Strigarea morţii

Strigarea morţii
Rezumat
Prezenta lucrare este dedicată problematicii morţii într-o societate tradiţională. Este
vorba de „strigarea morţii“, efectuată şi în prezent de un crâsnic (de 41 de ani). Din logia
turnului unei biserici dintr-o zonă dinAustria Superioară, în care se păstrează încă tradiţia.
Strigarea numelui şi meseriei mortului la anumite ore (cu un megafon) este o tradiţia unică
în regiune. Acest obicei provine din vremuri de război când clopotele s-au confiscat de către
armată pentru a fi transformate în tunuri.
Acest obicei arhaic a cercetat pe baza unui interviu cu performerul “strigării morţii”,
redat parţial şi comentat în studiul de faţă. Performerul obiceiului este apreciat de
comunitatea confesională şi civică, fără a fi recompensat în vreun fel. Acesta este convins de
importanţa misiunii sale şi se opune încercărilor de comercializare a obiceiului indiferent
sub ce formă.