut hori d'e foame. Pă druşt'ele mnirelui le-ai mai ocărât că erau d'e la mnire. Tre- buiau să horească, când sosău după mnireasă, druşt'ele. Apoi le mai atacai. Iară zâceam la socăciţe: Socăciţă haida-ncoace Ce-ai făcut nimnic nu-mi place, Colacii i-ai copt în şură, Tăţ mi s-o legat d'e gură. Mâncările nu-s sărat'e, Nici îs fript'e, nici undate; Nici îs fript'e, nici nefript'e Ce ni le-aţi pus înaint'e? Iară zâc, iară mă-ntorc Cum să-ntoarce frunza-n plop După lună, după soare, Cătă cinstitul taroste mare. Apoi înt'inam la starostele mnirelui că eram t'emătoare şi nu mi- am ciufulit starostele meu: Să trăieşti taroste mare Şî cu aţă la pt'icioare, Pune-n păhar băutură Şi nu face-atâta gură. Ciudă mni-i şi-mi eşti urât Că tare târzâu aţi vinit, Să hi vinit mai d'iminecioară Ca dup-o fată fecioară. Aşa-ţi vinit la ujână Ca dup-o babă bătrână. Batăr c-ai întârziat, Pă obraz nu te-ai spălat, Păru' nu l-ai t'eptănat, Ai vin'it bujăd d'e somn Aici între atâta om, Pă la ochi tăt eşti urdori, Pă la gură mnicăciori. 190 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Starostele râdea. Da am păţât o dată în Plopt'iş c-o zâs cătă mine starostele: Nu tu erai pân Plopt'iş Şi-ai umblat cam lăturiş C-on coş mare d'e nuiele Şi gând'ei că umbli-a cere?! Apoi iară zâceam: Cucuruz cu frunza-n sus, Ţine mint'e ce ţi-am spus Pă când om ieşi afară Să nu dăm la vorbă iară. Frunză verd'e busuioc, Haida, staroste la joc. Apoi ieşea şi-ţi zicea cet'eraşu' o învărt'ită şi jucai cu starostele. Fata trebuia să strige: Ori mă joacă mai cuspori, Ori mă dă la t'emători! Apoi chema on t'emători şi te juca, acolo între mese. Apoi strigai: T'emătoriu m-a juca Mai cuspori ca dumă-ta. Apoi am păţât că juca mai bine starostele ca t'emătoriu. Jocu miresei Când işă la jocu' mniresî, două t'emătoare trebuia să steie dinco' de masă, două dincolo şî dădeau câte on pahar d'e horincă la cei care jucau mnireasa când puneau banii. T'emătoarile tre- buiau să nu leşă pe nime care pun'é bani, să nu béié horincă. Starostele era acolo şi tăt umplea pahară. Trebuie să ai grijă de coarne? Legănuţ de păltinuţ. Da-n leagăn cine-i culcat? Fiul Maicii-nfăşat Cu fâşie de mătasă De la Maica Împărăteasă. De la Ileana Drăguş, 74 ani, Sighetu Marmaţiei Noi umblăm a colinda 52. Noi umblăm a colinda De la o casă la alta. An Nou fericit Şî-ntru mulţi ani să trăiţi. Noi umblăm să împlinim Oabiceaiu’ din bătrâni, Ref. Noroc bun, frate creştine, Că zânim din nou la tine. Ref. Am zânit şi-nt-aiest an Că ţî-s frate, nu duşman. Ref. Slobozî-ne gazdă-n casă, Că ne ninge şi ne-ndeaţă, Ref. Noi gătăm colinda noastă, Voi gândiţ la plata voastă, Plata noastă nu-i nemnică Numa’ o litră de horincă. Ref. Şî la anu’ om zâni Numa’ dacă ni-ţi pofti. Ref. De la Ileana Drăguş, 74 ani, Sighetu Marmaţiei 191 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Umblă Maica pă pământ 53. Umblă Maica pă pământ Din casă-n casă întrebând, N-aţi văzut pă Fiul Meu? Bis Ba noi, Maică, l-am văzut Bis Numa’ nu l-am cunoscut. Fiu-i leznă de-al cunoaşte Căci pe Sfântă faţa Lui, Scrisă-i raza soarelui. Bis Deasupra pă umerei, Scrişi îs doi luceferei. Bis Mai în jos, pă la brăţele, Scrisă-i luna cu tri stele. Bis Ba noi, Maică, L-am văzut, La curţâle lui Pillat Răstignit p-un lemn de brad. Maica o-nceput a plânge Ş-o vărsat lacrimi cu sânge. Soarile s-o-ntunecat, Luna-n sânge s-o schimbat. De la Ileana Drăguş, 74 ani, Sighetu Marmaţiei om, nu cumva să puie banii şi să nu-l serveşti c-on pahar de horincă. Altu béié, altu cuştulé şî zâcea: Să aibă noroc! Nănaşii şi mnirile stăt'eau după masă. Prima dată o jucat nănaşii şi nănaşile apoi se aşezau pă laiţă după masă. La urmă o juca mnirile. După ce o juca mnirile, n-o mai juca nime. Jocu' se făcea în şură ori afară pe câmp. Când era umăt, cam în şură se juca. Am fost în Bloaja o dată, apoi striga nişte femei la jocu mniresî: Mniresucă cu cunună, Să cunoaşt'e că-i hi bună. Nici mă-ta n-o fo ră, Numa să hii şi tu aşă. T'emătoarile trebuie să hie la îndemână când juca mnireasa. Jucam de 2, de 3 ori cât'e-o t'emătoare mnireasa. Să nu o leşi să steie până vin'é cineva să o joace. O învârt'itură încoace şi una încolo, era o melodie specifică la jocul mniresî. După jocu mniresî, băgai pă ceialalţi nuntaşi în casă. T'emătoarile şi starostile trebuiau să baje omini în casă. Care cum işă din casă, méré şi juca mnireasa. După ce o juca mnirile pă mnireasă, vinéu în casă şi numărau banii cu nănaşii. Plecarea la casa mirelui După ce numără banii, méré cu mnireasa la mnire. Juca vo 2-3 jocuri la mnireasă şi mai juca şi la mnire că avè 2 păret'i de muzicanţ. Fiecare pereche avé: on primaş, on contralău şî gor- duna. Când viné după mnireasă, viné cu ceteraşii lui. Vecinii mniresii rămânéu. Care o vinit cu mnirile, méré cu el, care o fo de-a mniresî rămâneau acolo şi mai jucau vo 2-3 jocuri. Când soseau cu mniresa la casa mnirelui, trebuia să iasă soacra cea mare înaint'e c-o oiagă d'e horincă să-i înt'ine la mnireasă. Aşă o primnea. Şî o săruta. Era şi soacre mari la care le-o fo urâtă nora şî n-o vrut să o ieie, apoi nu o vrut să iasă. Asta însemna că o ciufulit mnireasa. Îi era ruşân'e la mnireasă că nu o primneşt'e. Horéu la soacra cea mare: Bucură-te, soacră mare, Că-ţi aducem noră tare, Noră tare de-ajutori 192 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Să t'e-mblăt'ea d'e cupt'iori Şî d'e vatră cât'eodată Când îi hi mai supărată. Soacră mare ieşi în prag Ş-arată-mi cine ţi-i drag. D'e ţi-i dragă mniresa, Hai, sărută-i guriţa; D'e ţi-i mai drag mnirile Hai, sărută-i buzăle. În Şişeşti, când am fost t'emătoare, vindeau colacu la t'emători. Ne dădea la fiecare câte un colac, da unu l-o vândut. T'e târguiai cu t'emătorii. Ceréi pă el mai mult. Apoi cum ai căzut la târg. T'emătorii dăd'eau banii la t'emătoare şî cu banii ceia jucau t'emătoarile mniresa. Fiecare fecior o chema pe fata cu care povestea să margă cu el “la colac”. La mnire acasă să termina petrecerea duminică noptea. Apoi să culcau, să hod'ineau tăţ. Răspunsu' În ceie zî, la amniazăţ, la mnire acasă, începea răspunsul. Trebuia să meri cu coşarcă, c-o oiagă d'e horincă şî c-orice prăji- turi în ié. Aşă era obiceiu dacă ai mărs ”în răspuns”. T'emătorii şi mnirile méré după nănaşi şi după socri atunci luni, înainte de amniazăţ. Să puneau 2 feluri de mâncare: resteuţă şi curet'i umplut sau guiaş, în loc de resteuţă. Atunci era şi Jocu găinii. Avé găină şî soacra cea mare şî nănaşii. Şi să juca găina. Îi puneam ban în gură şî era găina gătată, înt-on coşârneu şî cu prăjituri pă lângă ié, făcută cu pene, cu hârtii şi mărgele. Avea făcute din aluat aşă mânânţăle, coapt'e în oloi şi le înşira pe aţă şi la găină de-a grumaz cât'e 2 şiruri de mărjele. Hoream la Jocu găinii: Săracă găină sură, Ieri erai pe după şură Ş-amu eşti cu banii-n gură; Ieri ai fost pă după casă Şi-amu eşti la noi pă masă. Vai săraca nănaşa, Tăt ne-a cere găina Colecţia DUMITRU ŞOVAGO Oraţii de nuntă din Rus La spartul nunţii 54. Sosit-o vreme de ducă Şi pă deal ca şi pă luncă; Sosit-o vremea de mărs Şi pă luncă şi pă şes. 55. Talpa căsii nu-i bătută, Voia gazdei nu-i făcută. Voia gazdei face-om, Talpa casei bate-om. 56. Eu pă care l-oi tăié, Numa lapte dulce a bé. Nici de-acela n-a puté C-a bé laptele pă gură Şi-a ieşi pă tăietură. 193 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) 57. Nu mă tem şi nu mă tem Numa’ de cuţât de lemn. Şi-a zini şi-aceie vreme Nici de botă nu m-oi teme. 58. Eu pă care l-oi atinje, Numa lapte dulce a linje. 59. La mine acela să saie Care n-are clăi de paie Şi nici prunci ca să să spaie Când oi méré pă bătaie Că-l fac paie vâlvătaie. 60. La mine acela să sară Care n-are clăi p-afară Şi nici cruci ca să să spargă Când oi mé la el pă poară Că l-oi face foc şi poară. Da mai tare mi-i gându Să i-o dau la nănaşu Că nănaşu-i negricios Şi ne-a mulţămn'i frumos. Găina-i cu 9 pui, Nănaşu-i numa cu-a lui; Găina-i cu 9 ouă, Nănaşu-i numa cu 2. A găinii-s cocoşât'e Şi-a nănaşului zbârcit'e. Api râd'ea lumea că îi ciufulei pă nănaşi horindu-le. Nu să supăra nime. Erau 2-3 fet'e care ştiéu hori la găină. Am păţât în Unguraş o dată când am horit la nănaşă: Frunză verde d'i pă rât, Nănaşa s-o păcălit C-o gândit c-o prins puicuţă Ş-o luat cocoş cu puţă. Noi am zâs s-o ciufulim pă nănaşă. Apoi ié d'e după masă o zâs: Frunză verd'e d'e briboi, Puţa v-om da-o-napoi! Apoi ne plăt'é, da găina era a lor. Nouă pânce jucam n'e dăd'ea bani. Nănaşii stăt'éu în picioare după masă. Prinderea de fârtaţ Tot în răspuns să prind'éu fârtaţ şi surate. Vorbeam di- nainte cu care eram prét'ină că vrem să ne prindem surate. Băr- baţî zâceau că-s fărtaţ de cruce. Surat'ele şî fârtaţî îs nişt'e pret'ini mai deosebiţi, să ajutau. Şi când moare unu dintre ei, să ieu iertă- ciuni d'e la fărtat. Dacă n-ai mărs în răspuns, te-ai prins până a nu méré cu mnireasa, da de obicei la mnire acasă să făcea, la răspuns. Trebuia să încrucişezi mâinile aşă după cot şi ai băut horincă şi- n asta lăture şi-n ceielaltă. Apoi să sărutau şi-şi dădeau colacii. Mnirit'eii îşi dădeau colac şi dacă ai dus şi tu colaci, le-ai dat 194 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) atunci ca răsplată. Dacă nu aveai, i-ai dat altădată. Mai era obiceiu de a-i plăti pe nănaşii de botez şi pe moaşă. Anunţa starostele şî t'ema starostele t'emătoarile să răspundă colacii. Zâcea starostele: Să vie slujitoarile înălţat'ii îm- părăt'esă să-ţi iéié plata. Răspund'eu colacii. Apoi o t'ema pă moaşă şi-i dăd'é colac, care o fo moaşă când s-o născut mnireasa sau mnirile şi nănaşii care i-o bot'ezat. Şî d'e nănaşu d'e bot'ez trebuia să t'e plăt'eşti. Le răspund'e starostele că-i răsplăt'eşte cu haine şi c-on colac, colac trebuia neapărat. Mai puneau şi orice bani pă colac. Da banii i-o fo dând înapoi la mnirit'ei. Spălatul nănaşilor Spăla nănaşii pă mânuri la urmă, aşă până-n zuă, până mai era încă vo câţiva omini. Şi juca pă lângă nănaşi. Să aşezau nănaşii pe 4 scaune ce se puneau prima dată spre răsărit. Mnireasa spăla nănaşii şi mnirile nănaşele. Trebuia să-i speli cu puţină apă aşa din vârvu capului, cu amândouă mâinile, până pe braţe şi iară îi şt'erjéi şi-i sărutai. Apoi roteau scaunele către apus, în formă de cruce, să puneau scaunele cătă tăt'e lăturile (părţile), dar către răsărit întâie. Îi săruta întotdeauna când găta de spălat şi îi şt'erjé care cu ce făcé: ştergură, sarvet'e. La fata mea cea mai mare i-am făcut sarvet'e împt'istrit'e pentru fiecare nănaşă. Când ai gătat d'e spălat, le-ai înt'inat cu horincă, i-ai sărutat şi le-ai lăsat sarvet'ele la ei în braţă. În timp ce se spălau nănaşii, jucau roată feciori, fete, femei etc. Făceau roată pă lângă ii. Ceteraşii ziceau ”joc mare”. Apoi strâgau feciorii: Vai d'e mine ce nănaşi Gând'eşti că-s de la oraş Şi nănaşa-i frumuşé, Nu mănâncă carne ră. Să cunoaşte pă făptură Că trăieşte cu friptură; Să cunoaşte pă obraz Că trăieşte cu vin ars. Să trăieşt'i nănaşă mare Şi cu hin'ii dumnitale Să porţi pană de păun, Să botezi şi să cununi. Să mă cununi şi pe mine 61. Temnicioară, temnicioară, Ştiu că n-ai fost domnişoară Ca să trag în tine o vară. 62. Temniţa de la Aiud Pentru mine s-o făcut. La ruşteii temniţî, Mi-o rămas biţî gubii. 63. Temniţa-i cămara mé, Aseară am ieşit din ié, Pă mâni sară iar oi mé. 64. Păsărică din Ardeal, Ce tăt zbori din deal în deal? Mai zboară şi între vâlcele La streaşina mândrii mele. Îi găsi-o adormită, Las să doarmă liniştită. Las să doarmă, să aivă somn, M-o făcut din om, neom. 195 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Colecţia VASILE TENTIŞ Oraţii de nuntă din Şişeşti Mireasa 65. Naltă-i mândra şi subţire, Drăgălaşă la iubire; Naltă-i mândra ca secara, Frumoasă ca primăvara. Genele, sprâncenele, Stau ciorchin ca florile. Ochii negri mi-au fost dragi Că-s frumoşi ca şi doi fragi. Crescute vara-n pădure La umbriţă, la răcoare, Nearse de pic de soare, Sprâncenele amândouă Parcă-s picături de rouă Şi aşa de frumuşele Se miră lumea de ele. Şi guriţă ca la ea Nu găseşti la nimenea. Numele-i este codană, Mândră ca o Cosânzeană, Frumoasă cum nici nu sunt Crăiese pe-acest pământ: Cu părul lăsat în vânt Şi cu pleoape de argint, Soaţă bună şi frumoasă, De azi să o ai în casă. Ce zici mire, nu-i aşa? Sărut-o şi vei vedea. Tu, mireasă, miresucă D'e m-a lua oricine. Nănaş mare tăt aş hi, Numa nu m-aş cheltui. Mai era obiceiu de a i se lua balţu la mnireasă. Noi fét'ile horém câtă vreme on prunc îi lua balţul la mnireasă. Era cusut d'e cunună balţu, era prins cu copcii mici. Apoi nănaşile îi puneau zad'ie pă cap. Zad'ia era cumpărată de ele. Până îi luau balţu şi-i puneau zad'ia, fét'ile horéu: Ié-ţi mnireasă zadia-n cap Şi-ţi grijeşt'e d'e bărbat Să nu margă sara-n sat C-a vini cu capu spart Ş-a mânca carn'e d'e miel Ş-a veni cu dracu-n el; Ş-a mânca carn'e de raţă Ş-a vin'i cu dracu-n maţă. Mnireasă, cununa ta, Cum om da-o de-a dura. Unde-a sta cununa-n loc, Răsări-u-a busuioc Să poart'e feciorii-n clop Şi să-l poart'e pă la joc. Apoi să juca ”cele douăsprezece”. Mnireasa juca cu nă- naşii şî mnirile cu nănaşile. Apoi le schimba. Douăsprezece răstimpuri avé, 12 melodii, 12 bucăţi de joc trebuia să zică, da scurt'e le zicea. Api mai jucau şi alţii, nu numai nănaşii. Apoi tăt aveam grijă să nu nimeresc cu care joacă rău că era tare lung. Apoi zicea fecioru: “Mărie, juca-om cele 12? -Apoi om vid'e!”, ziceam de nu-mi plăcea. Starostele număra: amu-s 9, amu-s 10..., să nu cumva să înşele ceteraşii că acele trebuia să le plătească nă- naşii la muzicanţ. Starostele avea grijă să nu zâcă mai puţâne. Cu acele s-o încheiat nunta. Să zicea: ”Stăi, nu mérém acasă până om juca cele 12!” Aşă îi auzăi pă oamini: ”Stăi, până om juca cele 12, îi mult!”. 196 memoria ethnologica nr. 48 - 49 *iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Spartu' steagului La o săptămână după nuntă, să făcea ”descusutu' steagu- lui”, atunci să spărjă steagul, ”Mérém, zâce, la spartu' steagului!” Atunci t'ema nănaşii pă omin'ie. Mai méré şî orice fét'e, niamuri. Amu fac aici la noi duminica după-masa. Să adună nănaşii cu apropiaţii şî să pune on mnez de masă. Da’ atunci era la o săp- tămână. Aceie botă era bota satului, aşă d'e vo 2 metări. Colecţia familiei Făt din Şurdeşti De ţi-a fi bărbatul rău, Fă-i haine din lipideu Şi izmene dintr-un sac Şi de-a zice că nu-i plac, Dă-i cu ele peste cap Şi le coasă mânânţăl Cu funea de la viţel. Mire 66. Trandafir verde, frunzos, Tânăr mândru şi frumos, Are ochi ca murele Şi obraji ca soarele, Ochii-n cap îs vultureşti, Cum îl vezi îl îndrăgeşti. Uită-te la trupul lui Ca bujorul câmpului, Frumos ca el nimeni nu-i. Buzele, picur de sânge, Când îl vezi inima-ţi plânge. Floricică de pe vale, Mirele îi harnic tare, I-a ieşit norocu-n cale; Mirele-i harnic şi bun, I-a ieşit norocu-n drum. Bobocel de trandafir, Subţirel de aur fin, Rozmalin verde-nflorit, Numa că trebe iubit. Ce zici, mireasă, nu-i aşa? Sărută-l şi vei vedea. Poţi să fii mire voios Ţi-ai luat ce-o fost frumos, Ţi-ai luat floare de crin Să vă fie traiul lin, Traiul lin şi cumpătat, Să nu iasă vorbe-n sat. 197