Câteva date despre educația tinerilor maramureșeni în secolele XVII-XX

Câteva date despre educaţia tinerilor maramureşeni în secolele XVII-XX Rezumat Prezentarea noastră îşi propune să creioneze câteva aspecte legate de începuturile educaţiei tinerilor nobili maramureşeni, apoi de începuturile educaţiei preoţilor locului, unii dintre ei adevărate personalităţi, care încă din secolul al XVIII au început să culeagă poezii populare şi să descrie pe cărţile de rugăciune folosite în biserică fapte şi evenimente legate de viaţa comunităţilor. Deşi numărul cunoscătorilor de carte de origine română a fost mic pe parcursul secolelor XVI-XVIII, în comparaţie cu cel al maghiarilor şi germanilor, rămâne totuşi de precizat exact care a fost gradul de cultură la care au ajuns unii dintre aceştia. Documentele de arhivă menţionează adesea membri ai unor familii nobiliare, cu tradiţie în deţinerea unor funcţii în comitat şi a unor funcţii de reprezentare a comitatului în relaţiile externe, un fel de ambasadori ai Maramureşului, cu reale cunoştinţe de limbi străine şi diplomaţie (familia Petrovai, Szaplonczai) etc. Educaţia acestora se făcea prin şcolile locale din comitat, de la Sighet, atât cea reformată, începând din sec. XVI, cât şi cea catolică, Liceul piarist din Sighet, fondat în prima jumătate a secolului al XVIII-lea şi era continuată în universităţile şi Colegiile europene (Trnava, Vasile Szaplonczai), Colegiul iezuit din Cluj etc. Comitatul a asigurat pe parcursul secolelor în mod continuu, din banii proveniţi din vânzarea sării, un sprijin acestor şcoli. Acestea erau susţinute şi din banii alocaţi prin burse de principii Transilvaniei, Curtea de la Viena, dar şi din finanţele pe care comunităţile locale erau obligate să le adune în acest scop şi din fundaţii ori testamente private. Un fenomen în creştere pe parcursul secolului al XVIII-lea a fost antrenarea preoţilor şi a diecilor săteşti în opera de adunare de poezii populare şi de notare pe paginile cărţilor religioase a principalelor evenimente locale. Aceste adnotări demonstrează creşterea numărului preoţilor şi diecilor cunoscători de carte. (…) Pe parcursul secolului al XIX-lea a început să crească numărul românilor plecaţi la studiu în Transilvania şi în ţări europene, unii dintre aceştia rămânând să-şi desfăşoare activitatea în ţările de adopţie, aducând un plus de valoare acestora, în toate domeniile vieţii economice, sociale, politice, universitare etc. (Gheorghe Bilaşcu, celebrul medic român, stabilit la Budapesta şi reîntors la Cluj pentru a pune bazele Facultăţii de Stomatologie, după 1 Decembrie 1918).