memoria ethnologica nr. 48 - 49 * iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) PAMFIL BILŢIU1, ROMÂNIA Cuvinte cheie: desfăcutul de făcătură, magia în lanţ, cumul magic, limbajul magic, păpuşa simulacru Desfăcutul de făcătură în Maramureş – o vrajă complexă axată pe magia în lanţ (Noi contribuţii) Rezumat Întemeiat pe cercetări directe pe teren, studiul nostru este axat pe analiza structurii morfologice şi mecanismul unei vrăji complexe, care s-a conservat pe Valea Cosăului, axată fiind pe magia în lanţ şi având la bază regula cumulului magic. În analiza efectuată am avut în vedere limbajul vrăjii, întemeiat pe o gestică ritualică pronunţată, însoţită de formule orale, cu elemente interesante, unele larg răspândite în descântec şi alte forme de magie. Am analizat şi violenţa limbajului, aşa cum reiese din lovirea puternică a păpuşii-simulacru uman, lovirea violentă a desfăcătoarei cu piciorul în paviment, precum şi strigătele emise de vrăjitoare. Pentru a evidenţia complexitatea vrăjii am analizat punctele în care se oficiază diversele practici ale vrăjii, un loc aparte ocupându-l cuptorul, care asociază cultul vetrei şi focului, dar şi al hornului, care este canalul pe unde intră şi ies toate duhurile, având legătură şi cu lumea strămoşilor. Pentru a evidenţia vechimea vrăjii am analizat toate categoriile de instrumentar magic şi piesele lui componente, cu o mito-simbolică distinctă. Am tratat apoi formulele orale, care însoţesc gestica ritualică, descoperind în această analiză mecanismul vrăjii. 1 Baia Mare, România 88 memoria ethnologica nr. 48 - 49 * iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Key words: un-spelling magic spells, chain magic, magic accumulation, magic language, the simulacrum doll Un-spelling Magic Spells in Maramures - A Complex Invocation, Based on Chain Magic (New Contributions) Summary Based on direct field research, our study focuses on the analysis of the morphological structure, and the mechanism of a complex invocation, which was preserved on the Cosău Valley, in which the chain magic is centred, and which starts from the rule of magic accumulation. In the analysis we undertook, we had in view the language of the invocation, which emphasizes a marked ritualistic gesticulation, accompanied by oral formulae that contain interesting elements, like the strong hitting of the simulacrum doll, the violent beating of the spell-caster with her foot on the floor, as well as the yelling of the witch. In order to highlight the complexity of the spell, we also analysed the points in which various rites of the spell take place, a special role being attributed to the oven, which associates the cult of the hearth and the fire, but also the chimney, which is the channel by which all evil spirits come and go; it also represent the link with the world of the forefathers. In order to emphasize the oldness oft he spell, we have analysed all the categories of magic instruments, all the components parts, with their distinct myth-symbolic nature. Moreover, we looked at the oral formulae, which accompany the ritualistic gesticulation, and we discovered in this analysis the mechanism of the spell. 89 memoria ethnologica nr. 48 - 49 * iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Desfăcutul de făcătură în Maramureş – o vrajă complexă axată pe magia în lanţ (Noi Contribuţii) Prin „făcătură”, în Maramureş, se înţelege o vrajă, un tip de farmec efectuat împotriva unei persoane, prin care acesteia i se puteau produce afecţiuni multiple: aruncarea rivalei în moarte, legarea căsătoriilor fetelor de măritat, aruncarea acestora în ură. Cel mai adesea se credea că făcătura are ca efect imediat îmbolnăvirea gravă a persoanei împotriva căreia a fost efectuată vraja. O astfel de îmbolnăvire gravă, produsă de vrajă, era recunoscută după un sindrom ce se manifestă cu dureri de cap, de piept, spate, în membre, ceea ce indică că boala a cuprins întreg organismul. „Făcătura” este săvârşită şi desfăcută de femei iniţiate în tainele magiei albe şi negre, care, în Maramureş, poartă denumiri felurite care diferă de la o localitate la alta. Cele iniţiate, pe calea tradiţiei, în săvârşirea vrăjurilor se numesc „bosorcoaie”, „bozgonitoare”, „babe meştere”, iar cele iniţiate în desfacerea vrăjurilor se numesc „bobonitoare” sau „cotătoare”. Considerată o boală gravă, ca urmare a sindromului, făcătura trebuia remediată şi stârpită eficient iar aceasta necesita, ca în plan magic, pentru eficientizarea desfacerii să se acţioneze hotărât, luând astfel naştere o vrajă complexă axată pe o înlănţuire de numeroase practici ritualico-magice, bazate pe folosirea unui bogat instrumentar magic cu piese larg utilizate în magia românească şi cea a altor popoare. Vraja ne dezvăluie un limbaj complex, în care se uzitează o gestică ritualică, la care se adaugă formule orale în raport cu regula cumulului magic şi sincretismul vrăjii conservat până în zilele noastre. După oficierea într-o anumită ordine a tuturor practicilor magice înlănţuite, într-o severă perfecţiune, în acord cu magia în lanţ, trebuie să rezulte anularea efectului făcăturii şi vindecarea bolnavei. Piesele de instrumentar magic sunt adecvate scopului desfăcătoarei, slujind bine intenţiilor sale în procesul desfacerii, acestea fiind ameninţări, exorcizări, blesteme, enumeraţii, menite să sugereze. La acestea se adaugă strigăte, rostirea de formule neînţelese: „ce heiti”, „ce heţi”, bătăi cu picioarele în pământ, scuipări, vrăjitoarea lăsând impresia că deţine o putere stranie prin care subordonează şi controlează persoana sau fiinţele malefice la care vrăjitoarea apelează atunci când săvârşeşte făcătura. Acestea sunt denumite în formulele orale rostite „urâciuni”, „spurcăciuni”, „duhuri rele”, „baiuri rele”. Numărătoarea magică nu este decât o repetare a practicii ritualice care mizează pe o gestică, la care se adaugă piesa de instrumentar magic în acord cu mistica cifrei trei, număr sacru generalizat în magia românească şi a altor popoare, având ca finalitate potenţarea forţei de sugestie. Formulele orale ne edifică faptul că practica este menită ca şi celelalte din înlănţuire să întoarcă vraja: „De-o făcut cu una, / Io desfac şi-ntorc cu două. / De-o făcut cu două, / Io desfac şi- ntorc cu tri. / ...”. Bătăile violente cu piciorul în pământ, trântirea uşii, strigătele de ameninţare sunt edificatoare pentru violenţa limbajului vrăjii. În ritualul desfăcutului de făcătură capătă importanţă aparte punctele din interiorul casei în care vrăjitoarea oficiază pe rând practicile magice. O bună parte sunt oficiate la masă, masa fiind locul revigorării organismului, în sens biologic şi spiritual, având legătură cu spiritele strămoşilor. (Evseev, 1998: 258). Este arhicunoscută credinţa potrivit căreia, în viaţa omului din popor, nimic nu se poate înfăptui fără ajutorul moşilor şi strămoşilor. Unele vrăjuri se oficiază la cuptorul cu vatră şi horn care asociază cultul focului şi vetrei, dar şi magia hornului. Cuptorul este un mediator al 90 memoria ethnologica nr. 48 - 49 * iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) opoziţiilor înăuntru – în afară, iar hornul este un canal de comunicare cu lumea strămoşilor. Prin horn pătrund şi ies vrăjitoare, vampiri, strigoi. (Evseev, 1998: 174). Uşa este şi ea importantă în vrajă, care este închisă şi deschisă, repetat, în semn de interdicţie. Uşa este locul de trecere dintre două lumi, dintre lumină şi întuneric. Trecerea prin uşă este trecerea de la profan la sacru. Prin uşă erau izgonite influenţele nefaste. (Chevalier, Gheerbrant, 1993: 113). În cadrul instrumentarului magic utilizat în această vrajă capătă o importanţă deosebită păpuşa-simulacru uman, rezultată din îmbrăcarea în costum ţărănesc, cu straiele bolnavei, a sulului de la războiul de ţesut. Unele piese de la războiul de ţesut: iţele, spata, fuşteii, tălpigile şi sulul sunt utilizate pe scară largă în magia din Maramureş. Iţele şi spata au pătruns în legendele şi povestirile mitologice. Aşa cum arată cercetările, cu valoare apotropaică, în magia terapeutică, se realizau păpuşi pentru a se transmite asupra lor boala. Păpuşa-simulacru uman de exorcizare, folosind fragmente din vestimentaţia bolnavei, este larg răspândită în magia românească şi a altor popoare, fiind atestată la ruşi, austrieci, sârbi. (Olteanu, 1999: 263). În civilizaţiile arhaice, păpuşile-simulacru uman au reprezentat dublul persoanei umane. Ele au înlocuit jertfele umane, oferite divinităţilor naturii şi întruchipează pe strămoşii tutelari. Lor li se atribuie funcţii apotropaice. (Evseev, 1998: 354). Numeroase sunt piesele de instrumentar magic utilizate în ritualul „Desfăcutul de făcătură”. Cele mai multe sunt cele din categoria celor tăioase, din metal, asociind ritul metalului prelucrat generalizat în folclorul nostru şi al altor popoare. Cuţitul este asociat cu ideea de execuţie, de moarte şi este instrumentul fundamental al sacrificiilor în numeroase probe iniţiatice. Este frecvent utilizat în ceremoniile şi sacrificiile rituale. (Chevalier, Gheerbrant, 1993: 424). Toporul este şi el simbolul distrugerii şi al separării. Toporul este un obiect apotropaic şi de stimulare magică în riturile de primenire a anului. Toporul este unul din cele mai eficiente mijloace apotropaice împotriva duhurilor rele, a bolilor şi calamităţilor meteorologice. (Evseev, 1998: 462). Secera este un simbol al regenerării, dar şi una din emblemele morţii. Ea apără de duhuri rele, de fulgere, grindină, împiedică luarea manei. (Evseev, 1998: 423). Joacă un rol important şi piesele de instrumentar magic, care asociază cultul vetrei şi focului, cociorva şi lopata. Valenţele lor magice derivă din sacralitatea vetrei şi ambivalenţa focului. Ambele sunt folosite ca instrumente magice împotriva duhurilor rele. (Evseev, 1998: 89). Alături de aceste ustensile casnice, la efectul vrăjii se mizează pe valenţele magice ale măturii, care este mai eficientă dacă este părăsită, considerându-se că prin deasa ei utilizare este preparată magic. Măturii i se atribuie forţe sacrale, fecundante şi apotropaice. Este şi simbol al puterii divine. La romani exista o zeiţă a curăţeniei şi măturatului – Deverra. (Evseev, 1998: 207). Complexitatea pieselor de instrumentar magic ne este certificată şi de către utilizarea în vrajă a pieselor de îmbrăcăminte şi, îndeosebi, a celor despre care se credea că au valenţe magice sporite, precum cămaşa bărbătească. Cămaşa este un instrument eficace al magiei contagioase, efectuate în scopuri malefice sau benefice asupra purtătorului ei. Ca piesă intim legată de trup e un substituient al persoanei ce o poartă. Cămaşa e şi simbolul proctecţiei, fiind considerată a doua piele a omului. Prin cămaşă sunt valorificate şi simbolurile materialului din care este făcută. (Evseev, 1998: 72). Dintre piesele de instrumentar magic se sconta în ritualul vrăjii pe efectul rugului, care evocă ideea de obstacol de apărare, dar şi de ofrandă de sânge adusă soarelui. (Chevalier, Gheerbrant, 1993: 249-250). Valenţele apotropaice ale rugului ne sunt puse în evidenţă şi de către aşezarea lui la uşile grajdurilor, la Sângiorz, pentru a împiedica luarea manei vacilor de către 91 memoria ethnologica nr. 48 - 49 * iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) strigoaice. În raport cu regula cumulului magic, în practica vrăjii a pătruns şi usturoiul, arhirăspândit în magie, despre care se credea că alungă toate duhurile malefice. Desfăcutul de făcătură în Maramureş, aşa cum s-a practicat el în toate satele maramureşene, ni s-a transmis într-o bogată gamă de variante, total diferite de la o localitate la alta, unele bazate pe un ritual simplu, rezultat al procesului de dezagregare a vrăjii. La Petrova, desfăcutul de făcătură avea în componenţă doar trecerea bolnavei prin rug, preparat magic prin luarea lui din mejdă, practică însoţită de numărătoarea magică şi îmbrăcarea sulului de la război, urmată de baterea lui cu mătura părăsită, act însoţit de formule orale până la scoaterea păpuşii-simulacru uman din casă şi aşezarea ei după uşă. O formă simplificată, dar care suscită un interes aparte pentru cercetător, întâlnim pe Valea Vişeului, care se rezumă la trecerea bolnavei prin hamul sau frâul calului, practica fiind însoţită de formule orale. Trebuie să subliniem că ambele piese de instrumentar magic exprimă un principiu al captivităţii. Valenţele lor magice sunt derivate din relaţia lor cu calul şi călăreţul, de largă răspândire în folclorul nostru şi arta populară. Calul este unul dintre animalele domestice cel mai puternic mitologizate în tradiţia populară românească şi în simbolica universală. În tradiţia românească, acestui animal i se rezervă şi o importantă funcţie de apărare împotriva relelor de tot felul, de aceea îl întâlnim la tot pasul în ornamentica din exteriorul sau interiorul caselor ţărăneşti, având funcţii de apărare sau augurale. (Evseev, 1998: 66-67). În Ţara Lăpuşului, unele forme de desfacerea făcăturii mizau pe efectul magic al lanţurilor, icurilor şi pivei de zdrobit seminţe, la care se adaugă funcţia magică a cămăşii bărbăteşti. În jurul pivei se înfăşoară un lanţ, iar în interiorul ei se pune o cămaşă bărbătească. Când se bat icurile, se scutură cămaşa bărbătească, care a stat în piuă, după care bolnava se scaldă ritual într-o apă curgătoare, unde apa face spumă. Practica ritualică din final, cu funcţie purificatoare, este în acord cu vechile credinţe, potrivit cărora apa din izvoare, râuri, fântâni este învestită cu puteri miraculoase. Apa era bună pentru toate riturile de purificare, de izgonirea duhurilor rele şi de vindecarea bolilor. (Evseev, 1998: 30). În satele din Ţara Lăpuşului, practicile simplificate ale desfăcutului de făcătură mizează pe ritul cuielor bătute, după prescripţii ritualice, adică în nouă locuri ale talpei casei. Cuiele sunt preparate magic, fiind făcute de fierar din obiecte de fier, de la nouă case, care nu au suferit adaosuri de construcţie ulterioare. Se credea că se bat cuiele în corpul, mâinile şi picioarele „babei meştere” care a săvârşit vraja. (Bilţiu, Bilţiu, 2001: 294-298). Baterea cuielor şi a icurilor este larg răspândită în magia românească, fiind atestată în Moldova, Argeş, Teleorman. Vraja este folosită în practicile apotropaice şi cele de ursită. Cuiele cu valoare apotropaică sunt mai des folosite în practicile de întoarcerea ursitei. În magia altor popoare a fost atestată la bulgari, sârbi, ucrainieni, sloveni. (Olteanu, 1999: 592-593). La Budeşti, o variantă a desfăcutului de făcătură are în componenţă trecerea bolnavei prin rug şi soc, ambele plante preparate magic prin luarea lor din mejdă, adică de la răspântia a două parcele de teren, apoi crăpate şi aşezate cu miezul în afară, după care bolnava este aşezată între patru „hrebdinci” (perii cu dinţi de metal de periat cânepa), una la cap, una la picioare şi două de-a dreapta şi de-a stânga bolnavei. Concomitent se rostesc formule orale ca şi la descântec. „Hrebdinca” (peria), pe lângă că asociază ritul metalului prelucrat, valenţele ei magice se amplifică şi prin relaţia ei cu cânepa şi lâna în procesul de prelucrare, învestite şi ele cu valenţe magice în popor. Socul în reprezentările mito-poetice ale diferitelor popoare, inclusiv la români, figurează printre plantele infernale, legate de spiritele rele, chtoniene şi de moarte. În Irlanda se crede că nuielele de soc sunt unelte folosite de vrăjitoare. (Evseev, 1998: 430). 92 memoria ethnologica nr. 48 - 49 * iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Formulele orale, deşi sunt din categoria celor răspândite în poezia de incantaţie, sunt adaptate structurii vrăjii, drept urmare ne dezvăluie cu limpezime întregul mecanism al vrăjii, furnizându-ne şi elemente ce aparţin substratului mitico-magic al vrăjii. Sunt formule pe bază de poruncă directă specifice poeziei de incantaţie. Unele formule orale ne sugerează că „baba meşteră”, care a săvârşit vraja, oficiază prin intermediul unor duhuri malefice pe care şi le subordonează şi le determină să afecteze persoana căreia îi este destinată vraja. Atari duhuri malefice sunt denumite în formulele orale prin termeni ce exprimă pluralul lor: „urâciuni, spurcăciuni, duhuri rele, baiuri rele”. Formulele orale, care însoţesc gestica ritualică, sunt cele pe bază de poruncă directă, care ne amintesc de decântec, prin care aceste duhuri malefice sunt alungate şi anihilate. „Să vă duceţi, / De unde sunteţi vinite / Şi de unde sunteţi pornite.” Alungarea lor în locuri neumblate, „În codri ci fără de umbră, / Unde picior de om nu umblă”, are ca finalitate izolarea lor pentru a nu putea acţiona. Este interesant de subliniat că atât bolnava cât şi vrăjitoarea care oficiază desfăcutul nu ştiu cine a pus la cale vraja, aşa încât în formulele de enumerare se pomenesc diverse categorii de personaje din rândul rudeniilor, vecinilor sau a unor fiinţe malefice, împotriva lor aruncându-se formule de blestem: „De-o făcut cumnate, surori, fraţi, vecini, vecine, / De-o făcut jidancă, ţigancă, fata ce neagră, poneagră, / Să margă sucindu-să, / Cu capu-n cur băgându-să.” Descântecele utilizate în desfaceri, în cazul în care se crede că boala a afectat în întregime corpul persoanei agresate, trebuie să facă faţă răului generalizat. De regulă, descântătoarea nu poate intui imediat despre ce tip de farmec este vorba şi care sunt părţile corpului afectate. Prin urmare, restabilirea sigură a stării pacientului are ca element de bază enumerarea tuturor părţilor trupului omenesc, potenţialele centre agresate. (Olteanu, 1999: 590-591). Formulele de descântec sunt edificatoare pe această linie. „Nu gândi nimică, / Că din păru Anuţî nu ţî fa(ce) păr, / Din fruntea Anuţî nu ţî fa(ce) frunte, / Din ochii Anuţî nu ţî fa(ce) ochi, / Din crerii Anuţî nu ţî fa(ce) crer, / Din nasu Anuţî nu ţî fa(ce) nas, / Din gura Anuţî nu ţî fa(ce) gură, / Din dinţî Anuţî nu ţî fa(ce) dinţ, / Din barba Anuţî nu ţî fa(ce) barbă, / Din grumazî Anuţî nu ţî fa(ce) grumaz.” În formulele orale ale vrăjurilor şi descântecelor, esenţial este blestemul, act de magie verbală, bazat pe credinţa în puterea cuvântului de a institui, de a modifica o stare existentă. Credinţa în puterea blestemului este străveche. Exemplu ilustrativ îl întâlnim în Vechiul Testament. Este adresat de Dumnezeu oamenilor primordiali când au săvârşit păcatul strămoşesc. (Evseev, 1998: 151). Unele dintre formulele orale din cuprinsul vrăjii sunt adecvate formelor de magie imitativă. În secvenţa în care vrăjitoarea ameninţă cu diferite piese din instrumentarul magic folosit se rostesc formule orale care însoţesc gestica ritualică de genul „ Voi, de-aici, de nu-ţ’ pleca, / Cu foarfecele v-oi forfăca, / Cu cleştele v-oi încleşta, / Cu cuţâtu’ v-oi tăia, / Cu undreaua v-oi împunje, / Cu furcuţa v-oi străpunje.” Formulele orale axate pe numărătoarea magică sunt reminiscenţe de magie repetitivă ce urmează principiul misticii cifrei sacre trei şi ai multiplilor acesteia. Desfăcutul de făcătură în Maramureş, chiar dacă în unele sate a suferit un proces de evoluţie, s-a conservat în anumite sate de pe valea Cosăului, Izei şi Marei în forme complexe, reflex al stadiului de dezvoltare a magiei, utilizată în diverse scopuri. Ea reflectă personalitatea şi priceperea „babelor meştere” care au oficiat diferitele ei forme în variate şi diverse scopuri. 93 memoria ethnologica nr. 48 - 49 * iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Bibliografie BILŢIU, Pamfil, BILŢIU, Maria, 2001 Fascinaţia magiei, Baia Mare, Editura Enesis. CHEVALIER, Jean, GHEERBRANT, Alain 1993 Dicţionar de simboluri, vol. III, Bucureşti, Editura Artemis. EVSEEV, Ivan, 1998 Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românească, Timişoara, Editura Amarcord. MUŞLEA, Ion, BÎRLEA, Ovidiu, 1970 Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hasdeu, Bucureşti, Editura Minerva, OLTEANU, Antoaneta, 1999 Şcoala de solomonie. Divinaţie şi vrăjitorie în context comparat, Bucureşti, Editura Paideia. Alungarea duhurilor malefice cu cociorva şi lopata la cuptor; foto: Pamfil Bilţiu Bătutul păpuşii ritualice cu mătura părăsită; foto: Pamfil Bilţiu 94 memoria ethnologica nr. 48 - 49 * iulie - decembrie 2013 ( An XIII ) Îmbrăcarea ritualică a sulului de la războiul de ţesut; foto: Pamfil Bilţiu Trecerea bolnavei prin rug; foto: Pamfil Bilţiu 95