Muzica instrumentală din Oaș, astăzi, sau O cronică fragmentată a glasurilor ce se pierd

Muzica instrumentală din Oaş, astăzi, sau O cronică fragmentată a glasurilor ce se pierd Rezumat Migraţia pentru muncă a afectat astăzi, în culturile ţărăneşti din România, şi în general din estul Europei, practici comunitare şi comportamente culturale modificându-le sau reformulându-le. Muzica tradiţională din Ţara Oaşului (nordul României) a rămas, totuşi, chiar după căderea comunismului, una extrem de viguroasă şi relativ incompatibilă cu utilizarea ei pe scară largă în cadrul culturii de masă comuniste şi, mai ales, în cultura media. O analiză exemplară a logicii producerii muzicii ca mecanism generativ a culturii (muzicale) locale din Oaş este volumul Din răsputeri, Glasuri şi cetere din Ţara Oaşului (2006), semnat de Jacques Bouët, Bernard Lortat-Jacob, Speranţa Rădulescu şi la care textul de faţă face referire, pentru a surprinde schimbările sociale şi culturale care au afectat Oaşul ca urmare a generalizării migraţiei pentru muncă. În centrul acestei incursiuni analitice cu valoare prospectivă se află problematica rememorării ca mecanism al producerii (şi reproducerii) culturii locale, în condiţiile socio-economice menţionate.