Le bucher de Saint Antoaine. Rites du feu en Sicile et en Sardaigne

 Rezumat

Lucrarea Rugul Sfântului Anton: rituri ale focului în Sicilia şi Sardinia analizează,
particularizat, semnificaţiile riturilor văzute ca procese-sisteme, având ca element dominant
flacăra. Acestea constituie o sărbătoare a vitalităţii şi a comuniunii, la care participă toate
categoriile de vârstă; datând din perioada precreştină, ele asigură organicitatea epocilor,
conturând o identitate culturală asumată. Caracterul de ceremonial este oficializat prin
contextul religios actualizat, în care prezenţa preotului – ca maestru de ceremonii – este
indispensabilă. Riturile focului făceau trecerea de la ciclul agrar la cel al anotimpurilor, cu
menirea de a refonda (şi refuncţionaliza prin refondare) periodic miturile fondatoare cu
privire la natură, timp, societate, cele cu privire la simbioza viaţă-moarte – focul
transformând viaţa în moarte şi invers. Ariile avut în discuţie sunt bine conturate din punct
de vedere socio-cultural, concluzia cercetării fiind aceea că riturile focului nu sunt doar parte
a unei specificităţi insulare şi peninsulare, ci ele se regăsesc într-o zonă mai largă, cu
reverberaţii în civilizaţia mediteraneană şi în spaţiile culturale fondate pe această civilizaţie.