memoria ethnologica nr. 44 - 45 * iulie - decembrie 2012 ( An XII ) COLECŢII DE FOLCLOR 209 memoria ethnologica nr. 44 - 45 * iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Colinde 210 memoria ethnologica nr. 44 - 45 * iulie - decembrie 2012 ( An XII ) 211 memoria ethnologica nr. 44 - 45 * iulie - decembrie 2012 ( An XII ) 212 memoria ethnologica nr. 44 - 45 * iulie - decembrie 2012 ( An XII ) 213 memoria ethnologica nr. 44 - 45 * iulie - decembrie 2012 ( An XII ) 214 memoria ethnologica nr. 44 - 45 * iulie - decembrie 2012 ( An XII ) 215 memoria ethnologica nr. 44 - 45 * iulie - decembrie 2012 ( An XII ) 216 memoria ethnologica nr. 44 - 45 * iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Casă din Curtuiuşu Mare; foto: Florin Avram 217 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Colecţia IOANA BABOŞAN Colindă din Ţara Lăpuşului Sus în poarta Raiului 1. Sus în poarta Raiului, Stă Sfânt Petru-n poarta lui, Celor buni, le-o deschide, Celor păcătoşi le-o-nchide. Tata lu’ Petru vine: - N-ar fi Rai şî păntru mine? - Tată, eu ţi-aş face Rai, Dar aicia, loc nu ai. Că tu-n lume cât ai stat, Ca primar ai fost în sat. La bogat în crâşmă, beai, Di pă cei săraci luai. Fratele lu’ Petru vine: - N-ar hi loc şî pântru mine? - Frate, eu ţi-aş face Rai, Dar aicia, loc nu ai. Că tu-n lume cât ai stat, Ca frunzar ai fost în sat. Brazde adânci tu, de tăiei, D’e câtă cei săraci luai, Cât-a tău adăugai. Sora lui Sfânt Petru vine: - N-ar hi loc şî păntru mine? - Soră, eu ţi-aş face Rai, Dar aicia, loc nu ai. Că tu-n lume cât ai stat, Crâşmăriţă-ai fost în sat. Cupa de vin de-o vindeai, Cupa de vin n-o umpleai, Colecţia CORINA ISABELLA CSISZÁR Tradiţii de iarnă la românii şi maghiarii din Ţara Lăpuşului Lucrarea de faţă se bazează pe mărturiile directe ale performerilor chestionaţi în Ţara Lăpuşului, între anii 2011 - 2012, în localităţile Dămăcuşeni (Domokos), Suciu de Sus şi Lăpuş. Şezătorile Începe Postul Crăciunului, munca la câmp s-a finalizat, grânele s-au pus la păstrare în fiecare gospodărie, şi acum atenţia comunităţii săteşti este îndreptată spre activităţile de pregătire a sărbătorilor de iarnă. Tot în această perioadă încep şezătorile. Lumea satului ia parte la şezători cu un sentiment ritualic, confor- mându-se rânduielii comunităţii tradiţionale. Obiceiul şezătorilor se raporta la destinul uman individual sau colectiv şi era, în acelaşi timp un obicei de iniţiere a tinerilor în muncă, joc şi viaţă, un loc de întâlnire a fetelor cu feciorii, un prilej de etalare a hărniciei şi a inteligenţei. O performeră din Dămăcuşeni (Domokos), sat lăpuşean locuit în mare majoritate de către maghiari, ne descrie obiceiul şezătorii: Erau serile lungi, lumea nu avea ce să facă şi trebuia să-şi umple cumva golul. La şezătoare participa toată lumea, de la mic la mare, cine o ştiut să lucre, s-o dus acolo. Torceau lână, alegeau pene, coseau. La fete o venit băieţii şi s-o aşezat lângă fete. Apoi babele s-o pus într-un colţ al camerei. Api pă fiecare fată o conducea câte un băiat acasă. Api spuneau glume, cântau cântece populare. Jucau jocuri. Apoi dacă îţi pica fusul pă jos, îl ridica băiatu' şi trebuia să-i dai o guriţă ca să ţi-l dea înapoi. Apoi unde se mergea la desfăcat pene, prindeau băieţii vrăbii şi le puneau în sac păstă pene. Şi când desfăceau sacu', zburau vrăbiile şi toată casa era numa' pene. Sau puneau piper pă sobă şi toată lumea lăcrima. Aşa să glumea la noi1. 1 Performer Eva Molnar, 67 de ani, Dămăcuşeni, 2011 218 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Noi nu colindam în şezătoare, fiecare ducé cu ié lucru' ei, fiecare lucra ce-o avut de lucru şi cântau cântece populare. Şeză- toarea se ţinea în fiecare seară la o casă unde o fo' locu' mai larg. Api în fiecare sară să ţinea la aceeaşi casă. Numa' dacă să schimba ceva la casa aia, ori o murit cineva sau o născut, atunci mereau la altă casă. Aşé am umblat noi2. Prezentăm în continuare o şezătoare din comuna Lăpuş, locuită în mare majoritate de către români: Pă când să găta de desfăcat porumbul, api fetele méréu în şezătoare cu caiere de lână, de fuior. Cât era satu', să făceu vreo 5 – 6 şezători, la case mai mari. Să ţinea numai lunea, mier- curea şi vinerea. Gazda le împărţea un kil de tort la 4 fete. Noa, toarceţi fete, dacă o trebuit să vă fac foc tătă iarna şi să vă ţân lumină. Depărtatu-te-ai tu, rău, Soră, tu, de Dumnezău, Şî de Raiul Lui cel Sfânt, Şî ca ceriu de pământ. Mama lui Sfânt Petru vine: - N-ar fi Rai şî pântru mine? - Mamă, eu îţi fac Rai, Hai, măicuţă, haida, hai. Domnu’ Scump te- aşteaptă-n Rai. Că tu-n lume cât ai stat, Pă săraci i-ai ajutat, Luminări de ceară-ai dat, Le-ai dat, măicuţă, jertfă. Api erau supărate fet’ile. Nu le vinéu feciori. Mai erau şi babe printre ele, nu le lăsau sângure. - Noa, fete nu vă vine nime să vă joace. D-api’ da’ să toarceţi nişte feciori. Şi api să apucau 2 femei una din cela capăt şi una din iesta. Şi torceu din vârvu' caierului. Întreba femeia: - Ce toarceţi? - Torc feciori, De pân tăte şezătorile, Să n-aivă stare şi alinare, Până la noi în şezătoare. Cu stropşele în obdele Furnici în opinci, Să n-aivă stare Până aici. Pă când gătau, răştiéu tortu' acela pă sită. Îl puneu la grindă pă mătură de mesteacăn. Pă mătură trăjeu cărbuni din fit’eu. Şi punéu tortu' pă cărbuni. Şi una ţâné mătura cătă grindă şi una da cu săcurea. Şi săré cărbuni pân tătă casa. Şi api vineu feciorii în câte o sară şi le prindeu aşé, făcând cu cărbunii. Fetele luau şparga ceie pă care o tors-o şi legau portiţa cu ié. Să nu mai vie feciorii să le găsască aşé. Şi api care vinéu, dau cu nasu' în şpargă. Ehe, aieste să ştii că ne-o tors. Pântru aceie n-am avut stare până aici. De la Anuca Bodea, 56 ani, Libotin, 2009 Mulţămirea la colindă 2. Rămâi, gazdă, vesel, bun, C-ai ajuns Sfântu’ Crăciun, Cu pace şi cu sănătate! De la Anuca Bodea, 56 ani, Libotin, 2009 2 Performer Emme Miklos, 73 ani, Dămăcuşeni, 2011 219 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Colecţia IRINA BENZAR Folclor ucrainean Colinde Devna Ianovena 3. Devna Ianovena Neni Pana Sena. Porodela u vefleiemi, Maria iedena. Isla zvizda craiom svitom Zasvitela naposvitii, Ai i bo tota nezvizdaia Ai Maria precistaia Isla i ona placaiuci Avoho sena iticaiuci. De la Ileana Biro, 67 ani, Remeţi, 2009 Zelene veno 4. Zelene veno Oi isla divcena Rano u nediliu zeleno zelene veno U nidiliu rano sa jene Ai na vodetiu Cistu chernetiu zelene Zazulca cucae Divcena sluhae zelene Zelene veno U nediliu rano sa jene Svitlu za decu Pocupcu siate zelene Şezătoare - Cupşeni - 2002; foto: Colecţia Pamfil Bilţiu Strigau fetele: - Aveţi fluier, mă, aveţi fluier? Api noi îl ascundém sub căput. Şi api méré care era mai îndrăzneaţă şi le căta pă sub căput. Şi api jucau până să sătu- rau. Zinéu feciori harnici să ne joace. Api ieşéu feciorii, fét’ile ieşeu după ei, stau câtăva-n poveşti şi ele zinéu la caier. Nu avem timp să stăm cu voi în poveşti. Că noi tre să ducem tort la mama acasă. O fo' strictă lumea, nu ca amu'. Dacă erau mai mulţi feciori în casă, care băiet o fo' mai deştept, numără fét’ile. Că erau şi mai micuţă. Nu ieşéu după feciori tăte. Noa, numără fetele, să videm câţi putem ieşi amu' odată. Ştii ca să-i petreacă pă tăţi. Şi să numărau fét’ile şi să numărau ei şi api' ieşeu. Api să luau fusăle de la fete, să le deie câte-o gură. Api aduceu câte pă unu' hâd cu ei, să-l sărute şi pă cela. Api' îl sărutau pă obraz, da' şi de obraz le-o fo' greaţă. Care o fo' mai şmechere, o pus mâna pă obraz şi o sărutat mâna.3 Cinstirea Evelor Majoritatea obiceiurilor de iarnă care se practică în Ţara Lăpuşului sunt legate de prosperitatea, sănătatea oamenilor şi a vitelor, norocul, fertilitatea solului, muncile agricole, căsătoria tinerilor şi fericirea gospodăriei. Am întâlnit în satul Dămăcuşeni, unde sătenii sunt 3 Performer Maria Dumitru, 75 ani, Lăpuş, 2012 220 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) majoritatea de religie reformată, un obicei străvechi de iarnă, nemaipracticat în alte zone numit Cinstirea Evelor (Evázas). În Dămăcuşeni (Domokos), cu trei-şase săptămâni înainte de Crăciun, se alegeau patru băieţi care aveau şi posibilitatea să plătească şi să cazeze muzicanţi şi aceştia trebuiau să aibă şi drăguţă. Şi mergeau băieţii după muzicanţi, băieţi care o ştiut să cânte bine, ca lumea. Şi se alegeau căpitanul mare şi caporalul mare. Căpitanul trebuia să fie prezentabil, drăguţa lui să fie cineva în sat, căpitanul de obicei găzduia şi dădea masa la muzicanţi. Şi veneau toţi la casa căpitanului, venea toată lumea şi veneau şi drăguţele. Şi trei – patru băieţi îl ridicau pe căpitan şi strigau: “Să trăiască căpitanul!” Apoi o ridicau pe drăguţa căpitanului şi strigau: “Să trăiască căpităneasa!” Şi aşa procedau şi cu caporalul şi drăguţa lui. Şi ăştia patru erau consideraţi a fi deasupra tuturor în sat şi aveau datoria de a conduce toate sărbătorile de iarnă din sat. Ei le şi organizau. Mergeau cu sania până în Reteag după muzicanţi şi îi cazau la gradaţi, mai cu seamă la căpitan. Şi muzicanţii trebuiau şi plătiţi şi se ajutau gradaţii între ei şi fetele, familiile fetelor. De la bal veneau muzicanţii, “ţâganii” acasă la fete să mănânce. Se înţelegeau fetele între ele, azi îi ducea una la ea să mânânce, mâine îi ducea alta la ea, nu tăt căpitanu' să-i ducă. Tăt pă rând am dat tăţi. Nu te-ai legat de aşa ceva dacă n-ai avut posibilitatea, dacă n-ai avut porc tăiet4. În 23 decembrie’ în calendarul nostru reformat e ziua Evelor. Şi gradaţii se împărţeau în două cete şi mergeau la tot satul. Prima dată o mărs la preot, la primar şi la drăguţa căpitanului. În 23 decembrie umblau numa' la case unde erau fete şi în 24 decembrie mergeau la femei. Şi api' jucau, se învârteau un pic cu fata. Zicea căpitanul o poezie de cinstire a femeilor, o binecuvântare de către Dumnezeu a femeii. O intrat căpitanu' şi caporalu', muzicanţii şi alţi băieţi câţi o încăput acolo în casă. Caporalu' o venit cu o panglică şi o sărutat fata şi o legat-o cu panglica pă fata gazdei. Şi căpitanu' şi caporalu' ziceau fiecare câte o poezie când intrau. Şi erau serviţi cu horincă şi cu prăjitură. O băut cât o băut şi restul o pus într-o damijană. Şi când s-o umplut, o adus alta goală. Şi aşa şi-o strâns horincă pentru Crăciun. În 24 decembrie méré la fiecare casă, la tătă lumea. Atun- cia s-o-mpărţât în două cete. Doi muzâcanţi pă dreapta, doi pă stânga. Că dacă mereu la fiecare casă, era mai fără spor. În 24 decembrie nu intrau în casă. Afară zâcea căpitanu' o poezie. Apoi dacă era şi fată în casă, îi mai invita să intre. Li se dădeau bani 4 Performer Eva Molnar, 67 de ani, Dămăcuşeni, 2011 Zelene veno U nediliu rano sa jene Pocupcu siate Zazulicu u ziate zelene Zelene veno U nediliu rano sa jene. De la De la Ileana Biro, 67 ani, Remeţi, 2009 Viflaimul 5. Slava bohu na zemni mer Bo ciolovic ne dau volenie. Nebuitesea pasteri, pastere, Radusi vam Bovisciaie I Boh narodeusea U bohu voploteusea Ale, aleluia, Hrestos rojdaietia Slovite Hrestos u nebesi Ezraciaite Hrestos na zemle Voznosetsea po devevsea Poite Hospode zemlea I veselea Hospodi liude Iav ho proslavetesia! De la De la Ileana Biro, 67 ani, Remeţi, 2009 Colindă de mulţumire 6. Diacuie vam, za vasi dareti Daivam boje, dai setco dobroho, 221 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Lioho rocu novolo. De la Ileana Biro, 67 ani, Remeţi, 2009 Colecţia CORINA IOANA BODEA Colinde din Ţara Lăpuşului 7. La mnijlocu’ râtului, Ieste-un pat al Domnului, Da’ în pat cine-i culcat? Tăt Crăciun îi mort de bat. La capu’ lui cine şăde? Tăt cucuţ cu pană verde. La pticioare cine sta? Tăt mortiţa săraca, Cu cucuţu’ să mustra: - Măi, cucuţ, cucuţule, Schimbă-ţi tu, măsurile, - Schimbă-ţî-le, moarte, tu, Că io pă unde mă duc, Tăt rămâne glas de cuc, Şî oameni ieşind la plug. Da’ tu pă unde locuieşti, Oamini tineri despărţăşti, Prunci micuţi sărăceşti, Şî rămân pă lângă vatră, Tăt strâgând mamă şi tată. Da’ io pă unde mă duc, Tăt rămâne glas de cuc, Şi oamini ieşind la plug. De la Maria Buda, 70 ani, Cupşeni, 2009 şi mergeau mai departe. Unde erau invitaţi să intre în casă, jucau un pt’ic.5 Trei zile făceau joc la Crăciun cu muzicanţii. Merea tătă lumea la joc de la mic la mare. Da' fata n-o mărs niciodată sângură la joc. Dacă o chema băiatu' la joc se ducea, da' însoţită şi de cineva din familie. Băiatu' vinea după fată s-o ceară de acasă. Acolo la bal n-o mâncat şi n-o băut nime. Dacă o vrut să beie, o mărs feciorii la bufet. Gradaţii le făceau cadou la fete un fus şi un mai cioplit. Era vopsit şi frumos ornamentat. Şi fetele le ofereau fulare, mânecări, struţ de pus la pălărie, o batistă cu numele feciorului brodat pă ié. Când o fo' ridicaţi în grad, ei o devenit conducătorii tinerilor. Şi atuncia toată lumea era acasă, nu mergea nime' la muncă în străinătate, erau 50 de tineri în sat. Nu era uşor să-i conduci, să-i organizezi; ei conduceau toate evenimentele astea de iarnă începând cu gradaţii, aducerea muzicanţilor, Crăciunul, Revelionul6. Anul Nou Obiceiul de a sărbători începutul anului este întâlnit pretutindeni, la toate popoarele cu intenţia de a-şi asigura belşugul material şi prosperitatea colectivităţii umane. La Dămăcuşeni, de Revelion se făcea Batyus bál (balul straiţelor). Mergea lumea de acasă cu batyu în spate, cu mâncare şi băutură. Pe vremuri se făcea la o casă, apoi s-o făcut la Căminul Cultural. Fiecare îşi ducea mâncăriuca de acasă şi acolo făceau Revelionul împreună. Muzicanţii erau aduşi în 15 decembrie şi stăteau vreo două săptămâni, până după Revelion. Erau patru-cinci muzicanţi. Banii pe care-i strângeau de la colindat erau pentru muzicanţi. Dacă nu ajungeau banii, trebuia să pună fiecare din buzunar. De obicei le ajungea, că lumea ştia şi le dădea bani, ca să poată să-şi acopere toate cheltuielile7. 5 Performer Zoltán Nemeth, 52 ani, Dămăcuşeni, 2011 6 Performer Eva Molnar, 67 de ani, Dămăcuşeni, 2011 7 Performer Zoltán Nemeth, 52 ani, Dămăcuşeni, 2011 222 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Vergelul Petrecerea cea mai îndrăgită de săteni era Vergelul. Vergelul reprezintă o hore ţărănească organizată de un grup de feciori, a doua zi de Crăciun sau de Revelion. Aceştia se ocupau de angajarea muzicanţilor, căutau o gazdă pentru vergel. Feciorii umblau prin sat şi invitau fetele. Cele care n-au fost chemate, nu participă la vergel. Fetele se ocupau de bucate iar feciorii duceau băutură şi angajau muzicanţi. În continuare, un performer din Suciu de Sus, ne prezintă desfăşurarea unui vergel din satul său: La noi în Suciu de Sus, demult, când eram eu pă timpuri, copil, să făcea Vergel şi pentru copilaşi. Şi cântau la fluier, venea cu noi un cioban şi un meşter care cânta la fluier. Meream la biserică şi de acolo meream la fete la chemat. Să zie la casa unde să ţinea vergelul, că altfel nu veneau nechemate. Fiecare chema, ne împărţam în patru – cinci grupuri şi mergeam şi chemam din fiecare parte a satului. Vergelul de copii să ţânea într-un singur loc la beserică, de acolo ne strângeam: noa, mérém a chema la fete, care cu care, tăt câte doi. Fiecare meré să cheme la Vergel. Şi să ţineau mai multe vergeluri în sat. Merém la fete, ne aşteptau cu băutura, cu mâncare, colac, prăjituri, jumări, horincă. Ne servé cu mâncare, cu băutură şi spunéi: - Uite, bade, am venit ca să ne lăsaţi fata sau fetele – dacă erau mai multe – cu noi la Vergel. Vergelul nost' e la nănaşu' Sofronea în casă şi să ziniţi şi dumavoastă să petreceţi. Petrecém ce petrecém la părinţii fetei şi apoi plecam. Mergeau fetele cu noi, le mai drăgăleam. Api făcea Vergel la cinci – şase căs. Meream la toate. Ne strânjeam sara toţi şi petreceam până târzâu. A doua sară, iară ne adunam, era a doua zi de Crăciun. Să începé un program de şezut la masă. - Tu şezi cu mine la masă, Lucreţie? - Nu, că o zâs cela că să şăd cu iel. Noa, bun, întrebam alta: - Tu, Ludovică, tu şezi cu mine? - Şed. - Noa, bine, “pune plăcinta pă lespede”. Tizeşii angajau muzicanţii. Care aveau fete, să aşezau cu ele la masă. Care n-aveau fete, plecau acasă sau mai şi rămâneau, mai puneau o ţuică, mai şidéu. Noi care eram cu fete duceam ţuică, fetele aduceau jumeri, prăjitură. Şi atuncia veneau şi mamele fetelor la fete, cu mâncare. Dacă n-avé mamă, Colo-n sus la răsărit 8. Colo-n sus la răsărit, Mândră zare s-o zărit, Da’ nu-i zare de lumină, Dumn’ezău c-o carte-n mână, Tăt cet’eşt’e şî cuvântă, C-amu naşte Maica Sfântă. Naşt’e pă Domnu’ Hristos, Care d’i la iad n’e-o scos, D’in muncile iadului, D’in văpaia focului. De la Anuca Bodea, 83 ani, Libotin, 2009 Cât’e grăd’in’i îs în sat 9. Cât’e grăd’in’i îs în sat, Domn, Domn, ş-a nost Domn, Pă tăt’e bruma o pt’icat, Numa’ pă grăd’ina mé, Domn, Domn, ş-a nost Domn, O pt’icat o brumă gré Şî nimn’ic nu mi-o strâcat Domn, Domn, ş-a nost Domn, Şî nimn’ic nu mi-o strâcat Numa-un hir de busuioc, Domn, Domn, ş-a nost Domn, Dă-i, Doamn’e, gazd’ii noroc. Numa-un hir de n’intă creaţă; Domn, Domn, ş-a nost Domn. 223 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Dă-i Doamn’e gazd’ei viaţă. De la Anuca Bodea, 83 ani, Libotin, 2009 Cununa la secerat 10. Bad’e d’i la secerat, Bad’e d’i la secerat, Tăt cu vorbe m-ai amânat. Cu vorbe şî cu scrisori, Cu vorbe şî cu scrisori, Ş-amu’, puiule, t’e-nsori. Strigături 11. Săraci cărările mele, C-o crescut iarba pă iele! Las’ să crească, să-nflorească, Numa’ badea să-mi trăiască! De la Veturia Martin, 82 ani, Rohia, 2009 12. Treci cărare şi te-ndeasă, Numa’ loc de casă-mi lasă. Loc de casă şi-o cărare, Să mă duc la mândra-n vale. venea o mătuşă sau o soră. Şi să începé un ospăţ acolo, de numa' în Caana Galilei ai văzut minuni de acele. Cum s-o gătat jocu', ne aşezam la masă. Din mâncările care să aduceau acolo, din tăte luam câte o bucăţică de carne, una de cârnaţ şi făcém tri porţii de mâncare la muzâcanţi. Şi îi servém. Api era dopuri de plută şi o pus dopuri demnicate (tăiate) la muzâcanţi în carne. Api râdeau că zâceau că nu-i fiartă, ori nu-i friptă carnea. Api noi făceam haz. Stam pănă răsărea soarele, jucam şi petrecém; api merém cu fata acasă, o petreceam. A treia sară, de la Vergel merém da' mai devreme şi jucam, mâncam, da' nu şedem mai mult de unşpe' noaptea. Cam cinci seri să făcea Vergel, trei seri de Crăciun, de Anu' Nou şi de Bobotează8. În Lăpuş, Vergelul se desfăşura astfel: - Măi, tu faci cu Ileana Vergel? - Api' mi-o făgăduit, da' încă n-am fo' la părinţi s-o cer. Vergelul să făcé numa' la Crăciun. Jucau vo' două jocuri în sara de Crăciun. A doua zi de Crăciun să sculau şi meréu la beserică îmbrăcate fain cu barşoane şi feciorii cu zgărzuri, cioareci şi cizme. Şi după ce mâncau, să ducéu la joc. Fecioru' meré şi ceré fata de la părinţi să margă la Vergel. Erau 2 – 3 sări după olaltă Vergel. Ţâné până noaptea. - Noa, hai, să merem şi la a mé să văd lăsa-o-a. Că meréu câte doi feciori să ceară. Şi o lăsau părinţii pă fată. La vremea desfăcatului să mai culcau fetele cu feciorii care o fo' mai nebune. Api la Vergel strigau feciorii: Spusu-ţ-am, mândruţă spus, La cules de cucuruz, Să nu dormi cu fundu-n sus, Că te-a puşca puricele Şi ţ-a creşte pânticele. Feciorii ducéu horinca şi fetele câte 12 plăcinte. Fieşcare plăcintă era cu jumere de cârnaţi. Meréu maicile fetelor noaptea şi le ducéu plăcinte. Meréu şi api' băgau mesă, mâncau, strâgau, să veseléu. 8 De la Valer Burzo, 75 ani, Suciu de Sus, 2011 224 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Loc de casă şi-o crenguţă, Să mă duc la a mé mân- druţă. De la Veturia Martin, 82 ani, Rohia, 2009 Oraţie la nuntă 13. La şt’impuţu’ vran’iţî, Şăd’e mama mn’iresî Şî roagă pă Sfântu’ Soare Să ţâie zâua iar mare, Să vie şî socru’ mare. De la Maria Buda, 70 ani, Cupşeni, 2009 Bocete la tineri nelumiţi Vergelul, Cupşeni; foto: Felician Săteanu 14. Mai vină, Ion, acasă, Că-i mâncarea caldă pă masă. Mă-ta nici cină nu ţ-o gătat, Nici haine nu ţ-o spălat, Nici de prânz nu s-o gândit, Nici hainili nu ţ-o pregătit. De la Maria Buda, 70 ani, Cupşeni, 2009 225 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) 15. - Spun’e-m’i, tu, măi- culiţă, Und’e-i sora mé cea mică? Ieri fusese aşezată Înt-o ladă colorată, Cu jolj alb acoperită Şî cu flori împodobită. Ot’ii fără d’e viaţă, Trupu’ rece ca de d’eaţă. Şt’iu c-o dus-o alaltăieri, Cu prapori şî cu cântări. Şî de-atuncia nu să-ntoarce. Spune-mi, maică, ce mai face? - Vezi, tu, sus în albăstrime, Unde-i ceriu cu lumn’in’e, Îi un loc dumn’ezeiesc, Unde înjeri dănţuiesc. Ea acolo să d’esfată, Sora ta cé răposată, Cu înjerii dimpreună, Păntru in’ima-i cé bună. Roagă-t’e, tu, dragu’ mamii, Roagă-te lu’ Dumn’ezău, Ca să meri şî tu la ea, Când viaţa a înceta. De la Haristina Bud, 84 ani, Boereni, 2009 Priceaznă din Ţara Lăpuşului 16. Păntru ce t’e zbaţi în patimi şî-n păcat, Că Iisus s-o răstign’it Colecţia ILEANA GRAD Săcelul şi sărbătorile lui de odinioară Şezătoarea era un aspect important al vieţii tradiţionale din Maramureş, fără de care cunoaşterea mentalităţii specifice locului nu ar putea fi întru totul desăvârşită. Aceasta era un loc de întâlnire pentru comunitatea satului, în timpul nopţilor lungi de iarnă, mai precis de prin 15 octombrie până pe la 1 martie. În trecut, în aceleaşi şezători se adunau oameni care au trecut de pragul căsătoriei, cei care intenţionau să îl treacă, precum şi cei care erau mai tineri. Treptat, şezătorile au început să se diferenţieze în funcţie de componenţa membrilor, astfel încât avem două tipuri de şezători: şezătoarea pentru femeile căsătorite şi şezătoarea pentru fete şi feciori. Dintre cele două tipuri de şezători, şezătoarea tineretului se impune într-un mod pregnant, şi asta nu doar datorită diversităţii obiceiurilor, practicilor şi ritualurilor, ci şi statutului celor care participă: tineri, plini de viaţă, dornici tot timpul de a încerca ceva nou. Şezătoarea este locul unde munca este doar un pretext, locul unde legi supreme par să fie cântecul, jocul şi voia bună. Locul de desfăşurare era, de obicei, la casa unui om mai înstărit din sat. Două din fetele care se ocupă de organizare merg şi tratează cu gazda preţul pentru care le lăsa în casa ei. În general, plata era în natură, astfel încât fetele trebuiau să meargă la munca câmpului (secerat, fân, prăşit etc.) şi să aducă lemne pentru toată iarna pentru a le fi cald în casă. Fetele veneau în şezătoare însoţite de caiere din care torceau. Această muncă reprezenta o garanţie atât pentru părinţi (semn că fetele lor nu mergeau în zadar acolo) cât şi pentru feciori (fata care devine nevastă trebuie să fie înainte de toate harnică pentru a putea întreţine casa). Pe parcursul serilor de şezătoare se fac diverse practici ritualice, care nu pot decât să demonstreze fundamentul gândirii simbolice şi credinţa celor prezenţi în puterea lor de a influenţa destinul şi evenimentele ce vor urma. Peste tot este o magie care învăluie atât oamenii cât şi locurile. Nu trece mult de la începutul şezătorii şi fetele încep a striga: 226 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Şezătoarea nu-i deplin Fete îs, feciori nu vin, O venit, da s-o şi dus La o casă mai în sus. Acolo-i casa de bârne Şi fetele îs mai bătrâne, La noi casa-i de nuiele, Şi fetele-s tinerele.1 După această strigătură, fetele recurg la o practică magică, ele fac ,,De-a feciorii”, şi fiecare are posibilitatea să îşi cheme indirect drăguţul. Una dintre fete o întreabă pe cealaltă ce face, dacă toarce şi răspunsul este: ,,Nu torc, că-ndrug / Pă tăţi feciorii aduc.” Astfel, se toarce un fir lung din caierul fiecărei fete pe care se fac mai multe noduri cu numele fiecărui fecior, după care mai leagă încă o aţă de un ciur sau o sită (aceeaşi dacă este mai mare, dacă nu, ea se leagă de sită şi se pune alta), iar în perechi de câte două, una situată la uşă şi una la masă sau la fereastră, spate în spate, dau sita sau ciurul printre picioare. Dacă ciurul / sita nu nimereşte printre picioarele fetei, este semn sigur că persoana chemată nu va merge în şezătoare în acea seară, ele zicând că nu vine pentru că este măreţ. În rest, vorbele rostite sunt simple aparent: ,,Feciori, feciori, feciori ... turduluc, butuc pe X (nume şi poreclă) să mi-l aduci”. Dar ele se gândesc şi la faptul că feciorii ar putea să nu vină chiar şi după această primă parte a descântecului, aşa că urmează o parte mai dură, cu note de blestem, unul însă cu note umoristice: ,,De n-or veni/ I-a stropşi,/ De n-or apărea/ I-a agămba,/ Surcele în obiele,/ Furnici în opinci,/ Şoareci în cioareci..../ Turduluc, butuc,/ Pănă-n coaie,/ Trabă să-l doaie.” Fetele răspundeau în cor: ,,Vinăăă, vinăăăăăă!”.2 De asemenea, dacă gospodăria era situată lângă o punte sau pe o uliţă, acestea se legau cu sârmă, aţă mai groasă pentru ca feciorii să se împiedice sau să îşi rupă ceva şi să fie nevoiţi să intre în şezătoare. O altă practică care ţine de sfera magicului este mersul la soc, considerat în mentalul colectiv o plantă a diavolului, dar care are puterea de a îndeplini cele cerute. Chiar dacă socul nu era aproape, ele mergeau până găseau unul, iar ajunse acolo îl hurducau şi îi spuneau: Ieşi băsoc din soc, Cu pipă şi cu cojoc, şî o-nviat? Să-l primim că El îi mare, Şî îi bun cu fiecare, orişâcând, El n’e caută pân lume sust’inând. De ce fugi de rugăciune şî d’e post, D’e beserică, d’e slujbele cu rost? Vino-n beserica sfântă, În altar înjării cântă Lui Iisus. Heruvimi cu aripi mult’e vin d’e sus, Şî tăţi cântă cu părint’ele în cor, N’evăzuţ d’e ot’ii noşti-ai tuturor. Ca n'işte fiinţă alesă, Ce le-o dat Domnul, Domnul Sfânt, Ca să-ntărească cred'inţa pă pământ. Cin'e trupu' Lui primeşt'e, Cu Dumn'ezău să- mpărtăşeşt'e, Dragul meu, Şî trăieşt'e cu năd'ejd'ea-n Dumn'ezău. Să nu te laşi amăjit iubitul meu, D'e Satana ce-l zmint'it, vrăjmaşu' tău. De la Măriuca Benedec, 61 ani, Lăpuşul Românesc, 2009 1 Performer Ileana Mecleş, 76 ani, Săcel, 2007; 2 Performer Ileana Peter, 91 ani, Săcel, 2007; 227 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Colecţia NICOLAE POP (DINU) Plugul 17. Bună seara, gazdă aleasă, Cred că ne primiţi în casă Să ne dăm pe lângă sobă Ca să stăm puţin de vorbă. Că aşa-i în seara asta Să urăm la toată casa Şi de n-o fi cu bănat Să strârnim câinii din sat Şi femeile din pat Să ne-asculte la urat. Refren... Ia mai mânaţi, măi, flăcăi Şi sunaţi din zurgălai Să se audă peste văi. 18. Aho, aho, copii şi fraţi, Staţi puţin şi nu mânaţi, Lângă boi v-alăturaţi Şi cuvântul mi-ascultaţi: S-a sculat mai an Bădiţa Traian S-a încălecat P-un cal învăţat Cu nume de Graur, Cu şaua de aur, Cu frâul de mătasă, Cât viaţa de groasă, Şi-n scări s-a ridicat, Peste câmpuri s-a uitat Sie orb, sie şchiop Numa să sie cu clop. Păru’ din clop să-i iasă Numa să mă văd mireasă.3 Nu trece mult timp şi feciorii încep să îşi facă apariţia în şezătoare prin cântece şi strigături, după cum urmează: Mândră cu ochii tăi cei dragi, De pe uliţă mă tragi Şi-n casă la voi mă bagi! De pe uliţă m-aduci Tu, mândruţă, cu ochi mici Când îi sui, când îi rădici, La inimă rău mă strici; Când îi sui, când îi cobori, La inimă mă dobori. - Haidaţi, preteni, să strigăm, Una tu şi una eu Ca să nu ne pară rău, Haidaţi, să ne veselim, Cu tăţi bine să trăim, Să giucăm şi să horim Că doar o viaţă trăim. Dragă mi-i veselia Într-o casă cu badea; Dragu’ mi-i la veselie, Cu oameni de omenie. Dragu’ mi-i unde-am zinit Cu cine m-am întâlnit. Tot cu floarea di pă şăs, Cu bădiţa mneu ales. Aicea mă veselesc Şi-acasă bine-mi trăiesc, Cu badea dacă-l iubăsc. Aicea voinţa-mi fac Şi-acasă-mi trăiesc pă plac, Cu badea dacă mi-i drag. Unde-aud strâgând Văsî’, Tăt acolo mi-s ochii C-aşa-i numele badii; Unde-aud strâgând Ioa’, 3 Performer Maria Bizău, 35 ani, Săcel, 2008; 228 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Tăt acolo mi-i mintea C-aşă-l cheamă pă badea.4 Fântâna reprezintă un alt joc care se face în şezătoare dacă toată lumea cade de acord. Astfel, un fecior se aşază pe un scaun aproape de uşă şi feciorii îl întreabă ce face acolo, iar el răspunde că a căzut într-o fântănă. Feciorii îl întreabă pe care fată o vrea ca să îl scoată şi el rosteşte numele fetei pe care doreşte să o sărute, căci aşa se iese din fântână - cu un sărut. Fata rămâne în locul lui, în făntână, şi trebuie să rostească ea numele unui băiat. Alternanţa aceasta continuă până ce toţi membrii şezătorii ajung pe acel scaun. Birăile, un joc care se leagă de lucrul fetelor, reprezintă un moment în care fetele sunt obligate să sărute feciorul, dacă nu vor să piardă lucrul din acea seară. Un fecior se aşază după masă, asemeni unui birău (primar) - de unde şi numele jocului, iar ceilalţi strâng fusele, dacă nu, cujelcile fetelor sau ce lucru au şi le duc la birău pe masă. Fiecare fată trebuie să îşi răscumpere lucrul printr-un sărut, în caz contrar, fata riscă să îi fie rupt fusul, să i se deşire cipca, să i se rupă acele etc. Au fost semnalate cazuri când unele fete, mai îndrăzneţe, aveau un lucru de rezervă şi după acela nu le părea rău, chiar dacă le era luat. Se zice despre birău că ar fi ales tot timpul datorită faptului că este mai urât şi că fetele nu îl găsesc atrăgător, astfel încât să le fie greu să îl sărute; cu cât era mai urât, cu atât era distracţia mai mare. Dar sunt şi cazuri când birăul refuză să sărute fata, şi atunci fata aceea rămâne ruşinată toată seara5. Butinul este un joc care mimează într-un fel dragostea fizică şi care nu este făcut prea des. Se pune jos un suman, feciorul ia fata şi se pune peste ea pe suman. Fata nu scapă până ce nu se sărută cu acel fecior. Care nu merge la butin, nu are dreptul să joace în acea seară. Printre uşi / Petrecutul feciorilor este un ritual de petrecere a feciorului care pleacă mai repede. Astfel, dacă feciorul are o fată care îi place, el cere unui prieten să o scoată afară ca să îşi poată lua rămas bun unul de la altul. Se spune că nu era recomandat să iasă afară după fiecare fecior care cere acest lucru, pentru că feciorii îşi fac o impresie proastă despre fata respectivă. Alţii cheamă fata, pentru că doresc să se răzbune pentru o ruşine ce le-ar fi adus-o şi care nu este uitată de colectivitate. Să aleagă un loc curat De arat şi semănat. Şi s-a apucat într-o joi, Boi, bourei, În frunte ţânţărei. Refren... 19. Ziua toată a lucrat, Brazda neagră a răsturnat. Şi prin brazdă a semănat Grâu mărunt şi grâu de vară, Deie, Domnul, să răsară.. Refren... Şi când lucrul s-a sfârşit, Iată, mari s-a stârnit Un vânt mare pă pământ Şi ploi multe după vânt, Pământul de-a răcorit Şi sămânţa a-ncolţit. Refren.... 20. La lună, la săptămână, Îşi umplu cu apă în mână Şi se duse ca să vadă De i-a dat Dumnezeu roadă Şi de-i grâul răsărit Şi de-i spicul aurit. Era-n spic cât vrabia Era-n oai cât trestia. Refren.... 4 Performer Maria Tomoiagă, 81 ani, Săcel, 2007; 5 Performer Ileana Grad, 62 ani, Săcel, 2007; 229 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) 21. Traian iute s-a întors Şi din grajd pe loc a scos Un alt cal mai năzdrăvan, Cum îi place lui Traian, Negru ca corbul, iute ca focul De nu-l prinde locul, Cu potcoave de argint Care-s iute la fugit. Refren.... 22. El voios a-ncălecat La Lăpuş a apucat Şi oţel a cumpărat Ca să facă seceri mari Pentru secerători tari Şi să facă seceri mici Pentru copilaşi voinici Ş-altele mai mărunţele Cu mănunchi de floricele Pentru fete tinerele Şi neveste ochişele. Refren.... 23. Ei cu stânga apuca Şi cu dreapta secera Şi prin lan înainta De părea că înotau. Alţii-n urma lor legau, Znopţii înalţi îi adunau Şi clăi mândre ridicau Ce la soare se uscau. Sârii este o petrecere a celor care au mers frecvent într-o anume şezătoare. Ea se ţine în serile de Crăciun şi de Anul Nou. Fetele trebuie să aducă mâncarea (cozonac, gogoşi, găluşte, cârnaţi, coaste, brânză), iar feciorii aduc băutura şi muzica. Distracţia este ca şi la nuntă, urmând ca a doua zi să se facă rămăşiţa. Vergelul este printre ultimele petreceri de anvergură în cadrul şezătorii. El se ţine de Bobotează, de Sântion. Ca şi la Sâri, fetele aduc mâncarea şi feciorii muzica şi băutura. Dacă un fecior nu are drăguţă, el nu are voie să mănânce din bucatele de pe masă. Spre deosebire de Sâri, acum feciorul trebuie să meargă cu o jumătate de horincă acasă la părinţii fetei, ca să o ceară pentru a merge împreună în vergel şi tot el îşi ia angajamentul că o va aduce şi înapoi. Bineînţeles, că sunt cazuri când fata bea jumătate şi refuză să meargă cu feciorul în vergel, dacă nu e pe placul ei. De obicei, sunt cerute la părinţi acele fete cu care doresc să se căsătorească, arătându-şi astfel intenţiile. Se fac o serie de strigături cu această ocazie: Mândra păntr-un colăcel N-o vrut a veni-n vergel; Mândra păntr-o cocârstacă N-o vrut vergelu’ să-l facă S-o temut c-a si săracă. Luaţi seama, feciori, bine Că şi-a mé drăguţă vine Cu suman şi cu opinci Şi cu sânul plin de nuci. Câte fete-s cu teptare, Tăte-s strâmbe la picioare. Numai mândruliţa mé E dreaptă ca secerea. S-o t’eptănat mândra-n frunte În ceafă te poţi ascunde; Şi-o făcut mândra bucla, Capul îi cât doniţa. Ce te ţâi, bade, măreţ Cu o raţă în coteţ? Dacă raţa ţi-a peri, Cu ce dracu ti-i făli? Să ţine badea fălos 230 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Da la gură-i zăbălos. Ia-ţi, bădiţă, batista Şi-ţi şterge guriţa! Bădiţă de peste apă, Te-ai ţinut măreţ odată D-acum timpu ţ-o trecut, Nu mai eşti cum ai si vrut! Înainte de Postul Mare se face Despărţitul. Ca şi la celelalte întruniri, fetele aduc mâncare, iar feciorii horincă şi muzică. Fiecare fecior aduce câte un litru de horincă. Din cele prezentate mai sus se poate observa cu uşurinţă frumuseţea acelor seri şi câtă importanţă aveau acele întâlniri pentru comunitatea sătească. Şezătoarea pare a fi o agora a tinerilor, locul unde defectele ies la iveală la fel de bine ca şi calităţile, locul unde seriozitatea de om matur se împleteşte cu spiritul copilăriei. Şezătoare Săcel; foto: Felician Săteanu Apoi carăle încărcau Şi la moară se duceau. Refren.... 24. Iară hoaţa cea de moară Când văzu atâtea cară, Încărcate cu povară, Puse coada pe spinare Şi fugi în lunca mare. Iar morarul, meşter bun, Zări moara prin cătun Şi-şi luă cojoc miţos Şi îl înturnă pe dos Şi-şi luă ciocanu-n brâu Şi mai luă şi un frâu. Apoi iute alerga, Moara cu frâul o lega. 25. Traian mult se bucura, Zeciuiala morii da, Pe morar îl dăruia. Apoi călare încărca Şi spre casă se întorcea Cu flăcăii ce mâna Iar boii se opintea Şi roţile scârţâia. Refren.... 231 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) 26. Iară gazda cea frumoasă, Stând în casă după masă, Ea din casă auzea Carăle ce scârţâia Şi feciorii ce horeau. Apoi gazda se ducea În cămară că intra, Sâtă mare aducea Şi făina o cernea. Apoi mâinile le sufulca Şi făina o frământa. Apoi colăcei făcea Pe lopată îi aşeza Şi-n cuptor că îi punea Unde ei se rumeneau Şi afară îi scotea Şi la flăcăi îi dădeau, Iară 2 – 3 colăcei, la copiii mititei. Şi la mândru său bărbat Îi dăduse un sărutat. Refren.... 27. Cum a dat Dumnezeu an Holdă mândră lui Traian Astfel ca s-aveţi şi voi, Ca s-avem parte şi noi. Să vă fie casa casă, Să vă fie masa masă, Tot cu mesele-ntinse Şi cu feţele aprinse; Tot cu casele-ngrijite, De buni oaspeţi locuite. Şi la anu’ să trăiţi Să vă găsim înfloriţi Ca perii, ca merii În mijlocul verii. Refren.... Colecţia GRIGORIE CROITORU Din obiceiurile şi credinţele alunişenilor Pe vremuri, când începea postul Crăciunului, în Aluniş începeau pregătirile pentru marele spectacol al colindatului. Privit cu ochii celui care nu s-a născut şi nu şi-a petrecut copilăria pe aceste meleaguri, colindatul era un spectacol uimitor. Întregul sat se transforma în seara de Crăciun, într-o imensă scenă pe care evoluau copii de diferite vârste, tineri şi vârstnici. Colindătorii, rânduri după rânduri, treceau de la o casă la alta, colindau, spuneau „mulţămituri”, se ospătau, făceau glume până a doua zi. Toţi sătenii participau la bucuria generală şi se simţeau mai aproape de momentul când dorinţele lor, foarte diferite, se vor transforma în realitate. Seara de Crăciun era aşteptată de toată suflarea satului şi era minuţios pregătită. Pentru seara de Crăciun în sat se făceau două feluri de pregătiri: pregătiri pentru colindat, care erau de lungă durată, şi pregătiri pentru primit colindătorii, care se făceau doar în preajma Ajunului de Crăciun. Am folosit timpul trecut, deoarece astăzi lucrurile sunt mult simplificate, satului lipsindu-i participanţii cei mai activi la practicarea obiceiului: copiii şi tinerii. Cauza? Depopularea satului, începând cu perioada imediat următoare încheierii colectivizării agriculturii şi continuând şi astăzi, când tinerii părăsesc satul plecând în străinătate pentru a-şi câştiga existenţa. Dar nu despre colindat vrem să vorbim în materialul de faţă, ci despre unele obiceiuri, rituri, credinţe ale fetelor şi feciorilor, care se petreceau în acest timp, adică al sărbătorilor de iarnă, când fetele îndeosebi se foloseau de puterea marilor sărbători pentru a-şi împlini unele dorinţe fireşti. De asemenea, vom prezenta obiceiuri, credinţe, practici ale alunişenilor menite să asigure întemeierea unei căsătorii, legate de muncile câmpului, creşterea animalelor, menţinerea stării de sănătate, a puterii de muncă etc. Se ştie că după Crăciun, Anul Nou şi Bobotează, marile sărbători de iarnă, urmează Câşlegile, când se încheie căsătorii şi se fac nunţi. Cu prilejul sărbătorilor de iarnă, în sat avea loc şi altă categorie de manifestări legate de credinţe şi practici precreştine şi magice, pentru a prevedea viitorul sau a prezice timpul. Astfel, 232 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) în seara Sfântului Vasile, deci în seara de Anul Nou, feciorii şi fetele se adunau în „hăbişte”. Fetele „puşcau ovăz pe sobă”. Fetele care erau de măritat luau câte două boabe de ovăz şi le aşezau pe sobă, punându-le nume: unul era al fetei, iar celălalt era al feciorului la care îi stătea gândul. Dacă „puşcau” boabele unul către celălalt, însemna că şi-s dragi şi se vor căsători în curând, poate în Câşlegile care vor veni. Dacă „puşcau” în părţi diferite, se înţelegea contrariul. Tot fetele fecioare luau o spată şi puneau pe ea, de la un capăt la celălalt, jumări cu numele fetelor din sat. Aduceau apoi o pisică şi-o îndreptau spre spata cu jumări pentru a mânca din ele. Fetele ale căror nume erau purtate de jumările mâncate urmau să se mărite în ordinea în care erau mâncate de pisică. De multe ori se întâmpla ca pisica să mănânce jumările la rând sau să nu le mănânce pe toate, spre marele haz al celor prezenţi. La miezul nopţii, fetele ieşeau afară şi numărau parii din gard, de la 9 la 1, cu ochii închişi. Ajungând la 1, deschideau ochii şi observau cum este parul, trăgând concluziile: dacă parul era „drept şi fain”, cel cu care se va căsători va fi sărac şi frumos; dacă era „strâmb şi cu cioturi”, „orânda” va fi „fecior bogat şi hâd”. Când umbla popa prin sat cu botezul, fetele fecioare rupeau din „struţul” cu care stropea popa cu agheasmă un fir de busuioc. Seara, la culcare, îl puneau sub pernă. Busuiocul dăruit fetei fecioare de preot era considerat un talisman miraculos, care va atrage peţitorii la fată. Noaptea, îşi visa „orânda”. Aceasta era credinţa, însă, în fapt, de cele mai multe ori, nu visau nimic, dormeau ca duse. În popor, mai există credinţa şi astăzi că busuiocul este o floare cu puteri miraculoase. Într-un cântec popular, dintr-o altă zonă folclorică, este numit „floare cătată”. În seara de Bobotează, mai multe fete fecioare, cărora le stătea gândul la măritat, se adunau la o casă şi-şi făceau turte, amestecând nouă linguri de făină şi o lingură de sare, şi le coceau pe sobă. Turtele le mâncau înainte de a se culca. Noaptea visau feciorii cu care se vor mărita, aducându-le apă. Altă informatoare ne dezvăluie altă practică a fetelor de măritat. Făceau turte după reţeta prezentată şi le coceau tot pe „şporiu”, puneau în câte un sac fân şi aşezau sacul la locul unde stătuse preotul cu picioarele când venise cu botezul. Seara mâncau turtele, fără să bea apă, şi se culcau pe sac să-şi viseze „orânda” venind să le aducă apă. Alte fete făceau doar patru turte, câte una pentru fiecare săptămână din lună. Pe fiecare turtă se puneau câte „şepte jumere”, câte una pentru fiecare zi din săptămână. Fiecare jumară purta numele unei fete de măritat din sat. Se aducea o pisică şi se punea între turte. În ordinea în care 28. De urat am mai urat Da’ ne e frică c-a-nserat Şi-avem de trecut în cale O dumbravă lungă tare Unde-s fetele nebune Şi aruncă cu alune Şi se leagă de feciori Ca albinele de flori. Refren.... 29. Ciucur verde de mătase, Slobozi-ne gazdă-n casă Că de aseară stăm pe afară Şi ninge şi vremuieşte şi murguţu’ cimpăveşte. Zică gazda ce-a mai zice, Noi de aicea nu ne-om duce Fără cion, fără stinare, Supere-se cât de tare Că de acele ştim că are. Refren.... Mult se mustră două lemne 30. Mult se mustră două lemne Refren: Rouă, riţă româniţă, Unu-i tei şi unu-i bradu’. Refren.... 233 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Zice teiul către bradu’: Refren... Vedea-te-aş de vânt uscatu’ Refren... La mijloc putregăios Refren... Că nu eşti nici de-un folos. Refren... Da’ cum nu-s eu de folos? Refren... Din jâlău mă jeluiesc, Refren... Icoane mă conuiesc Refren... Pă la casă mă închină Refren... Cu colac şi cu lumină. Refren... Mândră-i seara 31. Colo-n sus la răsărit Mândră zare s-o zărit. Da’ aceea nu îi zare Că-i o mănăstire mare. Mănăstirea-i mândră tare, Şapte preoţi, şapte altare. În altarul cel mai mare, Dinspre răsărit de soare, Şade Maica Preacurată, Maica binecuvântată, Cu un Fiuţ micuţ în braţă Ce-i tare frumos la faţă. Fiul plânge, stare n-are În braţele Maicii Sale. Ce plângi, Fiule, aşa tare? Maică-Sa Îl mângâia, pisica mânca jumările de pe turte, fetele se măritau, mai repede, mai târziu sau deloc, deoarece se întâmpla ca pisica să nu mănânce toate jumările. Aceeaşi informatoare ne spune că pe spată se puneau doar nouă jumări, fiecare jumară fiind o fată din sat. Pe care le mânca pisica se şi măritau în anul acela. Tot în acelaşi scop, fetele obişnuiau să ajune, începând cu Ziua Crucii, nouă marţi la rând, ca să le dea Dumnezeu „orânde”. Tot în această seară, unele fete îşi puneau pieptenele în gard. Feciorii căutau pieptenele şi, dacă-l găseau, se pieptănau cu el. Fetele, dacă îşi aflau pieptenele cu fire de păr în el, trăgeau nădejde că se vor mărita. Dacă firele de păr erau negre, cel cu care urma să se mărite fata va avea părul negru, iar dacă firele erau galbene, aşa va avea părul. De multe ori însă feciorii, în loc să se pieptene, puneau în pieptene câlţi sau păr de câine, prilej de haz şi de distracţie. De asemenea, tot în această seară, când se culcau, fetele întorceau perna de pe o parte pe cealaltă de 99 de ori, culcându-se pe partea care rămânea în sus în urma numărătorii. Procedând astfel, sperau ca noaptea să-şi viseze „orânda”. În satele din vestita zonă folclorică a Codrului, fata practica „descântatul şi împunsul perinii”. Căsătoria este unul dintre marile evenimente din viaţa omului, un moment de răscruce pentru orice individ. În sat, celibatarul era şi este desconsiderat. Fetele bătrâne şi feciorii „rămaşi” deveneau obiect al ironiilor colectivităţii săteşti, care, de multe ori, se concretiza prin punerea de „moşi şi babe” şi strigatul din deal. Feciorii, în noaptea de Anul Nou, puneau „babe şi moşi, la văduvi, la văduve, la feciori bătrâni şi fete bătrâne. Erau nişte păpuşi mari, făcute din paie „pe botă, cu mânuri şi pchicioare şi gătate cu haine”, şi se puneau în poartă sau pe casă. Prin ritualul acestor „păpuşi”, comunitatea sătească săvârşea un act justiţiar, sancţionând public pe cei care se abăteau de la legile nescrise ce reglau raporturile dintre indivizi, căsătoria fiind considerată, în sat, obligatorie pentru împlinirea omului pe pământ. Aceste obiceiuri, pe lângă efectul magic aşteptat, erau minunate prilejuri de distracţie, de voie bună. Aşa explicăm exclamaţia unei informatoare: „Doamne, multă petrecere era mai demult faţă de-amu!”. În folclorul satului, iubirea fetei şi a feciorului apare atât de puternic şi de direct exprimată, încât ar fi în stare să facă orice pentru a se căsători. Iată câteva declaraţii lirice ale tinerilor din Aluniş chinuiţi de dor şi jale: 234 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Sau: „Amară-i frunza de nuc, Mai amar doru‘ ce-l duc; Amară-i frunza de fag, Mai amar doru‘ ce-l trag:” „Rele-s, bade, frigurile, Da-s mai rele dragostile. Maica din friguri mă scoate, Da‘ din dragoste nu poate.” O, nu plânge, Iisuse! Că tu cunoşti lumea! Că lumea asta mare Prin Tine s-a născut, Prin tine şi prin Tatăl Tău Prin Dumnezeu Cel Sfânt. La fiecare casă S-aud colindători, Colinda lor frumoasă Răsună până-n zori. Feciorului îi stă gândul chiar la fugă: „Haida, mândră, să fugim, Amândoi să ne-nsoţim, Unde-s munţii rouraţi, Că-i un popă printre brazi Şi cunună ne-ntrebaţi; Este-on popă d-ăi uniţi Şi cunună d-ăi fugiţi!” Fata este capabilă să-şi urmeze drăguţul chiar şi-n ţări străine: „Frunză verde mărăcine, Du-mă, bade, şi pe mine Unde meri, în ţări străine. Fă-mă pană-n clopu’ tău, Ca să te umbresc mereu”. Dacă trec Câşlegile, vine toamna cu nunţile: „Foaie verde siminoc, Zâs-o badea să nu joc Pân’ la storsu‘ vinului, Când oi fi mireasa lui. Colo-n sus şi mai în sus 32. Colo-n sus şi mai în sus, Colindăm, Doamne, colind, Este o dalbă mănăstire. Colindăm Doamne, colind. Şi acolo cine şade? Colindăm, Doamne, colind. Şi acolo cine şade? Colindăm, Doamne, colind. Şade Maica Precistă, Colindăm, Doamne, colind. Cu un pruncuţ ce tot plângea. Colindăm, Doamne, colind. Taci, Fiule, nu mai plânge, 235 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Colindăm, Doamne, colind. Că mama ţie ţi-a da, Colindăm, Doamne, colind. Şi cheile Raiului Colindăm, Doamne, colind. Colecţia MARIA MIRELA PODUŢ Colinde 33. La curţâle lui Crăciunu La curţâle lui Crăciunu S-a născut un Domn prea bunu, La curţâle lui Crăciun. Care este-on tinerelu, Străluceşte ca ş-on stelu, La curţâle lui Crăciun, Ca o rază de la soare, Şi din Raiu mândră floare, La curţile lui Crăciunu. Crăciuneasa aşa auzâră, Lui Crăciun aşa-i grăiră: La curţile lui Crăciun, Fericiţi sunteţi voi doi S-a născut Cristos la noi La curţile lui Crăciun. Crăciunu s-o-mbucuratu Şi la Maica s-a rugatu, La curţâle lui Crăciun. Iarăşi Maica i-a grăitu, Colecţia MARIA MIRELA PODUŢ Obiceiuri de iarnă (Fisculaş) Umblatul în pt’ez în Dăneşti Umblam în pt’ez’ aóă să zâce când mérém cu colinda. Din 15 noiembrie, când începé postu, deja începém cu colindele. În tătă duminica făcém repeti/ii. Mérém duminica după-masa, după ce să găta la biserică la un unt’ieó care ót’ié mai multe. După repeti/ii, ne jucam. Colinde mai învă/am ói de la părin/i. Nu umblam pé mul/i laolaltă, zâcem că pot’e nu ne-or primni în casă că nu erau tăt’e căsâle mari, o fo căs’ ói mai mnici. Noi am fost cinci dintr-o casă, cinci fra/ óî am umblat tă/ laolaltă. Un grup de colindători trebe să fie format din băie/i ói fete. Când întrau în casă’ trebuié să intre băie/ii mai întâi, nu fet’ile, aóă d’e noroc. Să zâce că băie/ii aduc noroc la casă, să nu între fet’ile că aduc sărăcie. Api era o fată tare înaltă ó-apoi zâcéu omin’ii că i- or da caier dacă-i aóa mare ói mai umblă cu colinda. Apoi ié când să băga în casă să făcé t’iupuc să hie mai mnică. Când intram în casă, zâcém: ”Bună sara lui Crăciun!” ‘i când ieóăm, dacă era fété la casă: ”Câ/i cărbuni în vatră, atâ/ia pe/itori la fată!”, apoi mai zicém, ca o urare de noroc: ”Cât’e zmicele, atât’ea d’i/ăle!” Nu să dăd’e bani atuncea, numa pomin’ioare, al/ii făcéu mai mnicu/ă, al/ii mai măricele, care cum put’éu. Api mérém, lăsam pomenile la o casă und’e ótiém noi, mai aprope de drum sau altund’eva unde să nu ne hie greu d’e mărs, că să adunau, nu le put’éi strânje tăt’e în strai/ă. ‘î în ceie zî mérém după ele. Api n’i le lăsau und’e put’éu omin’ii că atuncia nu erau nici atâtea vasă ca amu, altu le puné în sâtă, altu într-o covecioară d’e frământat pâinea. Noi avém aóă ca o cămară, aóă îi zicem noi, da era o casă apart’e ói acolo în podu căsî mi le lega tătuca într-o strai/ă ói le puné la uscat că altfel să strâcau. După ce să uscau, le aducém în casă, le încălzăm în blodăr, în cuptor ói era ca făcute de atuncea. Nu le aruncam. D’e Crăciun făcém pomen’e, făcém cozonac, că nu să făcéu prăjituri atuncea ói costi/ă, friptură d’e porc, varză umplută, cârna/. Înainte de Crăciun să tăié întătdeauna porcu’. Umblam aproape pân tăt satu’ că nu era aóă mare satu’ atunci. Da nu să umbla numa cam până la 12 nopt’ea c-api să făcé Lit’ia la biserică. Atunci lumea să duce la biserică ói noi copt’iii ne trăjăm acasă óî începéu ceia mari să umble, feciorii, 236 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) bătrânii, să mai ducéu unu la altu sau la n’iamuri. La Crăciun să mai umblă cu bondroóii, d’iaiót’ia ce să gată cu dronjile ói cu Steaua. Cu Viflaimu să umbla în zua d’e Crăciun, iar a doua zî d’e Crăciun să umbla pă sat’e. Până la clasa a IV-a să umbla cu strai/a ói apoi băie/ii umblau cu Viflaimu. Nopt’ea óî în zua d’e Crăciun umblau aici pân sat iar a doua zî de Crăciun méréu în Bontăieni sau pă sat’ile unde avé ii pret’ini. 1 Bondroşi; foto: Felician Săteanu Colindatul în Negreia Copt’iii mai mărióori, clasa a III-a, a IV-a, umblau cu colinda pân sat. Ceialal/i mai mnici umblau d’e-a zua. Da d’e-a zua nu să colinda. Méréi în casă, zâcéi ”Bună zua lui Crăciun!” ói dăd’e omu’ on pup sau nuci, mere. D’e-a noptea să colinda óî atunci să dăd’e tăt pomană, da aceie era mai mare ói frumos împlet’ită. Care erau mai mari umblau cu Steaua, cu Irodu, cu Viflaimu, cu ”dronjile”, cu ”dronjile” s-o umblat de când lumea. Am umblat ói cu colinda, da atunci să colinda “Veni/i păstori din Viflaim”, “Tri crai d’e la răsărit”. Mai era “La cur/ile lui Crăciun” o colindă foarte veche, colindată de băie/ii mai mari. D’emult, ”moóu cu dronje” avé alt rol. Era un fel de pază a copt’iilor, el păză copt’iii. Intrau copiii în casă, colindau, apoi intra ói moóu ói primea ói el ceva. Sărea, să scutura, dădea mâna cu cei din casă, mai dădea ói în lampă ói să stingea lampa-n cui. Cei din casă săreau să-i ia masca să vadă cine-i ói el nu să lăsa. 1 Performer Irina Pop, 67 ani, Cetă-ele, 2012 Iarăşi Maica i-a grăitu: La curţâle lui Crăciun, Rogă-te Fiului meu Că el este Dumnezeu, La curţâle lui Crăciun. De când Domnul s-a născutu, Lumea de dar s-a umplutu, La curţâle lui Crăciun. De darul Domnului Sfântu Că s-au născut pre pământu, La curţâle lui Crăciun. Să fii gazdă vesăloasă C-ai ajuns Crăciun frumos, La curţâle lui Crăciun. Cu găzdoaia de-mpreună Să trăiţi viaţă bună, La curţâle lui Crăciun. De la Pop Irina, 67 ani, Cetăţele, 2012 Mândru-şi cântă-on cerb în codru 34. Mândru-şi cântă-on cerb în codru, Mândru-şi cântă-on cerb în codru, Dimineaţa lui Crăciun. Dar nu-şi cântă, cum să-şi cânte, Dar nu-şi cântă, cum să-şi cânte, Dimineaţa lui Crăciun, Aşa-şi cântă de c-o jele De gândeşti că codru pt’iere, Dimineaţa lui Crăciun. Nime-n lume nu-l aude Numa-o dalbă 237 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) împărăteasă, Dimineaţa lui Crăciun, Pântr-un puiuţ de fereastră, Pântr-un puiuţ de fereastră, Dimineaţa lui Crăciun. La-mpărat de i-a datu, Împăratu s-o sculatu, Dimineaţa lui Crăciun. Pă obraz când s-o spălatu Lui Dumnezău s-o rugatu, Dimineaţa lui Crăciun. Puşca-n mână o luatu Şi la codru o alergatu, Dimineaţa lui Crăciun. Află cerbu hodininu Sub tufă de rozmalinu, Dimineaţa lui Crăciun. Încoardă puşca să-l împuşte, Coardă puşca să-l împuşte, Dimineaţa lui Crăciun. Hop, hop, hop nu mă- mpuşca Că io nu-s cine gândeşti tu, Io-s Ionu Sântionu, Nănaşu lui Dumnezău, Dimineaţa lui Crăciun. Blăstămat de Tatăl Meu, Blăstămat de Tatăl Meu, Dimineaţa lui Crăciun. Să fiu fiară-n codrior Nouă ani şi nouă luni, Dimineaţa lui Crăciun, Şî p-atâtea săptămâni. D-apoi acele-mplini-le-oi, Dimineaţa lui Crăciun, Jos la sate traje-m-oi, Slujbe sfinte face-mi-oi, Dimineaţa lui Crăciun, Slujbe sfinte şi itroasă, Slujbe sfinte şi itroasă, Dimineaţa lui Crăciun, La cele zâle frumoasă, La cele zâle frumoasă, Dimineaţa lui Crăciun. Slujbe sfinte cine-ascultă Tăt ascultă Maica Sfântă, D’e mult’e ori, când intra în casă, îói lua masca de pe cap ói primea mai mul/i bani. Umblam câte 4-5, 5-6 copt’ii, da fet’ile n-avéu ce umbla fără măcar un băiat, nu era voie să meri în casă numa fété în noaptea de Crăciun, fără un băiat. Băiatul deschidea uóa, el strâga: ”Slobod îi a colinda?”, nu fet’ile. La plecare să zâcé, unde erau bătrâni:” Cât’e paie pă casă, atât’ea băncut’e pă masă!”, und’e era mai tineri: ”Cât’e aót’ii la tăitori, atâ/ia copt’ii după cupt’iori!”, apoi la care nu ne plăcea ce ne dădeau:”Câ/i cocoói, atâ/ia prunci burduhoói!”, mai zicem ói ”S- ave/i noroc!” ”S-ave/i sănătate!”, da cea mai frumoasă urare era: ”Cât’e paie pă casă, atât’ea băncut’e pă masă!”, und’e era fet’e: ”Câ/i cărbuni în vatră, atâ/ia pe/itori la fată!”. Până la orele 10-11 umblau tinerii, băie/ii ói fetele. De- acolo méréu bătrânii, căsători/ii. Api méréu la părin/, la nănaói, la fra/i căsători/i ói api până d’iminea/a tăt colindă. D’e Anu Nou, nu umblau fét’ile, numa băie/ii care umblau cu PluguVorul, cu PomuVorul, cu Capra. Pomuóorul era făcut ca on pom, Sorcova îi zice mai nou, da mai d’emult îi zicé Pomuóoru. Era exact ca on pom pe care se puneau ciocolăzi. Erau trei persoane: păstor, înger ói crai. Păstoru zice nióte versuri. Păstoru intră întâi în casă ói spune: Visul vid’erii nu vi-l pot spune, Nu t’e bucura, maică, pentru această minune, Pentru această mare minune noi păstorii ne bucurăm, Unu după altu să intrăm. D’e mult’e ori erau 2 păstori ói-on crai. Intrau în casă, pun’éu pomuóoru pă masă, apoi corindau o corindă, de obicei “Tri păstori”. Pă când găta de colindat, ziceau: Gată, gată, frat’e, taóca Pă cum ni să gată gazda Să ne deie plata, Să n’e deie ce-am cerut Dacă bine-o priceput: Bani la/i cu arjânt sufla/i ‘î băncut’e cât d’e mult’e Că nouă nu ni-s urât’e, Că-s uóoare la purtat ‘i cuspori la numărat.” 238 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Gazda le pregăt’é bani, le dăd’é cât put’é: 1 leu, 2 lei. La ieóire d’in casă, zâcém ”Anu Nou fericit!” sau ”La mul/i ani!”. Când umblam cu Pluguóorul, zâcém: Mâine anu se-nnoieóte, Pluguóoru să porneót’e ‘i începe a ura Pe la case-a colinda: Aho, aho, copii ói fra/i, Sta/i în loc ói nu mâna/‘ ‘i cuvântu mi-asculta/i Am venit cu voie bună După datina străbună, Mari ói mici, cu mo/ la bici, D’in clopot’e să sunăm, Brazd’e să scuturăm ‘i gazdei să-i urăm... La Viflaim erau 2 crai, 4 păstori ói un înger. Da amu umblă numa 2 păstori ói un crai. Îngerul era îmbrăcat numa în alb, cu o cămaóă de pănură albă de la femei, on chipiu alb în cap, o botă cu cruce pă ié ói c-on cinghit’eauó (clopo/el) legat de botă. Păstoru’ era îmbrăcat în izmene d’e pănură albe sau cioareci albi, curea lată, cămaóă albă ói cuómă rotundă în cap. Craiu era îmbrăcat în roóu, avé o fustă roóie până la jănun/, on sfetăr roóu pă el, chipiu roóu în cap.2 Practică magică de Anul Nou (ca să nu se mărite fetele ”pe sate”) În preajma sărbătorilor, fetele care doreau să se mărite în anul următor făceau diverse practici, în speranţa că se vor căsători cu cineva din satul lor şi ”nu vor merge între străini”. Mai demult, ca să nu le ieie feciorii d’i păstă sate pă fet’e, să le ieie feciori d’in sat, la Anu’ Nou trebuié să strângă d’in casă părăsâturi: on t’iaptăn pă care nu l-ai mai folosit, păr d’in cap, care s-o adunat, coji de ouă etc. Părăsâturile trebe puse înt-on coó pe care nu-l mai foloseóti. Coóu trebe dus între hotare ói pus cu gura cătă cela sat, ca să nu vie părăsâturile de-acolo încoace, să margă părăsâturile de-aicia încolo. Când s-o măritată soră-mea în Lăschia, s-o fo măritată numa una în satu cela. Apoi când o dus-o p-aceie, omin’ii din 2 Performer Silviu Demian, 61 ani, Negreia, 2012 Dimineaţa lui Crăciun. Să fii gazdă bucurosu C-ai ajuns Crăciun frumosu Dimineaţa lui Crăciun. S-ajungeţi mulţi Crăciuni Cu pace şi cu sănătate. De la Pop Irina, 67 ani, Cetăţele, 2012 Dumnezeu dintru-nceput 35. Dumnezeu dintru-nceput Mândră lume şi-a făcut Ş-on Adam mândru, fru- mos, De mână că l-a luat Şi în Rai că l-a băgat, De mâncare ce i-a dat: Din toţi pomii să mănânce, Numa din cel înflorit Nu mânca că eşti oprit, Nu mânca că eşti oprit. Şarpele cel veninos A plecat o creangă jos Ş-a luat on măr frumos, Ş-a luat on măr frumos. La Eva că i l-a dat, Eva l-Adam l-a-nchinat, Dumnezeu a şi văzut. Măi, Adame, ce-ai făcut, Măi, Adame-i méré jos Şi-i lucra ca on păcătos. Şi tu Evă, iară-i méré Şi-i lucra ca şi-o muiere Şi-i naşte prunci cu durere, Şi-i naşte prunci cu durere. Io cu dragu nu m-aş duce Din grădina cea dulce, Din dulceaţa pomilor, 239 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Din mirosul florilor. De la Pop Irina, 67 ani, Cetăţele, 2012 Mare bucurie avem 36. Mare bucurie avem, Mărie, Sfântă Mărie, Mare bucurie avem Tot neamul pământului, Mărie, Sfântă Mărie, Tot neamu pământului De naşterea Domnului, Mărie, Sfântă Mărie, De naşterea Domnului. Domnu nostru Iisus Cristos, Mărie, Sfântă Mărie, Domnu nostru Iisus Cristos Ce lumea din iad au scos, Mărie, Sfântă Mărie, Ce lumea din iad au scos, Creştinilor de folos, Mărie, Sfântă Mărie, Creştinilor de folos. Tri crai de la Răsărit, Mărie, Sfântă Mărie, Tri crai di la Răsărit La-nchinare au venit, Mărie, Sfântă Mărie, La-nchinare au venit. De la Pop Irina, 67 ani, Cetăţele, 2012 Lăschia o zis că dăneótenii o legat ghem cu a/ă după rota d’e la car ca să să ducă tăt’e acolo. Apoi o dus vo 7 de tăt’e.3 Şezătoarea În postu’ Crăciunului se făceau óezători când avém d’e tors, d’e cusut. Mai mult cu torsu să făcé óezătorea. Méréi în óezătore cu caieru. Eram mult’e, óî cât’e 10. Api horém: ‘ezătorea nu-i d’eplin Fét’é-avem, feciori nu vin... Ca să-i aducem pe feciori în óezătóre, /âpam câl/ pă foc. Api când vin’éu, băt’éu la uóă ói noi zâcém: ”Pă horn, că nu eóti d’e domn!”. Api vin’éu feciorii ói furau fusu d’e la fet’e, c-apoi trebuié să-i /uce, ó-apoi aiéste tinere erau ruóânose, nu să lăsau aóă uóor, celelalt’e mai mari abie aót’eptau. ‘-api fujău afară cu fusu că le era ruóân’e în casă între ceialal/. Claca Să făcé mai d’emult clacă. O făcut tătuca clacă d’e gunoi ói d’e tors. Tătuca o avut pământ în ‘urdeóti ói-o făcut clacă d’e gunoi că d’e la noi o fo d’epart’e să ducă d’in Dăneóti. ‘î femeile care o avut gunoi să ducă, o zâs să le deie d’e tors. ‘-apoi le-o dat mămuca fuior ói câl/ ói care o avut gunoi, o dus gunoi. După clacă, într-o duminică sara să făcé joc. Să ducé mâncare: varză umplută, colac cu nucă ói băutură. Met’ehău La Bobot’ează, la feciorii bătrâni, care nu erau însura/i, le făcéu fet’ile babe. ‘i scriéu pă ele anumit’e poezii de o fată care era mai urâtă, nu-i pun’é ceva fată frumoasă ói zâcé că-i pentru Vasalie sau Mnihai... La Anu Nou să făcéu Moói. Îi făcé d’e paie. Da unu s-o pus o dată el înt-on vârv d’e păr. L-o înfăóurat al/i feciori în paie sau în fân. ‘-api al/ii umblau să-l aprindă. Api fujă sub pat în casă că erau înalt’e paturile, d’in paie. Numa nu să arăta, nu vorbé ca să nu-l cunoască. 3 Performer Irina Pop, 67 ani, Cetă-ele, 2012 240 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Verjelul în Dăneşti În zua d’e Bobot’ează să făcé Verjălu. Să hotărău 3 feciori, care erau pret’in’i, să facă Verjălu. ‘i în ajunu’ d’e Bobot’ează umblau cu muzican/î pân sat, pă le fet’e să le t’eme la Verjăl. Cântau la fereastră până-i sloboză în casă. După ce intrau în casă le invitau pe fete ói pe părin/ii lor să vină. ‘-api mai priméu muzican/î bani de la gazde. Dar nu to/i oamenii îi primeau în casă. Verjelul începea în zua d’e Bobot’ează, d’e la amniază până cătă 12 nopt’ea. A doua zî să făcé răspunsu’. Se făcea joc până pe la 10 seara ói apoi să aóăzau la masă. Acela zicé că-i răspunsul. Fet’ile care méréu cu coóarcă, nu plăt’éu jocu, Verjelu. Da care nu ducéu coóarcă plăt’éu. Apoi méré părin/î cu ele. Cele care méréu cu coóarcă pun’éu horincă, prăjitură, cârna/ fript. Noi am stat numa la joc, până să-nsăra óî n-am mai stat pă nopt’e. ”Legatu’ d’e Sfânt”-un obicei străvechi Mai d’emult, când era zua unui Sfânt, să méré la persoanele care purtau numele sfântului ”să-l lejă”. De exemplu, de Mihail ói Gavril, zâcé: Mérém să-l legăm pă Mnihai, pă Găvrilă...” ‘i gătau coóarca cu prăjituri óî cu o oiagă d’e horincă ói o batistă cu cipcă colorată, cu stru/ cu care îl lega. Da nu să pé lăsa legat, fujă în beci ói să ascund’e omu’. Că dacă-l leagă, trebe să facă uspă/ cu joc. Apoi vin’e lume multă la joc ói îi pun’e batista pă umăr, îl lega ói apoi zâce că-l d’ezleagă. Apoi mai méréu ói ceilal/ care s-o adunat, i-o luat batista de pe umăr, îl lega iară ói-i pun’e oricâ/ bani pâncé o făcut acolo o masă ói joc. Da uspă/u nu să făcé neapărat atunci când era legat, ci ói după mai multă vreme, dar persoana respectivă trebuia să facă acest joc ca să nu rămână legat. S-o făcut ói la oricâ/ ani după ce l-o legat cineva. Da trebuia să facă acest ritual pentru că nu-i voie să móră legat, aóă să zâcé.4 Întâmplări cu Fata Pădurii şi Omu’ Nopţii Tata tătuchii óid’é pă prag óî mânca d’e-amniază, óid’e cu animalele. Cum stăt’é acólé, o vin’it o femeie la el, aóă /an/oóă. Era în ceasu’ amează/. ‘i el s-o uitat la ié ói o văzut că Strigături la joc 37. Astă fată ştii juca, Pâine nu ştii frământa. Dar de pâine n-ar hi hibă, Nu ştii fa nici mămăligă. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 38. Câte fete sunt la joc Toate aşteaptă să le joc. Joace-le şi cioarele Că mă dor pticioarele. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 39. Fecioru care se ţine, Ia fata care rămâne. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 40. Care fată alege mult, Se mărită după mut. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 4 Performer Irina Pop, 67 ani, Cetă-ele, 2012 241 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) 41. Nu gândi, mândră, că-mi placi Că numa de ură-ţi faci; Nu gândi că te iubesc Că numa te păcălesc. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 42. Să ştii da cu coasa-n iarbă Cum te ştii lega de babă. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 43. Mă dusei la mândra mé Şi-o aflai c-o haină ré. Cea mai bună o cârt‘é, Cea mai ră era pă ié. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 44. Câte fete-s cu mărgele, Toate-s mândruţele mele. Numa una mărgele n-are Şi-aceie mi-i dragă tare. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 are pt’icioare de oaie. Numa Fata Pădurii o putut hi, că ié are pt’icioare de oaie ói-i golă în spat’e. O vrut să deie după ié cu toporu. Da pă când s-o-ntors el cu toporu, o fo dispărută femeia. Aóă să arăta, da zice că nu-i voie să dai după ié sau dacă vezi că se miócă orice, să nu dai că pot’e să-/i iéié put’erile. Numa să î/i faci cruce, să nu dai. N’e spun’é tătuca că o fo on caz adevărat în Bontăieni. O femeie o stat cu bărbatu altei femei, din alt sat, din ‘indreóti. ‘î aceie d’in ‘indreóti o trimăs pă dracu la ié acasă, să-i facă ispravă. ‘î o mărs într-adevăr ói i-o făcut ispravă. ‘î tăt dăd’e după pruncu ii. O început să îmburde lucruri după el. ‘î l-o dat d’e slugă în ‘ióeóti că dad’e a scăpa de blestemu’ asta. Acolo, cum o trecut pruncu pă lângă-o óură, o fo tri căz’ cu prune óî o îmburdat tăt’e căzâle după prunc. ‘î l-o /âpat pă prunc acasă ominii aceia. ‘-apoi nu ótiu cum o scăpat, da zice că nu-i bine să dai dacă-i d’iavolu acolo, numa să-/i faci cruce. Omu’ Nop/î era on om cu copit’e d’e cal. Să zâcé că-/i face rău dacă te împotriveóti, dar dacă-/i faci cruce, fuge. Fata Pădurii ói Omu’ Nop/î să arătau ominilor oriunde, pe drum, în casă etc. ‘î în muscă să pot’e face óî t’e hârăieóte tot timpu. Să preface în animal, om, cal etc. Să arată mai tare celor care contrazâc ói zic că n-ar crede, care nu-ói fac cruce, da óî la ceia care-ói fac cruce ói dacă plăt’eót’i d’e slujbe zâce că aóă t’e chinuieót’e dracu, să hie el mai în fa/ă. Omin’ii îói mai pun’é, ca să se apere, arjânt d’iu, îl pun’é în pană d’e găină, mai foloséu tămâia ca să se apere. Fata Pădurii umblă adeseori cu alai de nuntă, oamenii auzeau uneori noaptea când treceau prin locuri mai îndepărtate de sat muzică ói veselie ca la nuntă. Atunci se zicea că trece Fata Pădurii cu alaiu. Ea are putere mare noapt’ea până încep să cânt’e cocoóii, cam d’e la 4 d’iminea/a cântă cocoóii. Apoi nu mai are aóă mare put’eré.5 Fata Pădurii se zice că o existat. Mama o pă/ât. O fo dusă oile la Măguren’i ói o mărs după brânză acolo. ‘-o venit c-o soră de-a lui tata cu coóurile cu brânză. ‘i ótiéu drumu’ că o mărs óî o vin’it de mai multe ori. ‘i când o ajuns în ceva poiană s-o întâlnit cu o femeie cu-n coó cu oale. Era o femeie mnică cu un coó cu clondire de 2 literi ói atuncea încă nu era de-acele. Ele o salutat-o cu ”Bună zua!” Da femeia n-o zâs nimnic. ‘i-o vinit on vânt ói-o ploie după ce-o trecut femeia. Da înainte era sore ói cald. Ele s-o întors după ié da nu ói-o dat sama. O mărs oricât ói-o văzut că nu-i bine. Pă drum s-o întâlnit c-on bătrân ói-o-nceput a plânje că nu ótiu méré. Că n-o mai ótiut nimnic, n-o mai cunoscut nimnic. Bătrânu le-o arătat. ‘i asta s-o 5 Performer Irina Pop, 67 ani, Cetă-ele, 2012 242 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) întâmplat la amn’iaza mare, n-o fo nopt’e, o fo în plină zî. ‘i o mers după cum le-o spus moóu’ cela până o ajuns în ‘urdeóti la o casă und’e să pregăté d’e nuntă. ‘-o întrebat unde-s. Orice femeie de-acolo o zâs: ”Vai, voi a/i dat înt-orice urmă ră!” ‘i le-o îndrumat ié să margă până or ajunje la bisericu/a din Vârvu’ Cornului. Când o ajuns acolo, s-o d’eót’is ceriu ói pământu. D’e-acólé o cunoscut tăt. Unu d’e la noi care lucra la mină, o venit de la lucru la 12 nopt’ea. ‘î s-o trezât d’iminea/a /inând ruji în mână ói cu hainele de pe el tăt’e sfârt’icat’e lângă Lacu Bodi. Bărba/ii scăpau mai uóor d’e ié că, dacă ótiéu că-i portă Fata Pădurii, zâcéu: ”Stăi că amu’ t’e leg cu brăcinariu!”. Da este când nu o vezi, vin’e aóă ca on vânt. Omin’ii când să rătăceau, zâcéu că-i Fata Pădurii. T’e întunici d’e cap ói nu mai ótii nimic.6 Ursitoarele D’emult era ursâtori. Vin’éu când să năót’é on copt’il ói spun’éu de ce-a muri, cum a muri, cât a suferi ói ce-a pă/i în via/ă. Zâcé că spuné la fereastră. Erau ca nióte duhuri, erau nióte lumini ce să vid’éu la fereastră óî tăt jucau în jos ói-n sus când să năót’é on copt’il.7 Practici de apărare a manei vacilor La animale, atunci când fată vaca d’intâie, ca să nu să ieie lapt’ile óî atuncia îi bine să pui arjânt d’iu în corn. Să taie on pic d’in corn, să pun’e arjântu d’iu acolo ói apoi on pic d’e ceară peste el ca să nu iasă d’e-acolo. Tot aóa când fată vaca d’intâie, ca să nu /-o strâce, să iei cunună d’e la doi tineri care s-o luat laolaltă. Coroni/a ceie care mai d’emult era d’in rozmalin. Io am făcut. Atâta m-am rugat d’e badea făt să-mi facă rost d’e două coroni/e d’e-acele să mni-i le aducă. Apoi iară le-o dus la biserică. Acele două coroni/e să dau păstă vacă ói trebe să se sărute doi fra/i, soră ói frate, peste vacă. ‘i se zice: ”Să nu să potă lua lapt’ile, cum nu să pot lua doi fra/‘ laolaltă!”8 6 Performer Silviu Demian, 61 ani, Negreia, 2012 7 Performer Silviu Demian, 61 ani, Negreia, 2012 8 Performer Irina Pop, 67 ani, Cetă-ele, 2012 45. Eu te joc pe tine lele Să fii nora mamei mele; Eu pe tine te-oi juca Să fii noră la mama. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 46. Astă fată jocă bine, Mă învaţă şi pă mine. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 47. La o fată mai “domnoasă”: Dragă mândruliţa mea, Io pă t'ine te-aş lua Da mi-o spus vecină-ta Că te culci sara cu soare Şî te scoli la prânzu‘ mare. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 48. Pentru fete care nu méréu la joc când erau chemate: T’emat-am broasca la joc, Broasca-o-nceput a cârâi Că cu min’e n-a vini. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 243 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) 49. Joace cine ce-a juca, Io mi-oi juca drăguţa. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 50. Să jucăm care cum şt’im Că cu jocu nu trăim. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 51. Strâgau-aş o strâgătură Să s-audă-n săcătură, Să mă ieie babele-n gură, Nevestele pă pt’icior, Ştiu că nu-s d’e sama lor. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 52. Hai, mândră, cu mine-n lume La popă să ne cunune, La popă d’e neun’iţ Cunună pă cei fujâţ. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 Colecţia AUGUSTIN MOCANU Satul meu În copilărie îmi plăcea nespus de mult să aud şi să văd colindătorii la fereastră. Mă copleşea cântarea în sine, căci vorbele, deşi mă străduiam, nu le înţelegeam pe toate. Tata, în dorinţa lui de a ne face să luăm parte la colindat, ne cânta sau ne scanda versuri, care, plăcându-ne, erau uşor reţinute. El, ca să ne atragă, întotdeauna ne cânta versuri glumeţe: Colindă, colindă, Bagă iapa-n tindă, Şi-i dă fân să roadă Ş-o ţucă su’ coadă! Tata se bucura tare mult de veselia noastră. După ce râsul se mai stâmpăra, dumnealui venea cu alte versuri: Colindiţă cu codiţă, Hoalbă ochii la poliţă La cârnţ’ şi la costiţă. La colindat prin sat, abia când am trecut în clasa a treia am început a umbla. Tata era prieten cu Macea Aurel al Sâii. Eu m-am apropiat de copilul acelui om. Şedeam destul de aproape. Aurică venea des pe la bunică-sa, Sâia lui Dănilă, vecina noastră, şi ne cunoşteam şi de acolo. Mă duceam des pe la Aurică, ne jucam împreună şi făceam multe şi bune, dar şi rele. Îmi aduc aminte că odată Aurică m-a chemat la ei să-l ajut la ceva, dar nu mi-a spus ce anume, fiindcă mama l-ar fi putut auzi, ceea ce prietenul meu nu dorea. Am mers. După ce ne-am băgat în ogradă, şi-a strigat câinele, pe Lupu, să-l văd. A început să-mi spună cât de urât e Lupu pe lângă alţi câini, care n-au coadă, că li s-a tăiat când erau mici. În două clipe am hotărât să-i tăiem coada lui Lupu. Aurică l-a luat pe câine de grumaz, l-a întors şi l- a împins cu fundul către o bucată de grindă, apoi i-a prins coada de vârf şi i-o ţinea întinsă peste grindă iar eu aveam sarcina să 244 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) dau o lovitură puternică cu săcurea şi gata, coada sare dincolo de grindă. Da, dar n-a fost chiar aşa de uşor. Am dat o dată, de două ori şi abia a treia oară Aurică a picat pe spate cu coada în mână, Lupu a fugit scheunând să se ascundă de durere şi eu am rămas cu săcurea plină de sânge şi păr negru în mână. Abia după aceea ne-a cuprins frica de ce s-ar fi putut întâmpla. Cu acest băiat, care mi-a fost prieten multă vreme, am început eu să umblu a colinda. Aurică ştia să cânte, eu mârâiam după el cu întârziere ca un gordon cu coardele rupte sau slobonogite. Intram în ograda omului şi ne îndreptam către fereastă. Eu strigam tare să se audă: Colinda-om, gazdă? Ni se răspundea din casă: Colindaţi, dară! Ne aşezam sub fereastă faţă în faţă. Aurică începea să cânte frumos: Sus la poarta ceriului, Sus la poarta ceriului, Florile dalbe, Şăde-ş Maica Domnului, Şăde-ş Maica Domnlui, Florile dalbe... Eu îmi ciuleam bine urechile, eram pregătit, pe când Aurică gată, să trag o mulţămită faină care să-i placă la gazdă şi să zică: Viniţi şi la anul ce vine! Puică neagră bagă-n sac, Scoală, gazdă, dă-m’ colac, On colac de grâu frumos Ca peliţa lui Cristos. Stogu’ cât casa, Colacu’ cât masa, Să trăiască gazda! La mulţ’ ani! După ce am mai crescut, la şcoală am cunoscut mai mulţi băieţi de seama mea. În postul Crăciunului, ne înţelegeam şi alcătuiam o ceată de opt - zece fecioraşi pentru a umbla să colindăm împreună. Serile, ne strângeam la câte unul cu casă mai mare, unde învăţam şi repetam colindele până ce le ştiam bine toţi. Eu eram singurul care nu ştia să cânte. Am rămas în ceată cu rostul de a mă adresa direct gazdelor, cerând învoire să colindăm, să spun mulţămita la fiecare casă, să felicit gazdele şi să le mulţumesc pentru darurile oferite. După obicei, noi, cei de 13 - 15 ani, nu umblam cu straiţa, fiindcă nu eram copii şi nici ţiganii din Strigătură la nuntă 53. Méréţ acasă, femei, Şî pun’eţ la foc păstăi C-or veni fet’ele bét’é Şi-or mânca păstăi nehiert’é. De la Pintea Maria, 73 ani, Negreia, 2012 Oraţii de nuntă 54. Faceţi-vă-n două şire Să duc mireasa la mire. Frunză verde, vioré, Mă ducei pe-o vălicé, Mă-ntâlnei c-o floricé, Chiar c-o vărucă de-a mé. Şi-am venit aici cu ié Să grăiesc io pentru ié C-o fost fată de-omenie Şi vreu să-i aflu soţie. N-o fost fată de om prost C-o fost chiar din neamu‘ nost. Frunză verde de susai, Io de mână o luai Şi-am trecut printr-o pă- dure. Vrut-o hoţii să mi-o fure Şi printr-un sat am trecut, Doamne, greu am străbă- tut. Cinstită nănaşă mare, Asta-i cina dumitale. 245 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) De gândeşti că nu-i asta, Las-o şi n-o înşela C-asta-i floarea florilor, Drăguţa feciorilor; C-asta-i floare înflorită, De nimeni nu-i ciufulită; Asta-i floare de muşcată, Afară mulţi o aşteaptă. Aceia oricât ar da, Numa de o-ar căpăta; Aceia oricât ar plăti Numa de o-ar dobândi. Stai, nănaş, şi te gândeşte Şi mireasa mi-o plăteşte Că mireasa-i ca paluta, Merită ca să-mi dai suta. De az-noapte n-am dormit Tot mireasă am gătit; Az-noapte nu m-am culcat, Tot mireasa am gătat. Să trăieşti, nănaş mare, Scoală-ţi mirele-n picioare Să vedem cât îi de mare, Că de frumos îl vedem Da de mare nu-l ştiém; De frumos l-am mai văzut, De mare nu l-am ştiut. Am auzit că-i sfârnari mare, Bate târgurile tare. Méré luni şi vine marţi Fără car şi fără lanţ; Méré miercuri, vine joi, Fără car şi fără boi. Când cu caru o plecat, Fără furcă de-ncărcat, Fără rudă de legat, Fără lanţ de-mpiedecat. Furcă io i-am câştigat, Caru io i l-am legat Şi s-o rugat dumealui La nimeni să nu îl spui. Şi la nimeni nu l-am spus Până aicea ce-am ajuns. Nici aicea nu-l spuném Mare întrebare de n-avém. Băutori, nu-i băutori, Cara ori din Cojocna, în Boj nu se aciuaseră, care umblau mai degrabă a cere decât a colinda. Ca fecioraşi măricei, care ne gândeam că nu mai este mult până intrăm în joc, aveam la noi nişte bâte înalte pe care puneam şi duceam colăceii primiţi. Noi nu umblam în mijlocul zilei de Ajun, ci seara după ce se întuneca. Atunci satul părea liniştit şi cântările noastre se răspândeau până departe. Dacă colindau zece ţangăi ca noi în Măceşti, cântarea răsuna, curgea pe Păpuşel până în Joseni, de unde se întorcea pe la Boanţa, ajungea în Deal la Julanu, trecea podul la Goia şi se înălţa mult la părintele Viorel Cristea, care toată noaptea aştepta colindătorii cu zare la fereşti. Este adevărat că, deşi nu mai eram copilaşi, ne bucuram şi noi de darurile primite. Aşa era obiceiul, colindat fără dăruirea celor care cântă, nu se putea nici măcar închipui. Colindătorii vin şi vestesc evenimentul nemaipomenit al Crăciunului, în schimb, gazdele îi dăruiesc cu colaci de grâu, fiindcă grâul e sfânt; pe Colindători din zona Codru; foto: Felician Săteanu fiecare grăunte se poate vedea întipărit chipul lui Cristos. Nouă cea mai mare bucurie ne-o aduceau colindele pe care le cântam şi mulţămitele spuse, nu colacii. Când ne aflam la fereastră, simţeam că vorbele au puterea de a aduce în faţa noastră adevărurile pe care le comunică, uneori ne credeam trecuţi în vremea şi lumea celor cântate în colinde. Odată eram la Bâlea. Cântam la fereastra de către drum. Colinda noastră urca în văzduh şi acolo se întâlnea cu altele care 246 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) răsunau peste toată întinderea satului din Măceşti până după Recea, de pe Haieu până Sub Cobor, din Bărc până După Deal. Colinda noastră povestea despre prinderea şi răstignirea lui Iisus. Tot ceea ce se spunea în colindă părea că se întâmplă aievea şi noi ne simţeam copleşiţi mai ales de marile evenimente cosmice care se desfăşoară. Ni se părea că versurile colindei iau naştere simultam cu ceea ce se petrece la nivel cosmic. Lumea s-o cutrămurat, Soarele s-o-ntunecat, Luna-n sânge s-o-mbrăcat Şi stelele iară toate, Văzând a lui Cristos moarte. De la o vreme, rând pe rând, am lăsat la o parte naivele colinde ale copilăriei şi ne-am apropiat de cele fecioreşti cum sunt şi textele de mai jos, care răspund temei generale peţitul şi căsă- toria. Titlurile sunt propuse de mine. Fata cea frumoasă Asta-i fata cè‘ frumoasă. Mândru şi-o gătat prin casă: La fereşti, pene domneşti, La obloace, busuioace; Păstă pat, pană de brad, Păstă masă, pană-aleasă. Dar la masă cine şede? Şede fata cè‘ frumoasă C-un păhar galbân la mână, La câţi vin la tăţi le-nchină, Le-nchină, le mulţumeşte, Pă Dumnezău mulţumeşte. Plugarul şi cununa fetei Pă dealu’ cu stânjenei, Mândru-şi ară plugarii, Da’ nu-şi ară ca unu’ , Ca unu’ , ca Onuţu, Că c-o mână opt boi mână Şi c-o mână flori culege, Nu culege, că le-alege Numa o cupă de tri ori Duhanaş, nu-i duhanaş, Numa tri pachete pe ceas. O, măi mire, dragu meu, Tu aşa te-ai lăudat Că tu când ti-i însura La mireasă i-i lua Rochie albă cu cordoane Şi-i purta-o ca pe doamne; I-i lua rochie de mătasă Că-i fată de om aleasă. Dar tu când ai credinţat-o, Nimic nu i-ai târguit Nici o opincă de gumă S-o ţâie măcar o lună. Să trăieşti, nănaş mare, Şi cu hinii dumitale, Nici amu nu te-ai gândit Că mireasa-i de plătit. Hai, mireasă, înapoi Că la mire nu i-i de noi, Că la mire de i-ar fi Pe nănaşu l-ar coti Şi pe tine te-ar plăti. Mi-ar da bani de-o rochi- uţă Ca să-i fiu şi io finuţă. Mi-ar da bani de-o năframă Ca să-i fiu de bună samă. Frunză verde .... Iară mă-ntorc înainte Pentru două-trei cuvinte Care le-am uitat mai- nainte: Plânge mireasa cu foc Că ié altu nu-i în joc, Nu-i în joc, nici între fete, Nici n-a purta rochie verde. A purta-o mohorâtă, La feciori a fi urâtă. Spusu-ţ-am mireasă ţâie Până a nu intra-n cununie Să te laşi tu ca şi mine Că cu mult ţi-a fi mai bine. Purtai rochie de mătasă 247 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Şi-ţi era lumea aleasă. Pare-ţi rău că te măriţi, Ori pare-ţi rău după struţ?! Nu plânge, nu suspina Că te duci de la mă-ta. Zi, mireasă, fătu meu, După care-ţi pare rău: După joc ori după struţ, Ori mai rău după drăguţ. De-ţi pare rău după struţ, Ié-ţi gându de la drăguţ Şi ţi-l pune la bărbat Că cu el te-ai cununat. Cât în lume îi trăi, De-aiest bine nu-i găsi. Într-un joc altu n-om fi Vorbele nu ni le-om ştii; Într-un joc n-om mai juca, Vorbele nu ni le-om da. Na, mireasă, tămâiţă Răsădeşte-o-n grădiniţă. Pune-o şi o lasă-n pace Să vedem ce floare-a face. De-a-nflori o floare albă, La soacră-ta i-i fi dragă; De-a-nflori o mohorâtă, La soacră i-i fi urâtă. Nu gândiţi că io glumesc, Nevestele-aşa păţesc; Nu gândiţi că io am glumit, Nevestele-aşa o păţit. Hai, mireasă, să te pup Şi la mire să te duc. Să te duc la mire-n braţă, Să trăiţi bine în viaţă. Fă-i, nănaşă, loc la cină Şi o-nvaţă o vorbă bună, Vorbă bună bătrânească, Cum în lume să trăiască Şi de greu să nu nimerească. De la Şchiop Floarea, Şurdeşti, 2012 Ca să-şi fac-o cununiţă Să i-o deie la drăguţă. - Na, Oniţă, cununiţă Să-ţi fie de veselie, La părinţi de bucurie. Peţitorii, mărul, inelul şi cununa Cè‘ mai mare-a gazdii fiică, Dimineaţa s-o sculat, Poale albe-o sufulcat, Cofa-n mână u-o luat, La fântână ş-o-alergat, Tri voinici u-o deşteptat. Unu’ la iè s-o ţâpat, Măruţu’ i l-o luat. - Dă-mi, voinice, măruţu’! Putrăzî-u-ai ca dânsu’, Ca dânsu’, ca măruţu’! Unu’ la iè s-o ţâpat, Inelu’ i l-o-apucat. - Dă-mi, voinice, inelu’! Rujini-u-ai ca dânsu’, Ca dânsu’, ca inelu’! Unu’ la iè s-o ţâpat, Cununa i u-o-apucat. - Dă-mi, voinice, cununa! Cununa-te-ai cu dânsa, Cu dânsa, cu doamnă-sa! Peţitorii şi zestrea Colo jos, colo mai jos, Colo-n râtu’ cel frumos, Cè‘ turmă de uăi s-o-ntors. Da’ la turmă cine-şi dumblă? Dumblă-şi, dumblă Sfântu’ Soare Cu soru-sa cè‘ mai mare. Soru-sa din grai grăi: - Dă, frătiuţ, mai tare-n uăi, Că vin nori de ploaie grei! - Ba, zo, aceia nu-s nori grei, Că îs peţâtorii tăi. 248 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Vin la mine, cer pe tine Şi cer car cu patru boi, Io le-am făgăduit doi; Iei cer turma jumătate, Io le-o dau a tria parte. Amu vin câşlegile Câte sărbători pe lume, Nu-s ca Crăciunu’ de bune, De frumos, de frumos Şi de veselos. C-amu vin câşlegile, S-or mărita fet’ile! Umblaţi, peţâtori! Însuraţi-vă, feciori! Că şi popa aşè vrè Ca să-i umble sâmbriè. Umblaţi, peţâtori! Însuraţi-vă, feciori! Traje, traje, muzâcaş, Că-i bè vin şi-i mânca caş! Traje, traje cu arcu’, Că-i căpăta colacu’! 55. Frunză verde, lemn dom- nesc, Io de bani vă mulţumesc. Una-am zis, două-am greşit Şi mulţ bani am celuit; Una-am zâs, două-am uitat Şi mulţ bani am căpătat. Cu banii de la nănaş Io m-oi duce-ntr-un oraş Şi m-oi duce-ntr-un târguţ Şi mi-oi cumpăra drăguţ. Că de când îs cu mărgele N-am drăguţ pe-a mea plăcere; Şi mi-oi cumpăra năframă Ş-on drăguţ de bună samă. Frunză verde de sansiu, Aş mai zice că mai ştiu Da-i aicea drăguţu Şi mi-o făcut cu ochiu Ca să nu mai zic altu Că aicea sunt feciori, Mi-i ruşine de mai mori. De la Şchiop Floarea, Şurdeşti, 2012 La mire şi la mireasă 56. Zi, ceteraşule, bine Ca să pot striga la mire. Zi pe strună de mătasă La mire şi la mireasă. Nu sta, mire, supărat Şi nu fi îngândurat Că-i mireasa lângă tine, Prét‘inii şi neamurile. Dar eu ştiu ce te frământă Că nu îi şi-a ta mămucă. Inima nu ţi-mpăcată 249 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Că n-ai mamă, numa tată. La al tău căsătorit Neamurile ţi-o venit Şi de-aproape şi departe. La mă-ta nu i-ai scris carte. Trimite-i o telegramă Să vie măcar deseară Să-şi vadă fata nănaşă Şi pe tine cu mireasă; Să vă vadă cum munciţi Cu leliţa cum trăiţi. Cu leliţa trăiţi bine Că-i bună ca şi o pâine. Dacă era blăstămată Ea de voi n-ar fi cătată. V-o crescut şi v-o grijit Şi nimic nu v-o greşit. Voi de i-aţi greşit ceva, Îi bună şi v-a ierta Că-i în loc la maică-ta. Mă-ta-i moartă-n ceie lume Şi nu ştii că tu eşti mire. Dac-ar ştii de nunta ta, Ié de-acolo ar zbura. Ar zbura pe sub pământ Şi-ar veni acas‘ plângând Că iei i-o fost lumea dragă, La nunţi i-o plăcut să meargă, Să meargă să chiuiască Şi mireasa să primească Şi de-aproape şi departe Şi de aia n-o avut parte Că ea s-o dus de pe-aici De când eraţi copii mici. V-o lăsat ca tri mămucă Ş-o fo musai să să ducă. Sora voastră o fost mai mare V-o grijit pe fiecare. V-o spălat şi v-o-ngrijit Până s-o căsătorit. Multe necazuri o tras Că ié mamă v-o rămas. Ié pe când s-o măritat Altă mamă-aţ căpătat. O fost femeie străină Colecţia MARIUS CLONDA Obiceiuri de Crăciun în viaţa satului românesc din Ardeal În această lucrare, autorul prezintă sărbătorile de iarnă din satele ardeleneşti din nordul judeţului Cluj, la graniţa cu judeţul Sălaj, în perioada anilor 1960-1980. Moş Nicolae De la Sfântul Nicolae până la Sfântul Ioan întreaga suflare a satului intră într-un fel de stare de spirit sărbătorească. De la Sfântul Nicolae, se aşterneau primele zăpezi peste sat spre marea bucurie a copiilor care, lipiţi cu năsucurile de geam, vedeau cu uimire ”cât de alb s-a făcut afară” şi ce cadouri a crezut Moş Nicolae de cuviinţă să le pună în ghetuţe, de seară sârguincios curăţate şi lustruite. Toţi copiii ştiau că Moş Nicolae nu e aşa darnic precum e Moş Crăciun şi că Moş Nicolae vine mai ales cu cadouri din care ei trebuie să înţeleagă că pot fi mai cuminţi şi mai ascultători faţă de părinţii şi bunicii lor. În ”mesajul” lui, pentru câte un copil, Moş Nicolae mai lăsa în câte-o ghetuţă şi o nuieluşă aurită. Acel copil ştia că Moş Nicolae dorea să-i dea de înţeles că părinţii şi bunicii lui vor fi mult mai fericiţi dacă el, copilul, în viitor va fi ”mai cuminte şi mai ascultător”. Toţi copiii ştiau că după două săptămâni vine Moş Crăciun care le aduce darurile pe care şi le-au dorit ei cel mai mult, ca să le poată folosi în tot timpul anului viitor. În pauze, la şcoală, în ziua de 6 decembrie, când fiecare coleg era întrebat ”Ce ţi-a adus Moş Nicolae?”, cel întrebat avea grijă ”să uite” să spună că printre atâtea şi atâtea dulciuri şi bunătăţi a primit şi o ...nuieluşă. Tăierea porcului Tăiatul porcului era un adevarat ritual al celor mari. Pentru copii, acest ritual era mai mult o taină, fiindcă tăiatul se făcea întotdeauna pe înserat şi pârlitul, curăţatul, prelucratul porcului ţinea până dimineaţa. De obicei, la acest eveniment veneau rudele gospodarului să-i dea o mână de ajutor sau veneau 250 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) vecinii, dacă rudele locuiau prea departe. În general, porcul era tăiat de măcelarul din sat sau de cineva priceput în acest domeniu, pentru că porcul trebuia tăiat astfel încât să sufere cât mai puţin şi sângele colectat să fie cât mai mult, iar mai apoi trebuia să fie bine pârlit şi curăţat de păr, iar aceste lucruri nu le putea face decât un bărbat în putere şi cu experienţă. Apoi, după ce în prealabil copiilor li se dădeau în semn de mare onoare bucăţi din urechile lui, proaspăt pârlit, porcul era tranşat şi dus în bucătăria de iarnă a gospodăriei, special pregătită pentru acest eveniment. În bucătărie intrau la lucru femeile (soţia gospodarului cu ajutoarele ei) care se ocupau de fiecare parte a porcului nelăsând să se piardă mai nimic. Slănina, şuncile, coastele, pulpele, ceafa, cârnatul, sângele, răciturile (”aiturile”), toate erau prelucrate atunci, în noaptea sacrificării animalului. Totul era pus apoi la afumat în podul casei, la sărat sau la congelat, după cum avea socoteala gospodina şi trebuinţă în gospodărie. A doua zi, se făcea ”pomana porcului”. Asta însemna că aceia care au ajutat gospodarul şi gospodina la prelucrarea cărnii de porc erau ”cinstiţi” cu o parte din produsele rezultate prin acea prelucrare şi ”omeniţi la masă” cu pălincă. Restul cărnii era prelucrat în zilele imediat următoare iar gospodina şi-o rânduia să fie folosită tot anul care vine. Viaţa din sat Acum, la vreme de iarnă, sărbătorile începeau să-şi intre în drepturi şi să-şi îndeplinească adevărata menire: socializarea. Se creau acele evenimente (şezători, colindat, clăci, jocuri) în cadrul cărora familiile din sat puteau să se întâlnească, să se cunoască mai bine şi să înceapă noi legături (de prietenie, ”încredinţare” sau promisiune de căsătorie sau de afaceri) care în final lega sufleteşte şi mai puternic pe sătean de neamul său. Pregătirea pentru Crăciun În puţinele zile rămase după tăiatul porcului până la Crăciun, întreaga suflare din sat intra în febra pregătirilor de Crăciun. Gospodinele (găzdoaiele) începeau să schimbe reţete de bucate între ele sau ”de la mama” şi să se ajute una pe alta să facă bucatele cele mai alese. Ştiau ele bine că la vremea colindatului, colindătorii le vor spori sau ”poci” faima, după cum urmau să fie acele bucate. Desigur că nu uitau să le ia şi pe fetele lor mai mari de 6-7 ani pe lângă ele, la bucătărie să le ajute să facă mâncare. Da cu voi s-o purtat bine Că orideunde aţi venit Ca o mamă v-o primit Şi v-o aşteptat la vale V-o pupat pe fiecare; Şi v-o aşteptat în prag Şi v-o sărutat cu drag. Cât ar fi de omenie Da nu-i ca mama dintâie. La mamă dacă-i greşeşti, Ié atunci te ié cu bine Şi nu te spune la nimeni. Tot aşa şi leliţa Dacă v-a putea ierta Şi ié v-a lua cu bine Şi nu v-a spune la nimeni. Şi de vré, n-are la cine Că aici n-are pă nimeni, Numa frunza răchiţii N-are cui se sfătui. Când îi vine câte-un gând Iese-n grădină oftând La trifoiu ce-nfloreşte Cu acela se sfătuieşte. El îi spune vorbe bune Şi ié nu să dă la lume. S-ar fi sfătuit cu voi Da aţi fost duşi amândoi. Tu te-ai dus, te-ai angajat Nuţu-n armată-a plecat Şi Florica-i măritată Vine numa câteodată. Aţi fost duşi în lumea mare Ca şi cine mamă n-are, V-aţi împrăştiat în lume Ca să vă câştigaţi o pâine. Prin năcazuri aţi trecut, Ruşine nu ne-aţi făcut Şi ni-i sufletu-mpăcat C-ai luat fată din sat. Tu, mireasă, să trăieşti Pe mire să-l preţuieşti. El te-a preţiui pă tine Şi-amândoi să trăiţi bine. L-ai ales ca pe-un păun Şi la suflet copil bun Până ţ-a da câte-on pumn; 251 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) L-ai ales ca pe-un mălin Tu n-ai ştiut că-i străin. De sat îi înstrăinat Şi de mă-sa mic lăsat. Tu eşti mândră ca o floare, Nu ştiu cum ţi-i inima. Frunză verde din vii, Voi v-aţi iubit de copii, V-aţi iubit şi v-aţi lăsat Şi iară v-aţi împăcat. Amândoi să trăiţi bine Că-ţi fi singurei prin lume. Când v-a apuca doru Haideţi şi vedeţi satu. Pân-ce tu n-ai mamă dragă Să veniţi din lumea largă. Hai, să vedeţi dealurile Părinţii şi neamurile. Noi v-om aştepta în prag Şi v-om săruta cu drag. De la Şchiop Floarea, Şurdeşti, 2012 Pentru găină 57. Faceţi-mi loc să mă duc La nănaşa să ajung Că-i aduc un pui de cuc. Să trăieşti, nănaşă mare, Şi te rog să ai răbdare Nu pot veni fuga tare C-amu viu din depărtare Şi mă doare un picior. Viu din vârfu muntelui, Din fundu pământului, Cu puiuţu cucului. L-am găsit pe un colnic Era mic şi obosit Şi venea din depărtare, Avea-n gură o scrisoare. El o prins a mă ruga Numai aşa reţetele de familie se puteau transmite mai departe, la noua generaţie. Când veneau colindătorii, fetele de măritat se lăudau că ele au făcut bucatele, era ca un fel de carte de vizită pentru posibilii peţitori. Bărbaţii (găzdoii) aveau grija animalelor din gospodărie, tăiau lemnele pentru cuptor, pentru soba de gătit şi le aşezau cu grijă în locurile anume pregătite de-a lungul pereţilor pe sub streşini. Vinul de casă era deja, dacă recolta de struguri (de la via lor din hotar sau de pe via din jurul casei) era timpurie, în faza de ”tulburel” şi trebuia pitocit în pivniţe ca să prindă tărie. Pălinca trebuia ţinută în butoaiele de lemn de dud ca să devină horincă. Şezătorile Şezătorile erau modalităţi de întrajutorare între gospodarii cu volum mare de muncă (tors lâna, cusut costume etc) şi erau folosite de fapt ca şi prime oportunităţi de socializare între săteni în ajunul sărbătorilor. La şezători mergeau de obicei nevestele tinere şi fetele de măritat şi-şi aducea fiecare de lucru. De obicei, procesul de toarcere a lânii era urmat de vopsire şi punere apoi pe mosoare (”sucală”) care apoi erau folosite pentru războiul de ţesut la împletirea de ştergare şi pături. Aceste operaţiuni se făceau de obicei la vreme de iarnă pentru că în timpul zilelor de primăvară, vară şi toamnă, munca la câmp nu permitea astfel de zile de lucru. La aceste sărbători erau aduse şi fetele mai tinere şi mai emancipate, ca să vadă şi ele cum se face, dar erau chemate uneori şi femeile mai în vârstă ca să le înveţe pe cele mai tinere diverse tehnici de lucru cu lâna, bumbacul, cânepa, după caz şi oportunitate. Sigur că tinerele se adunau acasă la gazda mai înstărită, care avea suficient spaţiu şi suficient de lucru pentru ”o mână de fete harnice” astfel că la sfârşitul şezătorii se vedea şi găzdoaia cu o bună parte din treburile (textile) rezolvate. Desigur că acolo unde se adunau fete puse pe poveşti, veneau în vizită, ”ca din întâmplare”, şi feciorii, nu mulţi, câte doi-trei până la cinci ”ca să schimbe şi ei câte o vorbă” cu câte o fată. Uneori aceşti feciori de însurat mai tocmeau şi câte un ceteraş să le cânte ”de joc şi voie bună” şi atunci ”se lăsa” cu jocurile (dansurile) tradiţionale. Jocul nu prea se făcea în postul Crăciunului, dar după Crăciun, ”când se dădea dezlegarea la dulce”, începea veselia şi bucuria până după Anul Nou, la Sfântul Ion, în ”gerul Bobotezei”. Copiii de vârstă şcolară şi preşcolară erau învăţaţi de mamele lor, dacă erau fete, în timp ce le ajutau la treaba din gospodărie, şi de taţii lor, dacă erau băieţi, în timp ce umblau cu 252 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) aceştia la treburile gospodăreşti – să cânte colinde de Crăciun pentru că urmau să meargă la colindat şi nu trebuiau ”să se facă de ruşine” în sat că nu ştiau să colinde. Mămicile le făceau trăistuţe pentru colăcei şi le pregăteau hăinuţele cele mai frumoase şi mai călduroase. Tăticii le făceau ”boticuţe” să se poată apăra pe drum de câinii care i-ar putea muşca în timpul colindatului prin sat. În acelaşi timp, tinerii din clasele gimnaziale şi liceale se adunau ”pe cete” şi-şi pregăteau cu meticulozitate repertoriul. Fiecare pentru ce dorea să obţină. Dacă dorea bani, atunci pe lângă colinde trebuia să aibă şi ”o stea”, ca să poată ”umbla cu steaua”; sau să-şi facă acele costume ”din vremea lui Cristos” ca să umble cu ”Irozii”, sau să-şi facă acele capre (”ţurca”) din pături cu măşti de lemn şi blană ca să ”umble cu capra”. Dacă doreau doar să meargă la colindat şi să cunoască mai bine fetele din sat, atunci era doar suficient să aibă grijă cu cine din prieteni se întovărăşeau în acele cete, ”ca să nu se facă de ruşine” cu acei prieteni în timpul colindatului. Fie pentru că unii din ei ar fi vorbit lucruri necugetate, fie că alţii s-ar fi purtat necuviincios sau s-ar fi îmbătat şi ar fi făcut scandal. Mai trebuia de asemenea să ştie întreaga ceată măcar trei-patru colinde, pe care să le cânte în întregime. Desigur că pentru toate aceste lucruri, tinerii îşi făceau probleme, duceau tratative unii cu alţii şi în cele din urmă făceau ”repetiţii de cântat” când se adunau la unul sau altul acasă. Ajunul Crăciunului Toată această febrilitate a pregătirilor se încheia în mod invariabil cu acea ”curăţenie generală” făcută cel târziu în ziua dinaintea ajunului de Crăciun în toată casa şi toată gospodăria ca să fie ”tăt-tăt numa lună şi bec, să nu se facă de minune şi ruşine în tăt satu”. Dacă nu toate gospodăriile aveau brad de Crăciun, oricum toate trebuiau să fie ”rânduite lună şi bec”. În acele gospodării, ”nici un pai nu avea voie să fie la nelocul lui în ocol”, fiindcă ”era păcat de Dumnezeu” şi ”s-a mânie şi ne-a pedepsî Dumnezău pă tăţi rău de tăţ”. Sigur că acolo unde erau copii, bradul de Crăciun devenea o necesitate absolută pentru ”mândria gospodăriei şi bucuria copilăriei”. Mai apoi, brazii împodobiţi au fost ”puşi în geam să poată fi văzuţi de oamenii care mărg pă drum, cât îi de mândru bradu' nost'”, dar şi ca să ştie lumea că la gospodăria aceea sunt aşteptaţi colindătorii. Să i-o duc la nănaşa Că-i carte de la mă-sa. Dragu mamii, Floricuţă, Când m-am dus ai fost micuţă. Te-am lăsat umblând la şcoală Şi m-am dus în altă ţară; Te-am lăsat în drum plângând Şi io m-am dus în mormânt; Te-am lăsat micuţă tare Şi-amu eşti nănaşă mare. Ai crescut, te-ai măritat, Ţi-ai luat mândru bărbat. M-am gândit ca să vă scriu S-aveţi grijă de copii, Bine să îi sfătuiţi De-amu le sunteţi părinţi. Vorbe bune să le daţi, Le sunteţi părinţi şi fraţi. Să trăieşti, nănaşă mare, Găina-i a dumitale. Din pui s-o făcut găină V-o dau s-o mâncaţi la cină Şi ţ-o dau fără de plată Că-mi eşti vecină şi nepoată. Nu voi cere bani, nici lei Că sunteţi nepoţii mei. De la Şchiop Floarea, Şurdeşti, 2012 Întorsu‘ capului 58. Ceteraş de pe măgură, Zi-mi un pic de strigătură, Trage bine cu arcu Să mi se-audă glasu C-amu viu din depărtare 253 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Ca să fiu nănaşă mare. Am venit să nănăşesc Pe-al meu frate să-l cinstesc N-am venit pentru-o găină C-am venit să cuprind cinci; N-am venit pentru-n cocoş Că mi-am cuprins cinci frumoşi. Că mi-o trimis mama carte Să viu şi de-ai fi departe La nuntă la al meu frate Că ié de unde-i, nu poate. De când am venit aici, Socăciţă-am văzut cinci. Să trăieşti că tu eşti prima, Că tu mi-ai adus găina. Socăciţă-ţi mulţumesc Şi cu bani eu te cinstesc Pân-ce mi-ai dat găina Şi carte de la mama. De când am citit cartea, Rău mă doare inima Nu ştiu, crede cineva. Numa ăla poate crede Care mama nu şi-o vede Că nici eu nu mi-am crezut Până mamă n-am avut. De la Şchiop Floarea, Şurdeşti, 2012 Întorsu‘ capului 59. I Ié, ceteraş, arcu-n mână Şi-mi zi mie una lină Să-ntorc capu la găină. Zi-mi pe struna cea mai groasă Că-s copilă ruşinoasă, Zi-mi pe struna cea subţire; Crăciunul Ajunul de Crăciun începea pentru toată suflarea satului la biserica din sat. La slujba specială ţinută pentru naşterea Domnului Iisus Cristos. Fiecare sătean, fiecare familie îşi avea locul în incinta bisericii pe timpul slujbelor, aşa încât dacă doreai să vezi pe cineva dacă e sau nu la biserică, era suficient ”să te uiţi la locul familiei” sale să vezi dacă e sau nu acolo. De obicei, bărbaţii stăteau în biserică separat de femei. Bărbaţii în jumătatea dreaptă a navei centrale iar femeile în jumătatea din stânga. Bătrânii şedeau în dreptul neamurilor lor pe ”scaunele (jilţurile) de pe perete” şi puteau de acolo să privească atent şi cu aer patriarhal atât ”pe popa” care ţinea slujba cât şi ”lumea”, credincioşii care erau în biserică. Primii colindători Primii care ieşeau la colindat erau copiii, cu trăistuţele pe umăr pentru colăcei şi cu ”boticuţele” lor, mai mari decât ei, însoţiţi la doi paşi în urmă, de tăticii lor, mergând agale cu mâinile înfundate în buzunarele de la sumane şi salutând cu mândrie în stânga şi în dreapta pe fiecare om din sat cu care se întâlneau pe drum şi care-i invitau ”Haidaţi şi la noi la colindat!”. E vorba de categoria de vârstă trei-şase ani. Desigur că această categorie de colindători trebuiau ocrotiţi de părinţi, care-i însoţeau ”ca să nu-i mănânce câinii”, ca să ”nu se piardă pe drum” şi ”ca să înveţe cum îi la colindat”. Pentru categoria asta de vârstă întotdeauna ”iarna-i grea şi omătu-i mare”. Sigur că pentru ei nu era important să primească bani la colindat fiindcă nu ştiau să-i folosească. Pentru ei era mai important să primească nuci, mere, bomboane de pom şi biscuiţi. Pentru ei cea mai mare bucurie era atunci când trăistuţa lor de colindători se umplea şi zornăia de nuci, ”de de- abia o puteau căra pe umeri”. Al doilea rând de colindători Categoria de vârstă a colindătorilor de 6-12 ani este deja o categorie în care se aduna o ceată de doi-cinci colindători care merg însoţiţi de părinţi ”pe la tăte casele unde sunt brazi în jam”. Această categorie de colindători este cel mai apreciat segment de către gazdă, pentru că ştiu să cânte, nu aşteaptă să primească bani şi se bucură de fiecare colăcel pe care îl primesc. ”Şeful cetei„ este ales de părinţii copiilor care formează 254 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) ceata şi acestuia i se dă în grijă ceata cu ”instructajul” corespunzător. Ceata formată are în componenţă de preferinţă neamuri (veri şi fraţi) sau prieteni care locuiesc în case vecine în sat, pentru ca la sfârşitul colindatului să se poată întoarce toţi împreună şi să nu se împrăştie noaptea pe drumuri sau să umble singuri. Traseul pe care îl urmează la colindat este stabilit de părinţii şefului cetei. Mai sunt unii taţi sau mame care merg pe urma cetei şi verifică din umbră dacă grupul de colindători s-a deplasat pe traseul stabilit. Al treilea rând de colindători Categoria de colindători de 10 -14 ani este mai aparte fiindcă este prea mare ca să mai ”meargă cu traista de colăcei” şi prea mică pentru ceata de colindători ”buni de cătănie”. Pentru această categorie există soluţia colindatului ”cu steaua” sau cu ”irozii”. Această categorie de colindători de obicei primeşte bani, în locul colăceilor de la cei pe care îi colindă. ”Steaua” este un instrument confecţionat dintr-o bucată de scândură decupată şi ornată cu staniol în formă de stea, reprezentând steaua magică a naşterii lui Iisus Cristos, care are fixat pe ea un sistem de pârghii îmbinate în formă de X aşa încât atunci când este ţinută de aceste pârghii, steaua poate fi împinsă până la tavanul încăperii şi retrasă apoi în braţele celui care o mânuieşte prin aceste pârghii. Astfel, steaua poate fi înălţată şi coborâtă pe măsură ce colindătorii îşi cântă colinda. Steaua mai are fixate pe ea multicolore şi nişte zurgălăi astfel încât efectul vizual e impresionant în ritmul şi timpul colindei. ”Irozii” sunt un grup de colindători format din trei-cinci persoane, fiecare costumată într-un personaj istoric şi biblic. ”Irod împărat” este unul din ei. Aceste personaje au fiecare rolul lor într-o piesă (scenetă) jucată în casa gospodarului şi rostită sub formă de versuri sau proză. Sceneta reprezintă povestea naşterii lui Iisus Cristos în vremea lui Irod. Ea are în varianta completă, mai bine de 10 personaje, dar în această variantă completă poate fi văzută numai la spectacolele organizate de elevi la şcoală. Pentru gazdele din sat este o mare tristeţe şi ruşine să nu fie colindate de aceste categorii de colindători. De aceea, colindătorii din cetele mici, cu ”steaua” sau cu ”irozii” parcurg pe cât posibil trasee care să-i ducă pe la fiecare gospodărie mai înstărită. Dacă nu sunt colindate, unele gazde se pot supăra pe acei Că-s copilă cu ruşine. Plină-i casa de feciori, Domnişoare, domnişori, Mi-i ruşine de mai mori. Socăciţă, vină lin Cu oiaga să-ţi închin, Să-ţi închin cu oiaga Şi să-ţi plătesc găina. Găina care-i de nuntă Mai bine trebe ţinută, Nu cu hoaspe de ovăz, Ci cu grâu de-acel ales; Nu cu hoaspe de secară, Ci cu grâu de primăvară. II. Nu vă uitaţi oameni tare Că nu-s io nănaşă mare Că m-am băgat servitoare. Nu vă uitaţi, nu-i mirare, Socăciţa-i bată tare, Socăciţa nu-i băută Tot după nănaş se uită. De când aici am intrat Tot la nănaş s-o uitat; De când aici am venit Tot la nănaş i-o ochit. Oi pune capu-n pământ Şi-oi zice câte-un cuvânt; Oi pune capu în piept Şi-oi zice numa ce-i drept. Socăciţă, socăciţă, De când aici am venit Tot aşa ţi-o stat gându Ca să-ţi dau pe nănaşu. Pe nănaşu ţi l-am da Astară dac-a-nnopta Şi-ţi méré pe la coteţ Şi-ţi pune găinii preţ. Pentru-un pic de sărutat Nu te las să zaci în pat; Pentru-un pic de drăgostit Nu te-oi lăsa la perit. Că io nu-s de-acea femeie Ca să las omu să pieie. 255 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Aş mai zice că ştiu multe Da-i aicea drăguţu Şi mi-o făcut cu ochiu Ca să nu mai zic altu. De la Şchiop Floarea, Şurdeşti, 2012 Strigătură pentru mire 60. Frunzuţă verde de fag, Hai, mămică, până-n prag. Hai, că-ţi vine-un ginerel Mândru ca un porumbel. Dar mă tem că-i cam mişel. Mândru tare şi gătat Dar mă tem că-i blăstămat. Nu vine să te cinstească, Vine să te celuiască. Nu-ţi cere să-i dai moşie, Nici un cec măcar de-o mie, Numa fata de soţie; Nici nu-ţi cere Dacia Numai singură fata. Nici acela nu-i bărbat Ce-i trebe cec la-nsurat. Aceea nu-i bucurie Să se-nsoare c-o Dacie. Că Dacia o tamponezi Şi cu fata te distrezi, Cu cec-ul nu poţi trăi Dacă nu te poţi iubi. De ai Dacie şi CEC Pe nevastă nu pui preţ Că stai numa la volan, Nu te uiţi la ea şohan. Măi, mire, mândru gătat Spune-mi drept şi-adevărat Când ai trecut Someşu Te-ai gândit bine ori nu, Te-ai gândit bine ce faci C-amu păşeşti primu pas, Primu pas de căsnicie colindători pentru tot anul următor pentru că uneori necolindarea este considerată o jignire dar şi faptă aducătoare de nenoroc pentru acea casă, pentru acel gospodar. Din această cauză, în satul românesc fiecare gazdă se străduieşte să aibă colaci de dat la colindători, oricât de puţini ar fi acei colaci. Colindatul cetelor mici, a irozilor şi a stelelor începe cam pe când se lasă seara, pe la orele 16-17 şi se încheie pe la orele 20-21. Al patrulea rând de colindători După orele 20-21, începe colindatul cetelor mari de feciori, ”buni de armată şi de însurat”, categoria de vârstă 14-20 ani. Aceştia merg de obicei la colindat pe la toate fetele de măritat din sat. E o mare ruşine pentru o fată să nu fie colindată de feciori. E considerat şi un mare nenoroc pentru anul care vine dacă fata nu este colindată. Această categorie de colindători nu merge la colindat ca să primească nici colăcei, nici bani, ci pur şi simplu merg ca să vadă fata şi ca să-i vadă şi ea (mai ales) pe ei. Aceasta este o modalitate de a spune ”ia uitaţi-vă ce fată mare am devenit” şi respectiv ”ia vezi ce bărbaţi adevăraţi ne-am împlinit”. Din această cauză, aceşti colindători servesc doar puţină mâncare, prăjituri, ”coptături” (saleuri) şi băuturi (vin fiert, îndulcit sau horincă). Aceştia nu vin la ospăţ, ci ”pă vedere”. La această categorie de colindători, rolul de gazdă îl joacă desigur fata din casă care e ”ţinta” colindelor şi a subiectelor de dialog: ea îi pofteşte în casă pe colindătorii care încep să colinde în curte (Ce vedere minunată sau Viflaime, Viflamine) şi îi aşază la masă şi îi serveşte cu platourile de bucate (prăjituri, saleuri) şi eventual băutură (vin, ţuică, bere), ea face conversaţie cu colindătorii, monitorizată şi secondată dacă este cazul de părinţii ei, care îi privesc şi analizează fiecare colindător (şi potenţial ginere) în parte. Pe parcusul şederii în jurul mesei cu bucate, se mai cântau şi alte colinzi (În Gana Galilei, Răsună blând spre seară al clopotelor cânt etc.) la care îşi aduc uneori contribuţia şi gazdele. La finalul şederii în jurul mesei (după aproximativ 15 minute), şeful cetei începe să cânte Trei păstori se întâlniră şi când colinda ajunge la versul ”Haidaţi, fraţilor, să mergem”, el se ridică de la masă şi ceata îl urmează (şi la cântat şi la plecare) şi se ridică astfel cu toţii de la masă şi pleacă afară în ocol. Când ies pe poarta gospodăriei, câte unul din ceată mai face câte o urare ”de mulţămită” ca o strigare, în funcţie de cât de mulţumiţi au fost 256 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) colindătorii de ”tratamentul” gazdei sau cât au fost de impresionaţi de calităţile fetei: ”Câte ţigle pe casă, atâţia copii la masă!” ”Câte paie pe şură, atâţia boi în bătătură!” ”Câţi cărbuni în vatră, atâţia peţitori la fată!” etc. Colindatul poate dura până în zori. La revărsatul zorilor, ceata cântă pe uliţe Ziurel de ziuă în semn de salut a noii zile dăruită de la Dumnezeu, respectiv (a primei zile de dezlegare la post din noul an solar) a zilei de naştere a Mântuitorului. Această ceată de colindători e ultima care-şi încheie colindatul în sat şi care spre dimineaţă îşi lasă colindătorii fiecare la casele lor. O astfel de ceată adună 6-15 colindători. Dimineaţa, fiecare colindător ajuns la casa lui are o singură grijă: să doarmă până la ora când trebuie să meargă la slujba de la biserică. ”Holteii” mai colindă şi cu capra, dar asta o fac pentru că la colindul cu capra se încasează mulţi bani. Pentru acest tip de colindat se aleg doar gospodăriile foarte înstărite din sat şi de aceea ”cu capra” se umblă ”pe sate”. Din această cauză, colindatul cu capra nu este foarte apreciat de sătenii obişnuiţi nici ca şi gazde, nici ca şi colindători. Cei cu capra se interferează cu comunităţile din alte sate, iar această interferenţă nu e foarte bine primită de săteni. Al cincilea rând de colindători După slujba de la biserică din ziua de Crăciun, se reface ceata de colindători ”holtei” (14-20 ani). Aceştia merg direct de la biserică la colindat acasă, la fiecare membru din ceată. Aici e locul şi momentul când la masa colindătorilor ”vin” bucatele adevărate şi tradiţionale de Crăciun: sarmale, piftii (”aituri”), caltaboşi, piure de cartofi cu cârnaţi afumaţi prăjiţi în ulei, castraveţi muraţi, ciorbă de varză, cartofi prăjiţi, gogoşari copţi, ciorbă de burtă etc. Aici e locul şi momentul când se bea pe săturate: bere, vin, pălincă, horincă, must, moare, apă minerală, sucuri de toate felurile şi pentru toate gusturile. Fetele nu mai merg la colindat după vârsta de 9-10 ani. După această vârstă, merg doar băieţii şi feciorii la colindat. Să-l păşeşti pentru vecie. Astăzi rupi o floricé Să grijeşti bine de ié Că mama cât o-ngrijit Nici un pic n-o veştejit Numa o crescut şi-o-nflorit. Tu dacă îi ştii griji, Nici amu n-a veşteji, Numa a creşte şi-a-nflori. Da de nu îi ştii cota, S-a topi şi s-a usca Ca şi florile toamna Când le ajunge bruma. De la Şchiop Floarea, Şurdeşti, 2012 La găină 61. Ia, ceteraş, arcu-n mână Şi zi-mi una la găină, Zi-mi pe struna cea subţire Că-s tânără mi-i ruşine; Zi-mi pe struna cea mai groasă Că-s tânără, ruşionasă. Faceţi-mi cărare lată Să nu pic c-o-ţâră-s bată Ori oarecine pe mine Să mă facă de ruşine. Frunză verde de mărari, Bună sara, nănaşi mari, Îţ‘ fa bine şi-ţi ierta De târziu cu găina Că m-am zăbogit în tindă Şi m-am uitat în oglindă, M-am uitat de mi s-ar sta Să pornesc cu găina. U, iu, iu, că şi eu viu Astăzi de la Sibiu Cu găina înstruţată Şi cu gura sărutată. Şi-am trecut cu ié prin Cluj 257 memoria ethnologica nr. 44 - 45 *iulie - decembrie 2012 ( An XII ) Şi-am împănat-o cu ruj; Şi-am trecut prin Codrişor Şi-am împănat-o cu flori. Găină, bată-te sfântu, Când o fo recensământu, Atunci te-am băgat sub pat Să nu ştie de la sfat; Tu atunci ai cârâit Şi de la sfat te-o găsit Şi la plată te-o numit. Să vă spun încă ceva Ce-am mai păţit cu dânsa: Am trecut apa cu luntre Şi-o fo să mi-o fure vulpea; Şi-am trecut cu ié pe-un rât Şi-un cocoş afurisit O sărit la cocoşit Până ce s-o-mbolnăvit. Nănaşule, ce gândeşti De tot îmi râzi şi-mi ocheşti? Găina să mi-o plăteşti Că n-am ţinut-o pe rât Să ţi-o dau pentru ochit, C-am ţinut-o sub coştei Trebe plătită cu lei. Toată pana-i o piţulă Şi capu-i o sută bună. Naşule, dragu meu, De nu-i friptă găina, Mie vină nu-mi băga C-am făcut cum am putut Nici unsoare n-am avut Că femeile de azi Pun unsoarea pe obraz. Naşule, dragu meu, Bagă samă ce-ai lucrat Că mâine-i umbla legat, Că găina-i din furat. Şi te-or duce pe la sfat Că-i furată găina, Te-a duce miliţia Şi io nu te pot scăpa Până nu mi-i săruta. De la Şchiop Floarea, Şurdeşti, 2012 Al şaselea rând de colindători În a doua zi de Crăciun, merg la colindat familiile gazdelor la alte familii de gazde şi prieteni. De preferinţă, tinerii căsătoriţi merg la părinţii şi naşii lor sau cuscrii între ei şi la noră sau la ginere. Deci gazdele care se colindă între ele sunt de obicei neamuri. Peisaj de iarnă; foto: Felician Săteanu 258