Contribuții la o fenomenologie a corpului în basmul fantastic românesc (I). Apetențele antropofage ale unor personaje

Contribuţii la o fenomenologie a corpului în basmul fantastic românesc (I). Apetenţele antropofage ale unor personaje Rezumat Prezentul studiu este prima analiză fenomenologică îndrăzneaţă a corpului în basmul fantastic românesc. Am ales să începem seria de analize dedicate fenomenologiei corpului cu apetitul canibalic manifestat de unele personaje, din două considerente majore: 1) În primul rând, în spaţiul cultural care a generat şi consumat astfel de produse culturale şi basme fantastice, nu avem documente istorice care să ateste ritualul canibalic. De aceea, problema este unde şi în special de ce apar astfel de miteme din basmul fantastic românesc. 2) Apoi: în basmul fantastic românesc, este evident că limitele nu sunt sinonime cu viaţă din viaţă, sfârşitul (fizic, biologic) vieţii. Imaginarul tradiţional a ales să opereze în aceste basme cu transcarnalul, ceea ce este dincolo de consumarea în fapt a corpului fizic. Astfel, în lipsa documentelor istorice, apetitul canibalic a fost investit cu conotaţii calitativ simbolice, care transcend carnalitatea. Prin urmare consumul, în contextul basmului, devine un fel de limbaj care vine să susţină şi să justifice soarta eroică a unor personaje.