«Românii din Italia»: Pastoralism și dinamica migrației în mileniul al treilea

Lucrarea de faţă se opreşte asupra fenomenului migraţiei, propunând un studiu de caz asupra migraţiei românilor în Italia. Ca urmare a intrării României în Uniunea Europeană în ianuarie 2007, românii au devenit cetăţeni ai UE. În ciuda acestui fapt, ei nu îşi cunosc drepturile şi statutul lor juridic şi continuă să trăiască într-o stare de subordonare şi supunere faţă de angajatorii lor. Ei nu se revoltă, deoarece le este frică să nu-şi piardă locul de muncă. Acesta este un pas înapoi în ceea ce priveşte procesul de integrare, care, după cum a observat Buttitta, nu ar trebui să conducă la o „standardizare a imigranţilor la cultura ţării gazdă, ci la o acceptare a imigranţilor, ca parte a unui proiect în curs de desfăşurare, în toate societăţile ” (Buttitta, 2007: 299-300). Opţiunile politice, adoptarea de legi de siguranţă, mass-media etc. au împiedicat în fapt procesul de integrare. Românii sunt importanţi pentru economia italiană şi în special în sectorul creşterii animalelor. Cu toate acestea, „Italia este oarecum împotriva mersului normal al lucrurilor, în ceea ce priveşte integrarea străinilor. Efectele sunt evidente. De ceva timp, imigranţii români au început să prefereAnglia, nu numai pentru salarii mai mari, dar, de asemenea, pentru condiţii mai bune de primire ” (Harja, Melis 2010: 169).