Angoasa – de la boala de moarte la revelația mistică

Angoasa – de la boala de moarte la revelaţia mistică Rezumat Întrebarea legată de moarte renaşte şi se metamorfozează continuu urmărind în mod necesar şi organic evoluţia şi consolidarea mentalităţii fiecărei generaţii în parte până în punctul dramatic al confruntării acesteia cu propria impermanenţă, cu propria mortalitate. Ceea ce înseamnă că orice individ a unei generaţii oarecare, indiferent de cât de multe şi sofisticate ar fi strategiile de ocultare a morţii la care se apelează, trebuie să fie preocupat de ”problema” morţii nu pentru că ea este prezentă în sfera de interes a gânditorilor ci pentru că toţi cei din jurul nostru, precum şi noi înşine, ne vom confrunta, mai repede sau mai târziu, cu moartea. Complementaritatea moarte-nemurire a făcut ca aceşti doi termeni să fie aproape totdeauna amintiţi împreună. Din cele mai vechi timpuri oamenii au căutat, cu înfrigurare, răspunsul la întrebările legate atât de moarte cât şi de nemurire. Mai mult, putem afirma că în evoluţia destinului fiinţei umane conştientizarea morţii a marcat trecerea dinspre preuman la uman, constituind în acelaşi timp primul episod dintr-o îndelungată istorie a conştiinţei de sine a omului. Din această perspectivă, a antropologiei filosofice, vom încerca în eseul de faţă să schiţăm câteva posibile răspunsuri la neliniştile şi angoasele omului atunci când se raportează la propria mortalitate.