Simbolismul spiralei în cadrul pâinii ceremoniale

Simbolismul spiralei în cadrul pâinii ceremoniale

 
Prin urmare, spirala reprezintă şi o linie a vieţii, ea fiind percepută ca o reprezentare a unui
parcurs individual, ce reproduce cursul cosmic al afirmării reîntoarcerii vieţii, precum şi
triumful acesteia asupra morţii. De asemenea, în amuletele şi inscripţiile faraonilor în care
se aminteşte numele Regelui (Lurker 1995, 165s.), spirala va dobândi aceeaşi semnificaţie.
Evident, nu întâmplător zeiţa Meskent, cea care asista femeile la naştere şi care în acelaşi
timp trasa destinul noului născut, în alte perioade era reprezentată la judecata defunctului
cu o glugă având înscrisă pe aceasta o stea terminată în două spirale. La fel zeiţa fertilităţii
Ninhursag avea simbolul său propriu, regăsit chiar în spirala dublă. De altfel, în percepţia
ebraică destinul celui viu este univoc, ciclurile naturii şi ciclurile vieţii umane nu sunt prin
urmare disjuncte. Divinităţile în care acestea îşi găsesc sălaş, adeseori feminine, văd
emfatizate în acea epocă istorică, acele sau acea funcţie, fără a-şi pierde plenitudinea sensului
originar.
Dacă spirala poate fi descifrată tot atât de bine ca icoană a Zeiţei mamă, ca o figură unică
prin specificitatea principiului şi scopului său, ea reprezentând continuitatea ciclică, în
aceeeaşi manieră vom desprinde calităţile spiralei duble. Spirala la origine se învârte şi se
dezvoltă, fiind ea însăşi un început a rebour. Spirala dublă vamanifesta însă cu o forţămajoră
acest proces de evoluţie-involuţie, de la naştere la moarte şi de la moarte la naştere, ea fiind
traducerea iconică a „marii legi elementare a cosmosului: moarte-renaştere, moartefecunditate,
moarte-viaţă nouă.” (Morin 2002, 127). Spirala dublă însoţită, ca şi în Castelucci,
exaltă acest simbolism, pentru ca în final să ne prezinte sinteza creatoare a forţelor cosmice
contrapuse, inclusiv sub forma opoziţiei masculin vs. feminin, început şi sfârşit etern,
reproducându-se în întâlnirea/ciocnirea principiilor vitale.Acesta este cu certitudine sensul
închis în pâinile ritualice ale spiralei duble sau în formă de S, regăsite pe ouă şi sfere de pâine
de tipul celei semnalate în Santa Croce Camerina. „În conştiinţele arhaice în care experienţele
elementare ale lumii sunt făcute din metamorfoze, dispariţii, reapariţii şi transformări, orice
moarte anunţând o naştere, pentru că fiecare naştere derivă dintr-o moarte, orice schimbare
corespunde unei morţi-renaşteri, iar ciclul vieţii umane este înscris în ciclul natural a lmorţii-

renaştere. Concepţia cosmomorfică primitivă a morţii este prin urmare aceea a unei morţirenaştere,
iar raportat la acest concept, mortul, mai devreme sau mai târziu, renaşte sub
forma unei noi fiinţe, fie ea copil sau animal.” (Morin 2002, 19). Iată cum se explică
mormintele-uter, îngropăciunea în poziţia fetusului, atribuirea numelui bunicului noului
născut, structura tripartită a riturilor de trecere.
Dacă putem porni de la aceste premise, anume existenţa unei strânse relaţii între sfera
fecundităţii şi sfera morţii, nu putem şti dacă în faţa mormintelor nu au avut loc şi forme de cult
familial, înţelese ca celebrare a propriilor morţi de către cei vii. Nu avem de unde şti, dacă aceste
lucruri au existat, inclusiv în forma ofrandelor alimentare şi în tipul riturilor. Este însă posibilă
ipoteza conform căreia în faţa acestor morminte sau în interiorul lor, să fi avut loc periodic
mese ritualice, acestea dobândind semnificaţia unei readuceri aminte necesare, realizând astfel
,comuniunea dintre lumea celor vii şi lumea celor morţi. Desigur acest lucru are loc azi cu
ocazia ceremoniilor precum cea denumită Tavola di San Giuseppe. Pâinea în formă de spirală
dublă introduce la acest festin, la Tavola di San Giuseppe, în care se unesc viii cu morţii,
capacitatea celor vii de a se deschide precum lespedea mormântului spre spaţiul în care soţii
sărbătoresc moartea prin ofranda alimentară, consumând alături de strămoşii lor această
mâncare.