Comparația și proverbul. Încercări de poetică folclorică

Comparaţia şi proverbul. Încercări de poetică folclorică Rezumat Articolul urmăreşte modul în care proverbul poate fi pus în relaţie cu alte specii ale folclorului literar românesc, precum descântecul, basmele, colindele, oraţiile de nuntă, ghicitorile. Creaţii individuale fixate în mental prin consens colectiv, parimiile actualizează distincţia lingvistică dintre langue şi parole. Gândirea magică foloseşte analogiile în decodarea necunoscutului, ceea ce îndepărtează limbajul de funcţia referenţială şi îl apropie de cea poetică. Echivalenţa influenţează conştiinţa creatoare şi impune procedee compoziţionale specifice: repetiţia, paralelismul, comparaţia, metafora, prin care se redimensionează relaţia dintre semn şi sens. Funcţia analogiei magice domină existenţa cotidiană, putând fi observată în obiceiurile familiale. Mentalitatea populară îşi reprezintă lumea polarizat, ceea ce duce la o abundenţă a metaforelor şi a comparaţiilor de contrast. Intertextualitatea este trăsătura ce pune în relaţie proverbul cu celelalte forme de manifestare ale folclorului literar. Mentalul colectiv atribuie unei imagini o anumită semnificaţie culturală şi o foloseşte în diverse texte, păstrându-i conotaţiile. Metafora florii are o valoare socială în folclorul literar, ea figurează frumuseţea şi schimbarea statutului pentru fetele mari.