Etică și drept la limbă și la identitate între includere și excludere

Etică şi drept la limbă şi la identitate între includere şi excludere Rezumat Omul nu trăieşte (s-ar putea chiar zice: nu există) în afara dimensiunii comunicative şi dialogice: deja de la saussurianul “circuit al cuvântului” se conturează natura raportului dintre “eu” şi “tu” şi, simultan, rolul “altuia”, a cărui etimologie contribuie la dezbaterea despre “diferit” şi despre dinamicile cu care ne raportăm şi relaţionăm cu acesta (şi, indirect, la apro- fundarea conceptului de identitate). Meditaţia chomskiană, apoi, şi reflecţiile izvorâte din ipoteza Sapir-Whorf, ulterior oferă deschidere spre chestiunea universalităţii în diversitate, în care lingvistica îşi aduce contribuţia, în paralel şi sinergic cu celelalte discipline, la o dezbatere contemporană care se reduce tot mai rapid de la teorie la truda cotidiană a praxisului unui raport, interuman şi social, la căutarea realizării din ce în ce mai concrete a principiilor unei cetăţenii active, chiar şi în optica lărgită a unei Uniuni Europene care, creuzet de întâlniri al culturilor şi al limbilor (în Antichitate ca şi în prezent), devine azi teren din ce în ce mai fructuos şi semnificativ pentru reflecţii privitoare la confruntarea social-politică în curs de realizare pentru crearea noilor modele de la baza echilibrelor lumii care va să vină.