Basme maramureșene culese în anul 1914

Descriere

În numărul 58-59 (ianuarie-iulie 2016) al acestei
reviste am publicat un basm în versuri cules din Maramureș,
în anul 1914, de către Aurel Filimon. Continuăm acest demers
și în paginile de față, prezentând încă două basme, provenite
din manuscrisul pus la dispoziție de către doamna prof.
Aurelia Veronica Filimon.
Împaraťiasa șî voiňicu
Iera într-o ďepartare
On oraș tare șî mare
Ș-așă iera ďe ďeparťe,
Că sa čiuďe lumia tătă
Șî în iel șâďe o glată1,
O glată de dumňișoare,
Čă nu viďei pa sub soare
Așă frumoasă, o floare,
Iar împaraťiasa lor,
Craiasa-Craiesâlor,
Frumoasa-Frumoasâlor,
Mândreața-Mândrețâlor.
Da iera înferecată
Șî nu iera maritată,
Da ničî2 lor nu iera
Slobod a sa marita.
Șî uiťe čă s-o-ntâmplat,
Ďe tătă lumia s-au mňirat:
Într-o dzî caldă ďe vară,
Cam ďe câtă sară,On voiňic tare-narmat.
Uiťe că čă s-o-ntâmplat:
Cân iel în cas s-au ďeșťeptat,
De frumusăța ačăia au dat,
La iňimă l-au sağătat
Șî ğos3 au șî leșânat.
Împaraťiasa sa uita
Tăťe cum sa întâmpla,
Pa fečor îl șainuia4,
Câtă feťe ie strâga
Șî ďin gură cuvânta:
-Feťilor, viťejălor,
Tăťe avețî ďe porňit,
Apă dzie ďe gasât,
Că uiťe čă s-o-ntâmplat:
On ťiňerel ďe baiat,
Cân la miňe s-au uitat,
La iňimă l-au sağătat
Șî amu dzačă culcat.
Feťile s-au apucat,
Dupa apă s-au gatat,
Trii luňi iele tăt au-mblat
Șî pa ud șî pa uscat,
Până apă au aflat.
Înapoi au alergat
Șî la-mparaťias-au dat.
Ie numa au alergat
La fečoru čăl culcat
Șî pa frunťe l-au frecat
Șî iel ďin somn s-au sculat,
Pa Rujă-n braț-au luat,
Cu dragosťe-au sarutat,
Cu grai greu au cuvântat:
-Hăi, tu, Ruja-Rujâlor,
Floričâca-Florilor,
N-am pťicat c-am fost ieu bat,
C-am pťticat ďe înșalat.
Cân la ťine m-am uitat,Puťerile m-au lasat,
La pamânt m-au aruncat.
Ș-am șťiut că tu-i dzâňi5
Șî pa miňe mi-i tredzî,
Că ďin somnu č-am pťicat,
Ňime nu m-ar si sculat,
Numa sângură dumata,
Vai, dragă, țucuț gura.
Șî să-țî spun a č-am dzâňit,
Ďe până aičî m-am îmblaťit:
Pântru Ruja-Rujâlor,
Floričâca-Florilor.
Câtă lume am îmblat,
Ca ťine n-am mai aflat
Așă sî ma si-nșalat.
Șî ț-oi spuňe ieu gându:
Șî mňi-oi țâňe cuvântu,
Pa ťine ťe am aleasă,
Ca să-mňi si mňie ňevastă,
Da ňevastă frumușă,
Pa tătă viața me.
-Ieu atunčî m-oi marita
Cân rugu struguri ș-a fa.
Iel sa cam cuğăta
Șî câtă Rujă strâga:
-Audzât-ai čă ț-am spus?
Să sie cuvânt ďe-ağuns!
Floričâca sa spaimânta
Șî ďin grai așă graia:
-Măi copťile, fătu mňeu,
Ieu ma ğor pa Ďumňedzău,
Tu nu ai čă grai,
De maritat a gâňi.
Voiňicu sa supara
Șî cu tătu sa-nfoca,
Sabďia iel o scoťea,
Pa Rujă ca să o taie.
Șî cu grai iel graie:
-Hăi, tu, Ruja-Rujâlor
Floarea-Floričălilor,Ďecât ďe ťine să ramâi,
Mai biňe m-oi mântui,
Șî pa miňe șî pa ťine,
Că așă a si mai biňe.
Čă ț-am spus, așă o si.
Ďe vrei tu a mai trai,
Adă mâna ta ai
Șî-mňi fă on contractuș6
Să sie lucru ďe-ağuns,
Fă cručă cu mâna ta7,
Cu mâna čăia dreapta,
Ca să ťe bată Maica,
Pa miňe ďe mi lasa.
Șî să ťe bată Sfântu,
De țî aleğă altu.
Ai înțales, tu, ori nu?
Șî îțî spun cuvânt ales:
Čă vrei tu ďe ales?
Ori ďe sabďie demňicată
Ori ďe pușcă împușcată
Ori ďin săuț pťicurată
Ori ďe dzie8 îngropată,
Nadușâtă ș-astupată
Ori a trai ďezňerdată9
Cu mândruțu tău pa brață,
A îmbla în cočîoară10
Ca șî o doamnă mare,
Cu papučî ďe aorel11,
Șă șťii că ai draguțăl,
Cu calcâieș înalt,
Șă șťii că ieșťi împarat,
Împaratu rujâlor,
A rujâlor ș-a florilor.
Ie tare s-au spaimântatȘî la voiňic s-au uitat
Șî cu glas mare-au strâgat:
-Čăi cu ťiňe, ori ieșťi bat?
Ďe avut am ieu hia12
Aiasta o a fa?
Uiťe numa acolea,
La fečoru aiesta,
Că cân aiča dzâňea13,
La miňe ďe sa uita
Șî ďe spaimă ğos pťica,
Gâňea că ieu l-oi mânca.
Ieu oasťe am adunat,
Ca ș-on împarat,
Pa apă șî pa uscat,
Apă dzie-am adunat
Ďint-un loc înďepartat
Șî pa dânsu l-am scaldat
Șî pa frunťe l-am spalat
Șî îndată s-au sculat
Facându-mňi nacaz pa cap
Șî amu iel nu ma lasă
Ničî ca să întru-n casă,
Fără-mňi čăre iel mâna,
Bată-l-ar saračâia.
Că ieu ďe m-oi mâňia,
Oaste mňi oi aduna,
Tătă lumia sa mňira
Čă cu aiasta oi fa!
Că feťile ďe sa mîňie,
Nu mai au ničîo rușâňe,
Făr-or taie ș-or ďemňica
Čă poruncă ieu li-oi da.
Voiňicu voios râďea
Șî câtă ie cuvânta:
-Vai, tu, Ruja-Rujâlor,
Craiasa-Craiesâlor,
Aș voi batăr on čas14
A țâne cu ťine danț.Da nu ťe tare supara
Dacă ieu îțî čăr mâna,
Că batăr cum ťi-apara
Tăt pa ťine ťi-oi lua
Șî nu ťe tăt cuğăta,
Dupa miňe rău nu-i-mbla,
Ďe ťine mňi-a si gându,
Ca șî ďe on ou roșu15,
Ďe ťine m-oi cuğăta,
Toma ca ďe-o pasăre,
Batăr uňe ťi-i baga,
Tăt pa ťine ťi-oi afla,
Amu cruță-mňi viața,
Nu m-atâta cunğura16,
Fără hai șî dă mâna.
Ori dacă mâna n-a da,
Pa ie o șî omoră17,
Da cu moarťe strajňică,
Să nu poată cu apă dzie,
Dupa č-a muri, să-ndzie.
Craiasa n-are čă fa
Cu voiňicu aiesta,
Fără mâna i o da,
Da amar18 iel o strânğa
Șî ie amar cuvânta,
Iară iel voios râďea
Șî cu drag o saruta
Șî frumos sa vesalea,
Câtu-i dzâua aiasta.
Cân iera ďe câtă sară
Iel sa ďesparță cu jăle,
Ďe jăle șî ďe amar
Ai putut împle on car.
Craiasa sa tăt gâňea
Cum amar petre19 lumea.Cân iera la mňiadză-noapťe,
Sa gata mai glata tătă
Șî ďe-acolo sa muta,
Ďin țările acălia,
Pa on câmp cu floričăle,
Iera plin câmpu cu iele,
Iele-ndată înflorea,
Șohan20 nu sa veșťeja
Șî bucuroasă traia,
Ňime nu le sparia.
P-acolo ňime nu-mbla,
Numa poaťe pasărea.
Da șî alta sa-ntâmpla,
Voiňicu nu sa lasa,
Cu oasťe iel sa gata
La craiasă alerga
Șî čă iel îș viďea
Oťilor nu mai creďea:
Craiasa lui i ascunsă
Ori čâne șťii uňi-i dusă.
Iel sa cam spaimânta,
Da iar sa cuğăta:
Da ďe numa-l amağa
Cân mâna lui i au dat.
Vre iel a sa spândzura
Ďe-ntristarea aiasta,
Da nu ave că čă fa,
Iera musai a rabda.
Șî plângân îșî cuğata:
Doară cânva o mai gasî.
Șî cu gându aiesta
Înapoi sa înturna
Alta nu puťe a fa.
Dacă acasă sosa
Ničî mânca, ničî durňe
Făr-așă sa îmblaťe
Ca peșťile-n apă lină,
Ca omu-n țară straină,
Ca peșťile-n apă caldă,
Ca omuțu-n altă țară.Parințîî tare viďea
Cum fečoru sa cazňea
Șî cum iel sa tăt topťea
De banatu aiesta.
Fečorului capăt i-a fa.
Da câtă fečor strâgau:
-Măi, fečoraș, dragu mňeu,
Ascultă cuvântu mňeu
Să ťe-asculťe Dumňedzău,
Ďe-i asculta, nu-i-mbla rău,
Nu ťe așă supara
Dupa fata ačăia
Că țî mai gasî alta,
Mai frumoasă ca-čăia.
Că ačăia nu-i ďe ťine
Că ie sa fere ďe ťine.
Da fečoru greu ofta
Șî din grai iel cuvânta:
-Măi, tată, ibďitu mňeu,
Ascultă čă îțî spun ieu:
Čăriu-i mare, sťele mulťe,
Șî mai mari șî mai marunťe,
Da ca luna ničîuna
Ďe frumoasă, lumňinoasă,
Ničî ca mândra ďe frumoasă
Nu gasășťi, ničî nu-i gasî,
Ničî toma-n fundu lumňii.21
Da cum pot ieu o a lasa
Pa craiasa ačăia,
Dučă-m-oi șî oi cata,
Tătă lumea oi îmbla,
Doară ďe ie oi mai da,În pamânt ďe-a si bagată,
Tăt a si ie cautată,
Că nu ma lasă iňima,
Pa dânsa, o a uita.
Ieu ma duc șî va las
Cu amar șî cu nacaz.
Șî merinďe i gata
Șî iel la drum porňea,
Multe lumňi22 calatorea,
Da ďe nimňic nu șťia.
Cân la o luncă sosa,
Ďe truďit, ğos sa țâpa
Șî în somn îl nacaja
Tăt craiasa ačăia.
Șî on ďis frumos ďisa
Că pa mândra o gasa
Șî dulčă o saruta
Șî cu dânsa dimpreună
Merğa dân laudă-bună23.
Tăt sansiu șî rujî creșťea.
O pasăre ciripťea
Șî ďin somn ie îl zminťea
Șî iel ďin somn sa scula
Șî iera umed ďe rauă
Cu iňima ruptă-n doauă,
Așă iera ďe suparat,
Toma ca cân ar si bat.
Șî sabďia o scoťtea
Șî iel vre o ağunğea,
Dară în gând i zâňea
Că da ďe o afla.
Șî ďe-acolo sa scula
Șî mai ďeparťe merea,
Tăt merea, merea plângând,
Numarând paduri pa rând
Șî la on parău sosa,Bucuros, ğos sa puňea
Șî-nčăpe apă a bea
Șî vide-n apă șadzân
Pa mândra čă-i ďin batrâni.
Îl apuc-on mare chin,
Susťina on greu susťin
Șî iară merğa gânďin
Doară o gasî cânva
Pa Ruja ačăia.
Iar mai sta șî sa gâňea
Doar a viďe-o uňeva.
Înčăpe iel a racňi
De tățî munțîî sa claťii
Șî-ndată ieșî
On drac întuňecat
Șî čăre de la iel sfat:
-Čă sî ma fac?
Iel i da on jdičî
Șî cân împușca
Acolo sosa, uňe vroia.
Iel au împușcat
Șî s-au aflat
La Rujâca pa palant
Șî-nlontru întra
Șî pa ie o întreba
Ďi čă l-au lasat
Cân ie s-au ğurat
Că nu la lasa
Până capu i-a sta.
Da ie sa ğura
Că nu-i cu voaia sa,
Sa ğiura cu ğiuraminťe
Că de-amu înainťe
L-a ibďi șî l-a dori
Batăr cum în lume-a si.
Șî sa cununa,
Doru șî-l vinďeca.Ruja-Rujâlor, Floarea-Florilor
Au fost odată on împarat tare bogat. Așă ďe bogat iera,
ďe nu șťie ďe tătă bogațîia lui. Împaratu aiesta ave trii fečori
tare frumoșî șî harňicî. La împaratu aiesta-i iera lumia tare
dragă, da iera șî suparat că nu știe čă a si dupa moarťe.
Fečorii s-au sfatuit că s-ar dučă la tatî-so să-ntrebe di
čă-i așă ďe suparat. Așă au șî facut. Vadzân împaratu pa
fečori, i-au ťemat într-o sobă24 ș-au facut giuliș25. La giuliș
au dzâs împaratu câtă fečori:
– Șťițî voi, dragîî mňei, čă vreu ieu? Șťițî voi tare biňe
că ieu îs tare gazdă șî mňii dragă viața, da-s batrân ș-oi muri.
Am audzât că la Marea Ňeagră26 iesťe o fântână cu apă dzie
șî una cu apă moartă. În fântâna ačăia stă Ruja-Rujâlor șî
Floarea-Florilor. Dacă ațî si voi așă ďe harňicî, ațî adučă ďin
apa ačăia sî ma spăl, că aș înťiňeri.
Fečorii s-au hotarât că or adučă lu tatî-so apă. Čăl mai
mare s-au pregatit, ș-au luat on cal tare hiriș șî mulțî baňi. Sau
dus pa drum tare mult, pân-au ağuns la o poartă. Poarta
aiasta au fost poarta uňei bosorcoaie. Cân au întrat pa poartă,
au dat bďiňeță frumos. Bosorcoaia încă i-au dat bďiňeță.
Dupa ačăia au șadzut lângă iel șî l-au întrebat čă cată p-aici
ďin așă ďepartare mare. Fečoru n-au ascuns ňimňic șî i-au
spus că ďe unďe dzină șî unďe mere.
Atunčî au dzâs baba:
– Da, măi, fečoraș, ori țî rușâňe ori ba, da tu numa
atunčî i scapa ďe aičî dacă-i mânca cât o fată ďe-a me. Ďe
nu-i mânca atâta, i muri.
Fečoru s-au suparat, da n-au avut čă fačă. Au dzâňit
fata bosorcoaiei cu on cocuț mňic ďe pťită. S-au pus amândoi
la mâncat, da macăr cât mânca, cocuțu nu sa gata. Fata atunčî
s-au dus să beie apă șî i-au dat șî la fečor să beie. Iar au
înčaput a mânca. Au tăt mâncat până čă nu mai puťeu. Fečoru
nu ș-au pťerdut puťerea ș-au mai mâncat. Fata iar au baut apă
șî i-au dat șî la fečor. Dupa čă au baut apă iar, au înčaput la
mâncat. Au mâncat čă au mâncat șî fečoru s-au lasat ďemâncare, că n-au putut altu să mânânčă.
Atunčî au dzâňit bosorcoaia ș-au dzâs câtă iel:
-Amu ț-aș puťe lua viața, da mňi mňilă ďe ťine că ieșťi
fečor ďe-mparat. Ťe cară afară în acol șî taie lemňe. Fečoru,
nacajât șî suparat, s-au dus în acol ș-au înčaput a taie lemňe.
Acasă la parințî iera mare suparare, că ďemult îl
așteaptă șî nu mai dzină. Atunčî čăla mňijločâu au plecat pa
drumu ačăla pa une o mărs fraťi-so. Îș lua șî iel on cal tare
hiriș șî multă avere. Au mărs șî iel tare mult, până au ağuns
la o poartă, poarta bosorcoaii. Întră înlontru șî dă bďiňeță.
Bosorcoaia încă îi mulțamňe la fečor ș-au dzâs:
-Apii, șťii tu, măi fečor, ori țî rușâňe ori ba, ďe nu-i
mânca cât fata me, ťe omor.
S-au dus în casă. Îndată au dzâňit o fată c-o oiagă ďe
horilcă șî on cocuț ďe ptită. Au baut ďin horilcă șî s-au dat la
mâncat. Au mâncat până čă n-au mai putut. Atunčî fata au
ieșât afară ș-au baut apă șî i-au adus șî la fečor. Apoi s-au pus
iar la mâncat. Ș-au mâncat, mâncat, până čă fečoru n-au mai
putut. Atunčî au dzâňit bosorcoaia șî l-au dat șî pa iel la fraťiso
să taie lemňe.
La-mparat iera mare suparare că ďin doi fečori nicîunu
nu mai dzină. Atunčî au plecat șî fečoru čăl mai mňic. S-au
dus pa on drum până čă s-au întâlňit c-on prohod. La prohod
au audzât pa o babă grain:
-Saračîî fečori, cât ďe frumoșî îs șî cum îi nacajă
bosorcoaia ačăia. Ďe-ar șťi iei că bosorcoaia ačăia are ťrii fete
p-o formă, ar fa čăva. Tăťe îs la on feli la obraz șî la haiňe,
ďe nu le poțî cunoașťe că nu-i una. Bosorcoaia dzâčă să
mânânčă on fečor cât o fată ďe-a iei.
-Da cum sa poaťe?
-Dacă sa satură una, dzină alta șî mânâncă mai
ďeparťe șî fečoru nu-i stapân să mânânčă cât mânâncă trii șî
dacă nu poaťe îl puňe să taie lemňe. Dacă ar dzâčă iei că uňe
mere fata ar mere șî iei, atunčî nu s-ar puťe schimba feťile șî
n-ar mânca mai mult ca fečoru.
Fečoru, audzân vorba, arďe ďe ciudă. S-au luat șî
s-au dus mai ďeparťe, până č-au sosât șî iel la poartă. Întră
pa poartă, dă bďiňeță șî bosorcoaia încă-i dă bďiňeță șî zâčă
câtă iel:
-Ori țî rușâňe ori ba, da numa atunčî i scapa, dacă-i
mânca cât fata me.Fečoru au dzâs:
-Biňe. Oi mânca cât a mânca o fată.
Îndată au dzâňit o fată c-o oiagă ďe dzin șî on cocuț
ďe pťită. S-au pus ș-au baut ș-au mâncat. Cân s-au saturat au
dzâs fata că mere să beie apă. Fečoru au dzâs că mere să beie
șî iel. Vadzân fata că nu-i biňe, au dzâs că sa dučă la budă.
Fečoru au dzâs că șî iel sa dučă. Fata sa uită lung șî ragňe.
Atunčî dzină bosorcoaia c-o cočorbă șî vre să dăie în fečor,
da fečoru au scos sabďia să taie pa bosorcoaie. Nu pisťe mult,
iar s-au repedzât bosorcoaia câtă fečor, da fečoru n-au
glumňit amu ș-au taiet pa bosorcoaie. Au dzânit șî čălea
doauă feťe șî șî p-ačălea le-au taiet.
Câtă čăia una au dzâs:
-Pa ťine ťe las ďe fimeie șî amu să-mňi arățî uňe-s
frațîî mňei?
Fata i-au dat ťeia ďe la acol ș-au ďescuiet acolu, unďe
au gasât pa frațîî lui. Frațîî cân l-au vadzut, tare s-au bucurat.
Apoi au întrebat pa fată că cum ar puťe adučă apă din fântâna
ačăia.
Fata au dzâs:
-Fântâna ačăia îi în Marea Ňeagră șî trebe să ağunğî
la amňedzat. Da îțî spun, că cu calu tău nu poțî mere, că îi
tare slab. Ț-oi da ieu calu mňeu. Ograda la fântână-i tare
largă șî să sii isťeț, că ďe nu, ťe prind șî ťe-omoară. Cum ț-ai
luat apă, să fuğî, ai audzât?
Așă, povesťin, i-au taiet capu la fată. Dupa ačăia au
facut o groapă tare afundă ș-au îngropat pa feťe șî pa
bosorcoaie. Atunčî s-au dus pân tăťe sobďile. În una au
vadzut piste o mňie ďe fečori taiețî. Au înťis, să nu sa spaie
frațîî lui. Ďe acolo s-au dus la grajďi ș-au luat calu bosorcoaii,
s-au suit pa iel șî s-au gâňit că uňe vre iel să sie. Cum au gâňit,
calu au dzburat. Au dzburat până au ağuns la Marea Ňeagră.
Acolo au stat pa loc șî s-au gâňit că čă ar mai fa. Au stat până
o fo pont la amňedzat. Atunčî s-au facut apa ca ș-o pťiatră șî
fečoru s-au luat iuťe câtă fântână. Cân au dzâňit acolo, au
vadzut o fată frumoasă ďe l-au durut iňima ďe frumusăță. Iuťi
au împlut niște oieğî cu apă dzie șî cu apă moartă ș-au luat șî
pa fată ș-au fugât. Numai Dumňedzău l-au ajutat, că nu l-au
prins. S-au întors la frațî ducân șî fata. Calu lui čăl ďintâi lau
bagat în grajďi ș-au pus multă mâncare. Cân au ieșât ďin
grajďi, au vazut pa fete șî pa bosorcoaie cum scrieu cu sânğăpa poartă, că pa câțî fečori au omorât. Au scris mai ďeparte
viața fečorului, drumu lui, cum au mărs la Marea Ňeagră,
cum au adus apă șî pa Ruja-Rujâlor. Au scris că frațîî lui au
nacaz pa iel șî vreu să-l omoare.
Fečoru, siind tare obosât, au aclipočât pa cal. Frațîî lui
i-au luat calu șî fata. Pa iel l-au omorât șî s-au dus acasă la
parințî. Cân au sosât acasă, au facut o tare mare vesalie.
Da čă s-o-ntâmplat cu fečoru čăl mai mňic? Au trecut
p-acolo on iagăr. Iagăru i-au catat pân budzunări ș-au gasât
doauă oieğî, una cu apă dzie șî una cu apă moartă. Au pus
capu fečorului la loc șî s-au forostuit27 capu ďe trup șî fečoru
au fost mai frumos ďecât au fost. Apoi l-au spalat cu apă dzie
șî fečoru au îndziet.
Fečoru s-au dus șî s-au îmbracat în niște haine ďe
coldan șî s-au bagat ďe slugă la on domn tare mare. Domnu
l-au primňit bucuros pa fecior șî nu i-au dat alt lucru, numa
să curața grajdu șî caii. Iel au fost tare bucuros. S-au dus în
grajďi șî au catat pân budzunări. Acolo au aflat o flișcoaie,
pa care i-au dat-o fata bosorcoaii. Au suflat în ie șî îndată au
dzânit o gramadă ďe dračî, la care li-au dat poruncă să curața
grajďiu șî să puțuluia caii. Într-on minut au fo cu mult mai
frumos tăt grajďiu șî caii ca ograda domnului.
Domnu au dzâňit să vadă grajďiu șî cân au vadzut
corațăňia ačăia, ničî n-au vrut să creadă că-i grajďiu lui. I-au
fo foarťe drag ďe fecior șî l-au țânut ca pa fečoru lui. Când
au sosât sara, iar au corațât grajďiu. Au suflat în flișcoaie șî
iar au dzâňit dracîî ș-au corațât grajďiu ďe trii ori mai frumos
ďecât au fo.
Fečoru sa tăt socoťe că čă rând să sie la-mparatu șî čă
mai fă Ruja-Rujâlor. Domnu la care iera slugă sa dučă la
împarat în tătă sara șî petrečă cu iel.
Fečoru l-au întrebat pa domn că čă-i pa la-mparat.
Domnu au dzâs:
-I pare foarťe biňe împaratului că au adus feciorii pa
fata čăia așă ďe frumoasă. Iar ďe fečoru căl mai mňic nu-i
așă mare suparare, că dzâc čăia doi fečori mai mari că n-au
fo stapân ďe-a fa așă mare drum ș-au murit pa unďeva or
s-au pťerdut. Audzân vorbele aiestea, fečoru au înčaput a
plânğă ș-au dzâs iel în siňe: „Lasă c-om viďe noi čâňe i
calic!”.La-mparat atunča sa pregaťe ďe nuntă, sî sa cunuňe
fečoru čăl mare cu Ruja-Rujâlor. Împaratu au vrut să facă
pântru iei o caruță ďe care să nu mai sie în tătă lumia. Domnu,
adică stapânu fečorului, au fo acolo cân au dzâs așă împaratu
ș-au dzâs:
-La mine iesťe on slugă, care așă lucră ďe frumos, ďe
ca iel nu-i în lume altu.
Împaratu atunčî i-au dat poruncă la domn ca să-i facă
cočîia sluga. Domnu, dacă s-au dus acasă, au spus porunca
împaratului la slugă. Sluga, sara au suflat în flișcoaie șî-ndată
au dzâňit tățî dračîî ďin lume. Au dzâs câtă iei:
-Sťițî voi čă? Am capatat ďe la-mparatu poruncă, că
să-i fac o cočîie așă ďe hirișă, ďe care să nu mai sie în tătă
lumia. Voi, gâňesc, o știțî a fa?
Dračîî tățî au strâgat:
-Om fa, om fa.
S-au dat dračîî la lucru șî lucrau, lucrau. Cân iera la
mňiedzu-nopțîî, cočîia iera gata. Dimiňeață sa scoală fečoru
șî sa uită la cočîie. Nu sa puťe ďestul a ciuďi ďe frumusăța
ačăia. Tătă iera ďe aor cu bumďi ďe pťetrii scumpe.
Atunčî au suflat iară-n flișcoaie ș-au dzâňit dračîî șau
dzâs câtă iei:
-Az sa cunună fečoru împaratului cu Ruja-Rujâlor șî
voi îțî si încă p-acolo. Cân a ieșî cočîia până la poartă, acolo
o prinďețî sâ nu poată a mere mai ďeparte. Audzât-ațî?
-Audzât, audzât.
Fečoru s-au dus la crâjmă ș-acolo sa petrečă.
La-mparat au prins la cočîie dzăčă cai ș-au plecat la
cunuňie. Da čă so-ntâmplat cân au ağuns la poartă? Caii nau
putut tra cočîia. Rușâne mare, da în dzadar, că caii n-au
putut tra.
Împaratu îndată au trimăs cataňile să dzie meșťeru
care-au facut-o, să o tomňea. Cataňile s-au dus la crâjmă să
dzie fečoru, da fečoru au dzâs să dzie împaratu să-l ťeme.
Cataňile au vrut să-l ducă, da iel au flișcoit șî tățî dračîî au
fost acolo șî i-au fugarit pa cataňe.
Cân au ağuns cataňile la curťea-mparatului, au spus
că č-au pațât. Împaratu au palmuit pa cataňe ș-au trimăs pa
alťile, care au dzâs că lor nu li-i frică.
Cân au ağuns la fečor, l-au ťemat, da iel au dzâs.
-Dzie-mparatu!Au flișcoit una șî tățî dračîî au fo acolo, i-au prins pa
cataňe șî la fugă cu iei până la curťia-mparatului. Împaratu
cân au audzât că č-au pațât, i-au alungat din curťe șî s-au dus
iel sângur.
Cân au vadzut fečoru pa-mparat ș-au luat clopu din
cap ș-au dzâs:
-Tată!
Împaratu nu l-au pričaput ș-au dzâs:
-Da č-așťepțî tu atâta, ďi čă nu dzii cân ťe ťem?
Fečoru s-au îmbracat în alťe haiňe șî s-au dus la-mparat. Cân
l-au vadzut Ruja-Rujâlor, s-au coborât din cočie șî l-au
sarutat, dzâcân:
-Aiesta m-au scos din Marea Ňeagră șî aiesta-i fečoru
tău!
Mare bucurie au fost. Pa čăi doi fečori i-au omorât șî
s-au dus la cunuňie. Au facut o mare vesalie șî ďe n-au murit
ș-amu sa vesalesc.