memoria ethnologica nr. 42 - 43 *ianuarie - iunie 2012 ( An XII ) Io la noră când m-oi duce, Ţi-oi aduce fărumnioară. Şi io m-am dus mamă la noră. Ascultă-mă, dragu’ mamii, Că mama ptită ţ-a tăié, P-amândoi va mângâié. De la Maria Muţiu, 72 ani, Lăpuş, 2009 La botez 38. Hai, tu, la mama, Că mama te-a boteza Şi ţie nume ţ-a pune, On nume mândru, frumos, Ca să creşti tu mândru-n lume, Ca să hii mândru pă lume. De la Maria Muţiu, 72 ani, Lăpuş, 2009 Descântec de deochi 39. La cine te-o deotet, De te-o deotet o fată ori un fecior, De te-o deotet o femeie, Ardă-i-să ţâţele, Varsă-i-să sânjele, Colecţia RODICA BĂBUŢ Obiceiuri din roata vieţii în satul Săsar Botezul Acest eveniment se desfăşura astfel: tatăl copilului, împreună cu naşii stăteau acasă şi se omeneau. Naşele, împreună cu mama copilului plecau la biserică, după terminarea ritualului de îmbrăcare a copilului, unde fiecare naşă contribuia cu un anumit obiect vestimentar. Copilul astfel îmbrăcat, era luat şi dus la sfânta biserică, unde se desfăşura botezul, în numele Domnului şi molidva mamei ( curăţirea trupească a mamei după naştere, făcută de preot). La întoarcerea de la biserică, o dată cu intrarea în casă, naşele spuneau: Am dus un păcătos şi v-am adus un creştin. În camera mare, era pregătită o masă cu: clopoţel - pentru glas, creion – pentru scris, carte - pentru învăţătură, scule - pentru meserie. Copilul era aşezat peste aceste obiecte, iar primul obiect care era atins de copil era considerat o predestinaţie pentru viitoarea profesie a copilului ( cântăreţ, scriitor, învăţat sau meseriaş). Cotunea (Armata) Băieţii care urmau să fie duşi în cotune (armată) organizau danţul răcanilor, unde fetele, însoţite de mame, veneau cu coşarca plină de bunătăţi tradiţionale (pancove, ciurigăi, plăcintă, horincă şi nelipsitul dhin). Fiecare fată îşi invita drăguţu’ să guste din coşarca ei, urmând să îşi făgăduiască dragoste veşnică, iar când băieţii plecau cu valizele de lemn la gară, în Baia Mare, erau însoţiţi de lăutari şi alai de către neamuri şi prieteni. 130 memoria ethnologica nr. 42 - 43 *ianuarie - iunie 2012 ( An XII ) Căsătoria Flăcăii, după terminarea stagiului militar, trebuiau să îşi aleagă o fată cu care să se însoare şi să întemeieze o familie. La fata aleasă, băiatul mergea împreună cu cei mai buni şi credincioşi prieteni, cu o oiagă de horincă, înstruţată cu flori şi panglică tricoloră. Pentru a testa hărnicia fetei, băiatul apela la câteva şmecherii: scăpa un obiect pe jos, lângă pat, iar când se apleca să îl ridice, verifica dintr-o privire curăţenia de sub pat. Sau, aşeza pălăria pe dulap să vadă cât praf s-a adunat. După ce se omeneau (cinsteau), cu horinca şi bunătăţile pe care le servea fata, băieţii plecau spre casă, cel care urma să se însoare rămânând în urmă cu fata la prag şi stabileau împreună dacă se vor căsători. Dacă fata era de acord, fixau o zi anume pentru peţit. La peţit, mergea peţitorul (băiatul care urma să se căsătorească), îmbrăcat în haine de sărbătoare şi însoţit de prietenii cei mai apropiaţi, cu oiaga de horincă. La intrarea în casă, spuneau: Să hii gazdă sănătoasă, Am văzut că ai fată frumoasă, Vreu s-o duc la mine-acasă. De ‘mneta tii învoii, Dacă nu, tăt m-oi socoti Şi muierea mé’ a fi’. Pă tăte cărările. Că-i muroaie şî strâgoaie şi deotitoare. De te-o deotet bărbat, Crepe-i capu’ ca pă sac, Verse-i-sânjăle, Pă tăte cărările, Că-i muroi şî strigoi, şi deotitor. De la Maria Muţiu, 72 ani, Lăpuş, 2009 Colecţia ANAMARIA DEMIAN Obiceiuri din Ţara Lăpuşului Cântec la seceriş 40. Săcerat-o fet’ile, Holdă ca păret’ile, Feciorii-o pus clăile Şi le-o pus tăti su’ nuci, Ca catanile în cujuţ. Şi le-o pus tăte şireag, Ca catanile la teag. De la Maria Crăciun, 72 ani, Suciu de Sus, 2009 Nuntaşi din Săsar (1942); foto: colecţia Rodica BĂBUŢ 131 memoria ethnologica nr. 42 - 43 *ianuarie - iunie 2012 ( An XII ) La şezătoare 41. Feciori, feciori, D’i pân’ tăte şezători, Să n-aveţi stare şi alinare, Până la noi în şezătoare! Să n-aveţi tihnă şi odihnă, Până aicea la noi în grădină! De la Maria Crăciun, 72 ani, Suciu de Sus, 2009 Strigături 42. Pişco, drace, pă lelea, N-aştepta să zică ea! Că ea, ar zâce ea! Că ea ar zâce, i-i ruşine, Dac-o pişti, ii pare bine! De la Andrei Crăciun, 78 ani, Suciu de Sus, 2009 43. Pădurice cu stânjar, Lasă-mă să-ţi tai un par, Să fac osie la car. Că mi s-o rupt osia, Trecând dealu’ la mândra. Se punea sticla cu băutura adusă de peţitori, iar gazda aducea şi ea mâncăruri (slănină, brânză, şuncă, tocană şi nelipsitul canceu cu dhin) şi băuturi tradiţionale, ca semn că îi place peţitorul. După ce se mânca şi bea, urma discuţia legată de zestre (câte fălci de pământ avea, raţe, gâşte), se stabileau hleaburile (casa şi anexe) unde vor locui tinerii. Tot atunci se stabilea data nunţii, locul şi se alegeau naşii de cununie, după avere şi rang (poziţie socială). Viitoarea familie îşi alegea prietenii cei mai buni pentru a face palţău – rudă înstruţată cu ştergură, batistă brodată şi panglică tricoloră. Acest palţău era înstruţat la mireasă acasă, de feciori, cu drăguţele lor. Cu o săptămână înainte de nuntă, feciorii cu oiagă de horincă, cu palţăul şi taraful de lăutari (vioară, gordonă şi contră), plecau pentru a chema satul la nuntă. Totodată se confirma participarea la nuntă, a celor invitaţi. În ziua nunţii se pregăteau mâncăruri atât la mire acasă cât şi la mireasă, pentru neamurile fiecăruia, ca un bun rămas, la plecarea din casa părintească. Starostele, însoţit de două fete din sat şi lăutari, mergea la casa mirelui cu oiaga de horincă din care îi cinsteau pe părinţii mirelui, urmând apoi momentul în care mirele îşi ia rămas bun, prin vocea starostelui, de la părinţi, astfel: Rămas bun, măicuţa mea Altu’ nu te-oi supăra, Apă rece nu-i mai bea Adusă de mâna mea. Adio, soare şi lună, Şi tu, măicuţa, mea cea bună, Care o viaţă m-ai crescut, În braţe tu m-ai ţinut Şi binele mie mi-ai vrut. De l-al casei tale prag, De l-al tău tăicuţă drag, Care, când el te certa Cu lacrimi în ochi el o făcea Şi binele ţi-l vroia. De la grădina cu flori, De la fraţi de la surori, De la struţi de lămâiţe, De la fete fecioriţe Şi un struţ de busuioc, Să-ţi dea fericire şi mult noroc. 132 memoria ethnologica nr. 42 - 43 *ianuarie - iunie 2012 ( An XII ) După ce se aşază la masă invitaţii, se servesc mâncăruri tradiţionale: leveşe (supă), boţ de curechi (sarmale), buraci cu carne (piure cu carne) şi turte (prăjituri), pancove (gogoşi), ciurigăi, colac cu nucă (cozonac), asortate cu horinca şi dhinul. După servirea mesei, tot alaiul de nuntaşi, cu mirele în frunte şi lăutarii, se duc la casa miresei, unde sunt întâmpinaţi de părinţii miresei (socri mici), cu horincă şi două blide (farfurii) de coptături (prăjituri). Apoi, mirele, starostele, părinţii mirelui şi naşii intră în casa miresei, ceilalţi invitaţi şi lăutarii rămânând afară şi încingând un danţ. Mirele ţucă (sărută) mireasa, ieşind împreună în odor (curte), unde între timp s-a pregătit o masă cu oiagă de horincă şi bunătăţi tradiţionale. Pe masă se mai găseşte un canceu, cu un buchet de busuioc. Sunt chemaţi toţi nuntaşii, mireasa este dusă de doi feciori în faţa mesei, unde, prin vocea starostelui, îşi ia rămas bun de la cei dragi: Cer senin şi fericire, Pace dulce şi iubire, Peste această mândră casă Şi pentru mândra mireasă, Ce stă aici după masă. Mândră ca o împărăteasă, Că-i foarte frumoasă Şi făcută, ca printr-un inel trecută, Cu sprâncene subţirele, Ochi frumoşi ca două stele, Gura, buze subţirele, Mult aş vrea să fie-a mele. Ia-ţi mireasă rămas bun, De la a ta casă. Căci te-ai grăbit la măritat, Ca floarea la scuturat. Da’ floarea mai înfloreşte-odată, Da’ tu nu mai eşti altu’ fată. Ia-ţi tu acum rămas bun mireasă, De la a ta casă, De la soare, de la lună, De la a ta măicuţă bună Şi frumos îi mulţumeşte, Că frumos ea te-a ştiut creşte. Nici în apă să nu cazi, Nici în foc să nu te arzi, De la al casei tale prag, De la al tău tăicuţă drag, Şi mi s-o rupt osiuţa, Trecând dealu’ la mândruţa! De la Andrei Crăciun, 78 ani, Suciu de Sus, 2009 44. Du-te, bade, dracului, Ce zâci astăzi, pă mâni nu-i! Ce zâci mâni, nu faci alaltă Ce zâci bade, - niciodată! De la Andrei Crăciun, 78 ani, Suciu de Sus, 2009 45. Nu gâni bade că-mi pasă Pân’ ce-ai zâs că nu-s frumoasă. Nu-s frumoasă, nici n-oi hi, Omu’ frumos dragu’ mni-i; Nu-s frumoasă de statură, Da-s a dracului de gură! De la Andrei Crăciun, 78 ani, Suciu de Sus, 2009 46. Păcurarii de la oi N-ar mai vré să hie ploi, Că să udă găleata Şi li-i lene a o spăla! De la Andrei Crăciun, 78 ani, Suciu de Sus, 2009 133 memoria ethnologica nr. 42 - 43 *ianuarie - iunie 2012 ( An XII ) 47. Tu mândruţă, mândrulucă, Fă-ţi gura fântânelucă, Când oi trece cu coasa, Să beu apă cu gura, Când oi trece cu plugu’, Să beu apă cu clopu’. De la Andrei Crăciun, 78 ani, Suciu de Sus, 2009 48. Duce-m-aş, nu ştiu vini La mândruţa, unde-oi ştii! Duce-m-aş, nu ştiu cărarea Da’ m-a-nvăţa supărarea! De la Andrei Crăciun, 78 ani, Suciu de Sus, 2009 49. Superare, superare, Pune-te-aş de-a moi în vale. Şi-aş pune-o piatră pă tine, Să nu mai superi pă nime, Cum m-ai supărat pă mine! De la Andrei Crăciun, 78 ani, Suciu de Sus, 2009 50. Cucule, păsăre mândră, Du-te-n pădure şi cântă! Pă cine-i avé mânie, Blastămă, străin să hie! Care, când el te certa, Cu lacrimi o făcea şi al tău bine vroia. Că soacra nu ţi-i mamă, Ca să-ţi ia lucru’ în samă, Nici nu te-a pune’ la cină, Ci te-a mustra fără vină. Că binele din fetie, Nu-i poet să-l poată scrie, Nici ghicitori să-l ghicească Dar nici nevasta să-l trăiască. Că tăte drumurile ţi-s închise, Numa’ două ţi-s deschise: La fântână, după apă Şi la mă-ta câteodată. De la grădina cu flori, De la fraţi, de la surori, De la struţ de lămâiţă, De la feciori şi fecioriţe, De la struţ de busuioc, De la feciorii din joc. Ia şi un struţ de busuioc, Să-ţi dea Dumnezeu fericire şi mult noroc. Urmează mersul la biserică. Mirele este însoţit de două fete, iar mireasa, în spatele lui, însoţită de doi feciori. Naşii, socrii, nuntaşii, lăutarii merg în spatele celor doi miri, cântând şi chiuind. La biserică, mirii se apropie unul de altul, negociind care va face primul pas, pentru a se hotărî cine va conduce familia. Apoi, se ţucă (sărută) şi intră în biserică unde se va oficia cununia religioasă. La ieşirea din biserică, naşii închină cu sticla de horincă înstruţată, la preot şi invitaţi. De aici, tot alaiul se îndreaptă spre casa mirelui, unde este pusă o masă în poartă, cu un blid de lut, cu grâu, unul cu apă şi un struţ de busuioc. Starostele urează tuturor bun venit şi aruncă cu grâu spre miri, urându-le: Să vă înmulţiţi ca grâul! îi stropeşte cu busuiocul cu apă, urându-le: Viaţă limpede şi curată ca apa de izvor! Tot starostele este cel care invită mirii şi naşii să se rotească în jurul mesei, prilej cu care se aruncă cu grâu, strigând: Pentru voi, nuntaşi este fericire, pentru mire şi mireasă este dragoste şi iubire! După acest ritual, toţi se aşază din nou la masă. În timpul mesei, se anunţă darurile pentru miri: două oale, două lighene (castroane), blide (farfurii), ţoluri (pături). Se face dansul miresei, care constă în faptul că mireasa este luată de mai multe fete, dansând cu ele, iar mirele dansează cu feciorii dansul feciorilor. 134 memoria ethnologica nr. 42 - 43 *ianuarie - iunie 2012 ( An XII ) După terminarea dansului, miresei i se ia coroniţa de către naşe, care cântă: Mireasă, cununa ta, sta-ua-n cui şi-a rugina, şi- amarnic îi lăcrima. După aceasta, mirele aşază pe capul miresei zadia de nevastă (batic). Mireasa este luată de mai multe femei şi se joacă – danţul femeilor. Mirele o sărută, apoi mulţumesc invitaţilor şi pleacă împreună acasă. A doua zi după nuntă se face ospăţul nănaşilor, unde sunt invitaţi nănaşii mirilor şi rudeniile. Servitul mesei îl fac mirele şi mireasa. A treia zi, se încarcă pe car, lădoiul (lada de zestre), credenţul (dulapul), masă, scaune, dricariul (duna), perini, ţoluri (pături), cergă şi alte obiecte casnice. Acest obicei a fost descris de către Băban Gheorghe (starostele Musteaţă), din satul Săsar, având în cariera sa de staroste, un număr de 1236 de nunţi. Pă cine-i avé alean, Blăstămă-l, străin şohan! De la Andrei Crăciun, 78 ani, Suciu de Sus, 2009 51. Codrule, cu frunza lungă, Ptice bruma, nu te-ajungă! Codrule, cu frunza lată, Ptice bruma, nu te bată! C-am şezut în tine-odată, Cu mândra când o fo’ fată. De la Andrei Crăciun, 78 ani, Suciu de Sus, 2009 52. Hop, hop şi iară hop, Mândra mé din Rusia O-am lăsat cu doi copii, Doamne, doru-mi-i de ii! De la Andrei Crăciun, 78 ani, Suciu de Sus, 2009 La seceriş 53. Luai secera la brâu, măi, Luai secera la brâu, măi, Mă dusăi pă lângă râu. La holdă mândră de grâu, 135