Cum se împământenesc unele rituri: Leii funerari și importanța lor culturală în Imperiul Roman

Cum se împământenesc unele rituri: Leii funerari şi importanţa lor culturală în Imperiul Roman Rezumat Bazându-se pe numeroase cercetări din domeniul arheologiei şi al istoriei artei, studiul cercetează felul în care a fost introdus ritul leilor funerari în Peninsula Italică, în Peninsula Iberică, în Galoromania şi în Dacia, arătând că romanii, cuceritori ai acestor teritorii, au dorit să-şi înmormânteze morţii ca în locurile lor de origine. Probabil că iniţial ritul leilor funerari a fost practicat exclusiv în zonele mai dens populate de romani (pe cursul mijlociu şi inferior al Mureşului, pe cursul inferior al Guadalquivirului, la gurile Ronului etc.). Cu timpul, pe măsură ce procesul de romanizare făcea progrese, el a început să fie adoptat şi de alte segmente ale populaţiei, marcând astfel tendinţe de generalizare. Toate regiunile menţionate aici dispuneau încă înainte de cucerirea romană de o “cultură a leului”, adică de obiecte în formă de lei sau cu imagini leonine, de povestiri cu lei etc., cultură care a fost îmbogăţită prin introducerea leilor funerari. Operele rămase din acea perioadă au devenit martori culturali ai vremurilor de odinioară şi dovadă a tendinţelor de unificare culturală a Imperiului. În Dacia, practicarea ritului leilor funerari s-a limitat probabil la circa 170 de ani, adică la durata stăpânirii romane a provinciei, perioadă suficient de lungă pentru a marca, alături de alte fenomene ale vieţii cotidiene romane, reperul istoric al genezei uneia dintre cele mai interesante colinde româneşti, cunoscută sub titlul Colinda leului. Aceasta e însă tema unui studiu viitor.